592 matches
-
a popoarelor din sud-estul Europei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din secolul al XIX-lea a conferit un plus de complexitate Chestiunii orientale, Austria și mai ales Rusia intenționând sa se folosească de aceasta pentru atingerea propriilor scopuri expansioniste. Dintre toate teritoriile europene supuse dominației otomane, atenția diplomației Marilor Puteri din secolele al XVIII-lea - al XIX-lea s-a îndreptat, cu puține excepții - cazul chestiunii grecești dintre 1821 și 1830 - îndeosebi asupra Principatelor Române. Situate geografic la granița
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
periclita urmărind cucerirea sa [...], cele trei puteri comerciante ale Europei cunosc foarte bine afacerile lor pentru a nu-i lua deloc apărarea”. Politica acestor Mari Puteri era una continentală, nefiind limitată doar la “interese orientale” de natură economică sau pur expansionistă; “chestiunea orientală va suferi toate contraloviturile politicii europene și își va exercita influența asupra tuturor problemelor occidentale” s-a remarcat în istoriografia domeniului. După 1815, când criza orientală intra într-o nouă fază, miza confruntărilor din Moreea sau de la Dunăre
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
începutul celui următor, Marea Britanie a început să se preocupe tot mai mult de sud-estul și de întregul „Orient” european, elaborând „doctrina politică” a susținerii Imperiului otoman, ca element de stabilitate în zonă și în Europa, instrumentalizată în scopul stăvilirii tendințelor expansioniste ale Rusiei. După modelul Franței, și negustorii englezi se interesează tot mai mult de piețele bulgare și românești, pentru a contracara preponderența franceză în comerțul acestei zone geografice. Aspectele comerciale devin elemente ale politicii externe a Marii Britanii contra Franței republicane
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
parte, nici alte formule politico-diplomatice antifranceze nu erau excluse, între care se înscrie oferta făcută Rusiei, de către Pitt, în aprilie 1805, de a ocupa Finlanda și Principatele în schimbul aderării la a treia coaliție antifranceză. După Congresul de la Viena, când tendințele expansioniste ale Rusiei țariste au devenit evidente, St. Petersburgul propovăduind un intervenționism agresiv, sub masca “diplomației de congrese” și a “frăției creștine” dintre suverani, atunci și politica externă a Marii Britanii a părăsit vechea rezervă, devenind mai activă, fără a elimina însă
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
soluții de compromis de tipul confederațiilor, garanțiilor sau protectoratelor, toate acestea fiind doar soluții temporare la problemele naționale și sociale care se acumulau. Perioada în discuție este dominată de implicarea activă a Rusiei și Angliei în toate problemele europene. Interesele expansioniste ale Rusiei se grupau pe trei axe: spre nordvest - accesul cât mai semnificativ la Marea Baltică, important debușeu comercial și strategic, făcut posibil prin războaiele nordice și prin împărțirea Poloniei; spre sud-vest - accesul nemijlocit la Strâmtori sau măcar la Dunăre, prin
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
sau totală a Principatelor Române, realizat, într-o primă etapă, prin anexarea Basarabiei; spre sud - anexarea unor teritorii cât mai întinse din Caucaz, Persia și Afghanistan și avansul spre India. Anglia era interesată să bareze aceste două din urmă axe expansioniste, știind că habsburgii se vor ocupa de cea dintâi. Totuși, între 1815 și 1829, relațiile dintre cele două Mari Puteri au fost mai curând cordiale, Londra încercând să rezolve toate problemele pe cale diplomatică. Interesele politice, economice și strategice al Rusiei
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
al Rusiei, în special în sud-estul Europei erau justificate prin concepte religioase și rasiale. Panortodoxismul și panslavismul operaționalizate la nivelul relațiilor internaționale ar fi de neconceput astăzi; acestea erau însă argumente deosebit de convingătoare în epocă, destinate a masca intențiile pur expansioniste ale Rusiei. Dacă împărțirea Poloniei a creat emoții mai curând în sânul opiniei publice britanice decât al sferelor politice, Austria și Prusia având grijă să-și apere propriile interese în această zonă, constituindu-se într-o barieră de netrecut pentru
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
influența considerabil, de altfel, politica Angliei în cadrul chestiunii grecești. Memorandumul din 5 mai 1820 făcea o distincție netă între guverne absolutiste sau despotice și guverne reprezentative sau constituționale. Rusia era prezentată ca o putere despotică, ce nu putea rezista tentației expansioniste. Refuzul Franței și Angliei de a lua parte la toate discuțiile Congresului de la Troppau-Laybach au conturat clar o sciziune între estul intervenționist și despotic și vestul non-intervenționist și constituțional. De facto, Anglia se găsea în afara Sfintei Alianțe. Revoluția lui Tudor
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Africa de Nord. Planul a eșuat din cauza opoziției Imperiului otoman și a Angliei. Mehmed Ali s-a reorientat atunci spre aceasta din urmă, făcându-i cunoscut consulului englez în Egipt, Barker, că dacă țara sa l-ar ajuta să-și satisfacă ambițiile expansioniste, el ar putea contribui cu o armată de 125 000 de soldați pentru a opri creșterea influenței rusești în Balcani sau în Persia. Londra nu a răspuns acestei oferte pentru că i se părea prea riscantă, viceregele fiind cunoscut ca un
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
politica externă engleză în timpul primei crize egiptene și, în general, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, se datora posibilității, deloc neglijabile, ca în locul Imperiului otoman, previzibil și ușor de manevrat, sa apară un stat egiptean puternic, cu ambiții expansioniste nelimitate. Acesta putea ataca Mesopotamia dinspre sud și vest și putea face joncțiunea cu trupele ruse care ar fi profitat de această conjunctură pentru a-și extinde expansiunea dinspre Caucaz spre Basra și Mohammerah. O împărțire a Persiei între Egipt
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
reacționat imediat, întrunindu-se la Viena într-o conferință prezidată de contele Karl von Buol-Schauenstein. Țarul realiza acum că diplomația habsburgică nu era unealta docilă și recunoscătoare, pe care credea că poate conta pentru a-și duce la îndeplinire planurile expansioniste. La 28 iulie 1853 a fost prezentată celor două părți aflate în conflict „Nota de la Viena”, care nu conținea prevederi diferite de cele oferite de Reșid lui Menșikov, dar era destinată să satisfacă orgoliul rusesc prin referirile la tratatele de la
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Principatelor. în concluzie, putem spune că Marea Britanie șia realizat obiectivele urmărite pe tărâmul chestiuni orientale în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Independența și integritatea Imperiului otoman erau salvgardate, securitatea căilor comerciale către Indii și Orientul Mijlociu era asigurată, ambițiile expansioniste ale Rusiei țariste au fost reduse la tăcere pentru o perioadă, iar jocul mereu schimbător al alianțelor a făcut ca nici o altă Mare Putere europeană să nu-și poată urmări cu consecvență obiectivele de politică externă. în capitolele următoare vom
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
convinși că scopul ultim al Rusiei este anexarea Principatelor Române și au încercat să facă totul, pe de o parte pentru apărarea intereselor supușilor Majestății Sale din Principate, iar pe de alta, pentru mobilizarea diplomației engleze în scopul descurajării intențiilor expansioniste ale Rusiei. Cu toate că majoritatea istoricilor sunt de acord că perioada domniilor regulamentare se termină în 1849, odată cu Convenția de la Balta Liman, am hotărât să ne oprim în acest capitol înaintea anului 1848. Motivele noastre sunt, pe de o parte, de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
hegemoniei Franței și la implozia Imperiului otoman și a celui habsburgic. Revoluția din aprilie 1848 din Paris amintea de momentul 1789, care nu era prea îndepărtat în spiritul contemporanilor. Principalele obiective ale Marii Britanii rămâneau menținerea integrității Turciei și stăvilirea tendințelor expansioniste ale Rusiei. Atâta vreme cât Rusia nu ataca direct Turcia și conjunctura nu-i permitea atunci să o facă, Londra se arăta dispusă să tolereze, fară proteste, „pacificarea” de către Rusia a teritoriilor aflate în apropierea frontierelor sale, cu atât mai mult cu
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
cele auzite nu veneau doar din vârful buzelor, ci dintr-o firidă inexpugnabilă a sinelui ei, de pe o poziție cu neputință de negociat. Nu era nimic argumentativ în vocea care le purta - nici un efort de convingere, nici un fel de fervoare expansionistă, ci doar deschiderea primitoare a lumii ei. Cuvintele-urme purtau întipărită greutatea fapticului și, în același timp, ușurința extremă a unor simple constatări împărtășite, ce indicau calea înspre lăuntrul vorbitoarei numai rarefiind-o până la limita impracticabilului. Întrucât păreau dătătoare de drum
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cînd Ferdinand al II-lea este ales împărat. Acest conflict nu poate fi considerat doar un război religios. El ține de tentativa făcută de Ferdinand al II-lea și de iezuiți de a reface Sfîntul Imperiu germanic. Acest nou plan expansionist al Habsburgilor, în care Ferdinand al II-lea trebuie să reia ambițiile lui Carol Quintul cu metodele lui Filip al II-lea, neliniștește națiunile Europei. Acestea se vor ridica împotriva Habsburgilor de Viena. Războiul "de treizeci de ani" Dacă Boemia
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
succesivă a puterilor maritime și coloniale, care puteau să o pună în umbră, mai întîi Portugalia, Spania, apoi Suedia și Provinciile Unite, îi oferă o poziție solidă de autoritate. Anglia este totuși departe de a se gîndi să reia politica expansionistă a adversarilor săi. Situația în care se află nu-i lasă de altfel timp nici să respire. Rolul principal jucat de un Parlament care domină aristocrația și marea burghezie determină pe primii miniștri care se succed să se ocupe mai
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
guvernului fascist cu privire la posesiunile din afara Europei a fost concesionarea unei regiuni ocupate de armata italiană în Anatolia în primul război mondial, care fusese cedată noului guvern republican turc în 1923. După acest moment, Italia a început o serie de acțiuni expansioniste. Eforturile colonialiste au început cu negocieri cu guvernul britanic pentru extinderea granițelor coloniei Libie. Primele negocieri au început în 1925 și priveau definirea graniței dintre Libia italiană și Egiptul sub control britanic. Aceste negocieri au dus la ocuparea de către Italia
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
spiritului slav, dar acest spirit, limitîndu-se prea mult la granițele etnicului propriu, i-a izolat pe unii dintre slavi de evoluțiile Europei civilizate, încît rușii, cu biserica lor ortodoxă, au fundamentat ideologic diferitele curente politice care să le motiveze pornirile expansioniste și distrugerea civilizației locale în zonele pe care au reușit să le ocupe. Ca atare, acest panslavism a fost, mai degrabă, un produs al tendințelor imperiale rusești decît un rezultat al înrîuririi germane, care a putut fi valorificată, fără îndoială
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
al XVI-lea și al XVII-lea, cînd în Vest au început să se afirme statele naționale, iar mentalitățile se schimbau sub auspiciile științei, popoarele balcanice și dunărene erau supuse puterii turcești, în vreme ce Rusia își manifesta tot mai intens intențiile expansioniste. Nici turcii și nici rușii nu erau însă purtătorii modelului european, astfel încît zonele în care și-au manifestat supremația au cunoscut o evoluție diferită sub toate aspectele în raport cu Europa propriu-zisă. Epoca modernă Prin preferarea spaniolei-castiliane ca limbă în care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
eforturi pentru a recepta cît mai mult din realizările culturale și lingvistice ale Occidentului. Un gest emblematic în acest sens l-a făcut țarul Petru cel Mare al Rusiei, care a fundamentat o astfel de deschidere concomitent cu o politică expansionistă de mari proporții și în toate direcțiile (vest, sud și est) pentru a pune bazele unui vast imperiu. Datorită acestei politici, viitorul Europei de est a fost din ce în ce mai mult marcat de înălțarea Moscoviei, a cărei curte continua tradiția bizantină, dar privea tot
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unui vast imperiu. Datorită acestei politici, viitorul Europei de est a fost din ce în ce mai mult marcat de înălțarea Moscoviei, a cărei curte continua tradiția bizantină, dar privea tot mai mult spre Vest, sfîrșind prin a adopta eleganța de la Versailles. De altfel, însăși tendința expansionistă reprezintă modelul obiectivelor politicii occidentale, însă Rusia Moscovită a recurs la mijloace specifice, uzînd de o puternică energie militară ce valorifica brutalitatea unui popor cu tradiție semiasiatică și fără preocupări de civilizare. Totuși, depășirea granițelor ce despărțeau Europa de est de cea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În paginile care urmează, ca un adevărat istoric mult inițiat în diplomație, Nicolae Șuțu ne relevă poziția cu totul contradictorie și cu atât mai periculoasă asumată de fanarioți pe lângă Înalta Poartă, poziție din care, în mod oficial urmăreau satisfacerea obiectivelor expansioniste otomane, în timp ce scopul lor nedeclarat, de etnie și credință, era renașterea sentimentului național la greci, întărirea credinței ortodoxe, răspândirea spiritului de revoltă prin educația în școli și în final, eliberarea nației grecești de sub jugul musulman. Cu alte cuvinte, pe parcursul a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
internațional și să declare în fața întregii Europe că Germanii nu va mai ține cont decît de interesele sale naționale. Dintre toate țările vecine două păreau să fie vizate în mod special pentru a servi drept teren de experimentare a politicii expansioniste a celui de al III-lea Reich: Polonia și Austria. În ceea ce privește statul palonez, tratatul de la Versailles oferit Germaniei un pretext serios de a trece la intervenție: xistența "coridorului" Danzig care rupe Germania în două și ide se înmulțesc incidentele defrontieră
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
spre natură și cosmos, cu o filozofie Practică proprie, adecvată condițiilor istorice, spațiului acesta care, deși "în calea răutăților", încântă și leagă. Ne înscriem în aria culturilor de tip cumulativ-sintetic, în vreme ce culturile apusene depășind de mult stadiul cumulativ au devenit expansioniste. În linii mari, ne putem spune că preluat din alte părți, dar am și dat; ne vin în întâmpinare nume de rezonanță ca Eugen Ionescu, Mircea Eliade și Emil Cioran, cărora li se alătură Ilarie Voronca și Benjamin Fundoianu continuându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]