3,053 matches
-
întâmplări de toată ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin extaz merită toată osteneala” - așa obișnuia el mereu să spună mândru. Iar această stare a lucrurilor avea să dureze câteva luni bune. Cu toate acestea, însă, contrar total tuturor acestor aparențe, care ar putea repede părea - nu-i așa? - plăcute și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
instrumentele necesare pentru a face o creație literară autentică și rezistentă la „rostogolirea timpului”, cum Îi place autoarei să se exprime. Prof. univ.dr. Mihai Păstrăguș Ca o seară de jertfă... Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului. ** Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fel... Clipa, odată trecută, Își va pierde din strălucire. Ah! Cum Îmi arde sufletul, cum Îmi vine să strig și să Învinuiesc Creatorul de cea mai Înaltă trădare și minciună... „Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului.” ( ca o seară de jertfă) În cursa pentru „vârful lanțului trofic“ (o specie temută de „prădători”) Să fie ei aleșii? Umbrele trecutului par a fi atât de pregnant reflectate În oglinda
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile mai temperate cu ninsori blânde, fulgii valsând În drumul lor spre pământ, astfel Încât senzația de plutire se instala În suflet, ducând la o stare de extaz. Cu trei zile Înainte de eveniment temperaturile au crescut destul de mult, și nu mare mi-a fost mirarea când ninsoarea s-a transformat În ploaie. Oamenii circulau În toate direcțiile, astfel că urma piciorului lăsa un fel de adâncitură În stratul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nserarea În amintire E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului Îmbrățișare, Întemnițată toamnă, Între vis și ploi. Ard stelele În noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând Într-o altă privire -jertfă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
papucul nevestei. Se pârjolește boierul de dorul pirandei, dar îndrăznelile lui nu merg mai departe de expedițiile de pe scară. Țiganii se hotărăsc să i-o facă boierului. Îl pândesc până acesta se cațără pe scară, așteaptă până acesta intră în extaz și împing scara în pârâu. Acesta se învârtește în apa rece ca gheața de vreo două ori până reușește să iasă din râu, murat ca la carte. Țiganii au făcut haz câteva luni pe seama pățaniei boierului, dar acesta s-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cânta după voia ei. Atât Zinzin, cât și vioara au devenit obiecte de patrimoniu național, păzite cu strășnicie. Aide stă în sala de concert scufundată în beznă. Sus pe podium Zinzin și-a proptit picioarele în podea și cântă în extaz. Trage de arcuș de parcă ar trage de propriii ei nervi. Sunete incandescente se desprind din trupul viorii, claia neagră de păr i se aprinde în reflexe albăstrii, toată femeia pare cuprinsă de flăcări. Zinzin și Sandei, perechea perfectă, Zinzin sfâșiind
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și doarme până târziu, spre seară. O privesc de fiecare dată când doarme. Minute În șir, zeci de minute În șir. Fără să mă mai satur. În copilărie visam mereu că zbor. Același vis, care se transforma din coșmar În extaz. Era mult Întuneric și eu alergam cu picioarele Îngreunate, urmărit de tot felul de monstruozități furioase, cât pe ce să mă ajungă, să mă prindă. Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă consoleze. În sfârșit, am pus desenul alături de vas, apoi m-am dus să-mi pregătesc reșoul, pe care, după ce jarul s-a înroșit bine, l-am așezat în fața celor două imagini. Am tras câteva fumuri de opiu. În plin extaz, m-am uitat țintă la cele două portrete, căci voiam să mă concentrez, și doar fumul subtil de opiu putea să mă ajute și să-mi ofere liniște spiritului. Am fumat tot ce-mi mai rămăsese din opiu, așeptând ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
v-ați dat seama? m-a Întrebat ea. — Secretele meseriei. Să zicem că v-aș oferi un preț bun pentru a avea acces la secretele-astea. Ce era să răspund? Că prețul potrivit presupunea o străveche activitate umană generatoare de extaz și, uneori, de pensie alimentară? Sunt prea domn pentru a spune adevărul verde În față și, ca să fiu sincer, În ultimele luni activitatea mea nu fusese prea profitabilă. Așa că am răspuns la obiect: — În primul rând, clonele au ușoare probleme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care atinge o senectute iluminată. Ohanesian avea o rezistență redutabilă în fața dificultăților până atunci neîntâlnite, era capabil de reconsiderarea valorilor știute, o voință aprigă de "a fi", cu adevărat, cel ales. Un gladiator. Aruncat în arenă și-a consumat, în extaz, jocul tragic cu instinct al conceptului artistic despre destin, chiar miraculos. Rolul Oedipe, care a însemnat imediat consacrarea totală, i-a fost și partener de existență cotidiană. Ceva mai târziu a plecat de la Atena, pe câmpia Megaridele, la Corint, pe
La despărțirea de un mare artist by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/9170_a_10495]
-
Sfârșit de septembrie. 25 septembrie, mai exact. Gara din Huși, tren, băieți de 19 ani, valize din lemn. Clar, plecam în armată. Emoții, extaz, îndoieli, exuberanță. Cred că asta simțeau toți cei care plecam atunci, cred că asta au simțit toți cei ce au plecat să-și satisfacă stagiul militar. Părinții erau poate mai emoționați ca noi. Mai puțin tata. Așa credeam. Mă îmbrățișează
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
teamă și nedumerire. — Bun, și ce cauți aici? am zis pe un ton inexpresiv. Atunci mi-am îngăduit să mă uit cu adevărat la ea și, când ea îmi întoarse privirea, n-am putut să nu trăiesc într-un adevărat extaz sentimentul că ea este conștientă de prezența mea. — Am venit să te văd, răspunse ea, iar zâmbetul constant, abia schițat, mă fixă ca o rază de lumină. — De ce? Pentru că ai vrut să mă vezi. Nu ți-am cerut asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vor lega, așa cum nu știam nici că era ultima oară când o vedeam pe Dora. Nu ne mai Întâlniserăm de câteva luni și uite-mă aici, Înconjurat de hainele ei, cu pulsul palpitând Încet și regulat - ca și când, brusc, cuprins de extaz, aș fi existat separat În fiecare parte a corpului meu. Cred că destinul era ultimul lucru la care mă gândeam. Întunericul din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
încovoiam deasupra pumnului meu aflat în plină mișcare vibratorie, cu ochii închiși, dar cu gura căscată, ca să-mi vină pe limbă și pe dinți sosul ăla cu gust de zer și de Clorox, deși nu o dată, cuprins de orbire și extaz, nu s-a întâmplat să mă trezesc stropit pe freză, de-ai fi zis că-s dat tot cu briantină. Într-o lume de batiste mototolite, de șervețele igienice mânjite și de pijamale pătate, îmi mișcam penisul jilav și umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
țară! Mai e de mirare că toți sunteți mai mult sau mai puțin săriți de pe fix? Dar șiksele, ah, șiksele, sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mea (parcă-i o păpușă învârtită cu cheia, femeia asta!) o servește prompt la ora cinci jumate fix, când intră pe ușă taică-meu, „mort de foame“. Apoi mă țin după ele în jurul lacului. Pe urmă se risipește, în sfârșit, extazul - ele se duc acasă la tații lor care vorbesc corect englezește, la mamele lor calme, la frații lor siguri pe ei, cu care trăiesc în armonie și deplină fericire în spatele perdelelor lor goișe, iar eu mă-ntorc în Newark, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în forma asta firavă - ce acrobații nemaipomenite e-n stare să facă atârnând de capătul ștrumeleagului meu! Ai zice că acuși o să-și frângă o vertebră lăsându-și jumătate din trunchi să spânzure în gol, peste marginea patului - cuprinsă de extaz! Îhî! Ce bine că face gimnastică regulat! Cu ce înșurubări mă aleg! Ce afacere! Și totuși, se dovedește a fi și o ființă umană - da, prezintă indicii clare din care reiese că așa ar fi! O ființă umană! Care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât în afara acestor perdele goișe n-ar fi îndeajuns de copleșitoare, de parcă incredibila experiență a urărilor mele de ceasuri plăcute adresate goimilor din această casă n-ar fi suficient motiv de perplexitate, iată, pentru a-mi spori și mai mult extazul dezorientării, numele străzii pe care se află casa familei Campbell, strada pe care a crescut prietena mea! strada pe care ea a țopăit! a patinat! a jucat șotron! s-a dat cu sania! în timp ce eu visam la existența ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gândeam eu, și i-am spus că Înțeleg. Dar, În sinea mea, eram dezamăgită. Hunter a promis să aranjeze o altă lună de miere, dar un astfel de substitut nu era deloc Îmbietor. Cum să mai simți acel sentiment de extaz al celor proaspăt căsătoriți la șase luni după ce nunta a avut loc? Prin definiție, te poți simți proaspăt căsătorit doar pentru vreun minut. Lunile de miere au o perioadă mică de timp În care Își pot Îndeplini finalitatea, din moment ce starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
celor proaspăt căsătoriți la șase luni după ce nunta a avut loc? Prin definiție, te poți simți proaspăt căsătorit doar pentru vreun minut. Lunile de miere au o perioadă mică de timp În care Își pot Îndeplini finalitatea, din moment ce starea de extaz provocată de extrema fericire este atât de trecătoare. Hunter plecase deja de trei zile și, după ce fusesem plină de stoicism vreo trei ore, am Început foarte repede să mă simt de-a dreptul tragic. Partea proastă când ești singură În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
adună ca niște săgeți în același loc: mîna fetei ieșită de după paravane, din care se smulge cu putere, eliberîndu-se. Apoi rîsul batjocoritor al femeii de la fabrica de confecții în patul lui, manevrîndu-l ca pe o păpușă, trimițîndu-1 din umilință în extaz și invers, alte amintiri, studentele cu care flirtează, fără să se atingă de vreuna chiar cînd ea insistă, versul lui Voiculescu mînjit de buzele sale și, persistent, ceața tot mai groasă pe ochi. Vă e rău, dom' profesor? îl aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum numai în copilărie, dimineața, sorbea boabele mari de rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un țipăt înfundat, născut din sublimul plăcerii, ca un geamăt de durere ori de extaz și se repede în sus, cu o mișcare scurtă, de fiară lovită mortal. Pregătit, Mihai așteaptă loviturile palmelor. Dumnezeule mare! șoptește Maria tremurînd toată, ca de friguri, făcînd o jumătate de pas, pînă lîngă Mihai, căutîndu-i gura cu înfrigurare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era silă de mine, bănuind că, între timp, am umblat cu altele. Am încercat cu vorbă bună, cu rea, ba chiar și cu... violență. E oribil să ajungi să-ți violezi propria-ți nevastă, s-o vezi cum, în culmea extazului totuși, strînge în dinți colțul pernei, perforîndu-l. S-o fi lăsat? Era mama Doinei, legal îmi putea lua copilul, rămîneau amîndouă în vînt, fiică și nepoată de reacționar... Cînd socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
c-o știa ce vrea. Și ea bănuia că lui îi face plăcere și mai de-al naibii făcea, un fel de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu el un gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]