65,670 matches
-
spiritualist iradiant. Strategic vorbind, e o manevră cît se poate de favorabilă creației, căci împrospătează „fondul” adorației care aspiră spre austeritate, spre deverbalizare, prin „forma” asociației luxuriante, lăsată liberă cu condiția de-a accepta filigranul metafizic. Prin nebuloasa fertilă a expresiei transpare năzuința către unitatea primordială, în tonalități romantice, exaltat nocturne: „eu nu m-am născut pentru a fi văzut./ între laptele vizibil al mamei și laptele invizibil al tatălui/ e o zi și o noapte și noaptea e fără sfîrșit
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
asemuindu-l pe Tzara «unui barbar de cel mai înalt nivel mental și estetic, un geniu fără scrupule». În vara lui 1916, tînărul Tristan se aruncă în vîltoare, sigur de sine - e mai mult ca niciodată «Domnul Dada», ca să folosim expresia lui Hans Richter. Neobosit, își arată talentul de organizator. La 9 aprilie 1916, se asociază cu un scriitor austriac, Walter Serner, care asigură regia. Sala era foarte mare și erau așteptate peste o mie cinci sute de persoane. Tzara era
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
1916. Volumul arată bine, cu coperta portocaliu intens, concepută de Iancu. Conținutul literar e tot eclectic și internațional. Dada 2, apărut în decembrie 1916, e din același aluat. Numeroase articole amintesc interesul grupului Dada pentru futurism, ca și pentru toate expresiile avangardei în planul poeziei și al picturii. De-abia în numărul 3, din decembrie 1918, Dada și-a găsit vocea proprie. Mențiunea «Culegere literară și poetică» a dispărut, fiind înlocuită de «Director: Tristan Tzara». Dada 3 e o foaie anarhistă
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
scriitori care, în condițiile sinistre ale detenției, au pregătit o sănătoasă mîncare spirituală. RB: Respectul este sporit și de recunoașterea de către Occident a valorii unor scrieri est-europene, a unor autori care au reușit să transmită, dincolo de frontierele țărilor lor, atît expresia suferinței, cît și a unor realități necunoscute, uitate, ignorate în Apus. Este și cazul dumneavoastră... IK: Așa este. Fiecare dintre noi vrea să transmită în primul rînd un mesaj... RB:...mesajul închis într-o sticlă aruncată în mare... IK:...într-
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
imaginația este doar felul în care îți administrezi memoria. Dispui piesele, le schimbi locul. Ca și în viață, nu? Nu este cu mult altfel decît în viață... RB: Ați afirmat că nu se poate vorbi despre război, războiul fiind și expresia supremă a anulării celuilalt, acel celălalt care e diferit de noi, care poate fi dușmanul, adversarul nostru. Îndrăznesc să fac o afirmație riscantă: în literatura hispanică, latino-americană, există tendința de a povesti actele de violență, de a le reproduce fără
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
cea mai pură volumetrie, aceea a cubului. Privite în ansamblu, lucrările din această ediție se înscriu firesc în datele proiectului; ele s-au îndepărtat semnificativ de sculptura de atelier și au venit mai aproape de ceea ce presupune, ca formă și ca expresie, sculptura monumentală, arta ambientală sau de for. Fără să-și părăsească și, cu atît mai mult, să-și trădeze vreo clipă viziunea și stilistica pe care și-au impus-o în timp, participanții la recent încheiata ediție au rămas, ca
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
a plecat mai curînd de la prezumția formei explicite, a formei manifeste în materia brută care nu așteaptă decît un simplu impuls pentru a se manifesta. Consecința acestei atitudini este, pe de o parte, nonfigurativismul lucrărilor și, pe de altă parte, expresia lor mai curînd austeră și geometrică. Unul dintre efectele acestei atitudini este absența desăvîrșită a ornamentalului, a calofiliei, a retoricii mărunte, după cum, în plan mai profund, prin laconismul limbajului, s-a conservat un mister ingenuu al materialului, acea îngînare între
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
sau de a descalifica valoric producțiile literare cu coloratură tradiționalistă, Vinea se află însă, în cearta dintre antici și moderni, de partea lui Lovinescu: „Să ne înțelegem: nu pretindem nimicirea trecutului în trecut. Dar un cercetător care nu-și găsește expresia e mult mai interesant și mai de folos decât un definitiv utilizator al formelor știute, candidat la Academie, la douăzeci de ani”. Pe cine preferă cititorul de astăzi între publicistul Vinea, pe de o parte, și poetul și prozatorul cu
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
dincolo de fascinantele suprafețe. Un alt aspect (care va scandaliza, fără îndoială, spiritele pudibonde), este frecvența mare a vorbelor spuse pe șleau, a substantivelor care denumesc organele sexuale, a verbului care desemnează actul sexual și în genere a acelor cuvinte și expresii care au legătură cu corporalitatea. Iată un fragment demn de o literatură cu o mai îndelungată tradiție în materie de scrieri licențioase: “O muscă cu pîntecul plin se așază pe puța lui Tron: ea miroase-a bărbat și știe ce
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
pa reflectă valoarea de intensificare a interjecției: efectul pe care îl produce e nu de atenuare, ci de accentuare energică a îndemnului la despărțire (care, în varianta cea mai nepoliticoasă, devine act de alungare; în cea mai amicală, rămîne doar expresia unei energii simpatice). Motorul de căutare Google oferă cîteva sute de exemple de folosire a formulei de salut, majoritatea din mesaje informale, de pe forumuri de discuții din Internet: „te sun eu în 10 minute și-ți spun timpii de la boxe
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
este chiar mai aproape în construcții de tipul Să ai/ să aveți o zi bună (dată fiind mulțimea exemplelor orale și scrise și tipicitatea contextelor în care ele apar, am renunțat de această dată la indicarea exactă a surselor). Imitarea expresiei străine nu reprezintă un calc fidel, pentru că respectă regulile gramaticale și lexicale românești: poziția normală a adjectivului, afinitatea semantică prototipică cu substantivul. Impresia de „corp străin” nu e produsă de veritabile abateri, ci doar de faptul că noua formulă apare
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
a imaginii suficientă sieși. Situată polemic față de ambele atitudini mai sus amintite, această nouă tendință repune în discuție sensul și finalitatea actului de creație. Față de mișcarea autohtonistă ea este complet dezinhibată doctrinar și exclude transcendența ca factor necesar în susținerea expresiei, iar în raport cu experiențele neconvenționale, protestatare, efemere și nemuzeificabile, resuscită demnitatea obiectuală a produsului artistic. Pe cont propriu sau asociați în funcție de afinități programatice, exponenții noului curent, în pofida tuturor diferențelor individuale, urmăresc un scop unic: restaurarea ingenuității imaginii plastice și reinstalarea în
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13535_a_14860]
-
contextul literaturii române din perioada 1960-1990. În poezie, după faza proletcultistă se succed trei generații: șaizeciștii, asemănători ca atitudine prin elanurile lor creatoare și prin euforia noului început cu pașoptiștii, șaptezeciștii, mai ponderați în exteriorizarea eului, dar mai rafinați în expresie, și optzeciștii, a căror poezie face o binevenită sinteză între spiritul „natural” al primilor și cel „cultural” al celor de-ai doilea. În proză, romanul-roman peste care Marin Preda rămâne suveran este concurat de o explozie de formule narative similară
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
putea fi inventariate în acest moment al încercărilor patetice ale sculptorului de eliberare din prizonieratul unei convenții culturale posesive și lacome. Sărutul redeșteaptă memoria arhaicității, a imaginii sumare, subordonate unei exclusive funcții magico-simbolice, în timp ce Rugăciunea, prin austeritatea formei și prin expresia lapidară, se duce instinctiv, însă profund și fără nici o umbră de retorică exterioară sau de efort implicit, către figurația ambiguă, amestec de coduri convenționale și de vocație autentică a sfințeniei, a imaginii de tip bizantin. Și spre deosebire de Mestrovic sau de
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
și în arhitectură el este fundamental un desenator. Iar desenul nu este aici neapărat o tehnică, ci o calitate a privirii și o formă de construcție mentală care pot fi superioare - și de multe ori sînt - uneia sau alteia dintre expresiile finale. În acest context, arhitectura și pictura devin mai convingătoare în ceea ce privește orizontul analitic, de grafician, al lui Marcel Iancu decît desenele înseși, pentru că ele doar mijlocesc exprimarea unui caracter fără a-i solicita vreun act exterior de conformare cu imperativele
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
purificatoare: „șederea pentru o vreme la o mănăstire nu era pentru mine o noutate; stătusem și în alte rînduri la Căldărușani și locuisem în aceeași odaie, în toate anotimpurile. Însă abia acum trăiam senzația definită abia ulterior, după ce am găsit expresia la Noica: sentimentul că timpul îmi aparținea. Mai ales după ce renunțasem la radio și la telefon”. Să fie o contradicție? Un simulacru? N-am putea lua în serios atari ipoteze întrucît ambele ipostaze ale autorului ni se par organice. Avem
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
înalta temperatură a combustiei, rezumă o întreagă istorie, cu miturile, romantismele, fabulațiile și puținele ei invariabile. Dar aceste erupții exemplare nu s-au manifestat numai în spațiul narativ al culturii noastre, ci și în acela al artelor plastice. În special expresiile fără tradiție locală, cum sînt sculptura și, pînă la un punct, pictura de șevalet, care au fost primite de-a gata, fără o istorie limpede și, evident, fără o memorie specifică, au generat fenomene compensatorii care au absorbit într-un
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
cu spatele către țevile de eșapament, ci se chinuie să-l extragă tocmai de acolo prin desfacerea lui CO2 în C și O2. Adică disociază, recuperează, recondiționează și refolosește. Arta lui este reacție, protest, acțiune și denunț. Formelor previzibile și expresiilor cunoscute li se contrapun altele, alternative, după cum și locurile de acțiune își schimbă radical plasamentul și configurația. Poiana simpozionului tradițional devine acum hală industrială, măgura se transformă în depozit și nobilul meșteșug al cioplirii în manoperă de fierar-betonist. Numai că
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
teorie ca formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității nu poate fi vorba) ale lui Lovinescu nu este nimic de reținut ș...ț Modernismul său, de care s-a făcut și se face mult caz, este, în fond, expresia unei propagande active pentru forme și valori străine de lumea românească, pe care el le consideră însă exemplare, demne de imitat. Pledoaria sa este însă vulgară și schematică, irelevantă” (sublinierile îi aparțin lui M.D.). În sprijinul înverșunării sale antimoderniste, gînditorul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
schimbat „acustica”, dar aceasta se dovedește a fi la fel ca altădată, după cum, într-o sală de concert, executându-se aceleași fantezii beethoveniene, ele răsună în spațiul fizic al sălii precum odinioară. Bagajul meu critic se îmbogăți, astfel, cu o expresie nouă în limba curentă. Pentru că una e să zici rezonanța unei idei, și alta acustica aceleiași idei. Ceea ce se aplică în definitiv și unor articole, chiar și când ele sunt, cum sunt azi destule, vulgare. Și unde acustica, socială, are
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate la orice apropiere, fâlfâind din aripi.” Cum se vede, instrumentul expresiei este limba maternă, cea română, scriitoarea cunoaște prețul cuvântului „cred că păstrând proporțiile, ca și nouă, lui Valéry îi plăceau înainte de toate cuvintele.” (O discuție pe pernă, între doi rafinați intelectuali deschiși, fiecare cu logica sexului său, tuturor artelor, așa cum
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
aspectele sociolingvistice erau ocolite, pentru că se dovedeau mult mai riscante. Un exemplu perfect de limitare prin estetizare îl oferă ghicitoarea. Caracterizările tipice ale speciei sînt sau convenționale (privind presupusul său rol formativ, educativ, de exercițiu al inteligenței, ba chiar ca „expresii ale năzuinței neabătute a poporului spre lumină”), sau centrate asupra mecanismului metaforic. le populare au fost adesea elogiate pentru ingeniozitate și poeticitate în invenția metaforică; interesul pentru această latură semantică fiind exagerat în dauna altui mecanism, cel puțin la fel de important
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
mult despre această detașare la postul de radio „Europa Liberă”). Or, spre dezamăgirea (N.B. - mărturisită în epocă!) a unora, Jurnalul de la Tescani nu deconspiră numele membrilor vreunei presupuse rețele anticomuniste, nici planurile unei eventuale lovituri de stat. Nu este nici măcar expresia, atît de dragă românilor, a resentimentelor, care, revărsate cu generozitate în presa de după decembrie 1989, a obturat limpedea judecată, chiar și în cazul minților evoluate. Jurnalul de la Tescani este o suită de observații și/sau judecăți cu substrat filosofic, religios
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
fiecare situație nouă cu mintea limpede și cu dorința de a-i descoperi înțelesuri noi, uneori paradoxale sau în răspăr cu cele general acreditate. Un spectacol pe care cei mai mulți dintre „oamenii de gust” l-ar repudia instantaneu, ca pe o expresie a trivialității în stare pură, îi prilejuiește lui Andrei Pleșu un paradox filozofic menit să zdruncine percepția comună: „Cîteva secvențe cu Michael Jackson. O marionetă perfectă. Ce risipă de virtuozitate îi trebuie omului pentru a părea mai puțin decît este
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]
-
sau, mai aproape de zilele noastre, Cioran ori Alexandru Paleologu. Andrei Pleșu merge și aici cu un pas mai departe decît predecesorii săi teoretizînd chiar rostul operelor alcătuite din fragmente într-un text cu nuanțe de artă poetică: „Cea mai adecvată expresie scrisă a efortului spiritual îmi apare a fi fragmentul. Pentru că fragmentul singur, numai el, respectă procedura intimă a gîndirii. Gîndim intermitent: intermitent la propriu, dată fiind incapacitatea noastră structurală de a păstra în act reflexivitatea (pe o unică temă) dincolo de
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]