417 matches
-
de lucrări extrem de serioase (vezi supra, 1.3). 4. METODA DE CERCETARE 4.1. Ca orice lucrare dedicată dinamicii limbii actuale, cartea de față examinează, în fond, dinamica limbii în funcțiune, "pe viu", cu dependența și motivațiile ei intra- și extralingvistice, precum și cu determinările discursiv-pragmatice și textuale. O asemenea temă nu se poate aborda decât dintr-o perspectivă funcțională, singura capabilă să asigure examinarea fenomenului lingvistic în mișcare, ca activitate și ca proces. Perspectiva funcțională este, prin natura ei, interdisciplinară, căci
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
și textuale. O asemenea temă nu se poate aborda decât dintr-o perspectivă funcțională, singura capabilă să asigure examinarea fenomenului lingvistic în mișcare, ca activitate și ca proces. Perspectiva funcțională este, prin natura ei, interdisciplinară, căci, în afara conexiunilor intra- și extralingvistice, urmărește conexiunile gramatică - pragmatică, subordonând întreaga activitate lingvistică rolului jucat (funcției avute) de faptul de limbă în procesul de comunicare. De aici decurge și interferența celor două perspective, sistemică și discursiv-pragmatică, perspective care se întrepătrund curent în numeroase articole ale
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
Hjelmslev planul expresiei iar ce era planul semnificaților devine planul conținutului. în fiecare din cele două planuri lingvistul danez distinge apoi două straturi: forma, care poate fi descrisă exhaustiv, simplu și corect de către lingvistică, fără a recurge la vreo premisă extralingvistică și substanța, ansamblul aspectelor fenomenelor lingvistice care nu pot fi descrise fără a recurge la premise extralingvistice. Solidaritatea imotivată între semnificat și semnificant, care caracterizează semnul la Saussure, devine astfel solidaritate între forma conținutului și forma expresiei și este caracterizată
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lingvistul danez distinge apoi două straturi: forma, care poate fi descrisă exhaustiv, simplu și corect de către lingvistică, fără a recurge la vreo premisă extralingvistică și substanța, ansamblul aspectelor fenomenelor lingvistice care nu pot fi descrise fără a recurge la premise extralingvistice. Solidaritatea imotivată între semnificat și semnificant, care caracterizează semnul la Saussure, devine astfel solidaritate între forma conținutului și forma expresiei și este caracterizată de faptul că o substituție într-un plan cere una și aceeași schimbare și în planul opus
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu celălalt, ori în raporturi de limbaj obiect și metalimbaj. Totuși cazul Modei este mai complicat: dacă mesajele limbajului articulat sunt în mod normal saturate prin două sisteme - denotație-conotație -, Moda introduce un al treilea sistem "natural", constituit printr-un cod extralingvistic, a cărui substanță este obiectul sau imaginea. Ansamblul Modei, ca și al altor sisteme de acest tip, prezintă două articulații diferite: una, prin trecerea de la codul "real" (de obiecte) la sistemul denotant al limbii; cealaltă face trecerea de la sistemul denotant
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
semantic. în lipsa unei școli structuralist-lingvistice aplicată nivelului semantic al limbii, pentru analiza lui au fost extinse principiile și procedeele celorlalte două. Structuralismul francez își propune să realizeze partea semiologică a proiectului saussurean. El procedează similar într-un domeniu trans- sau extralingvistic: analizează sisteme semnificante de natura limbii - adică sisteme în care consistența semnificantă a elementelor-semne este produsă nu de conținutul lor, ci exclusiv de structură - pentru a pune în evidență structurile lor la nivelul semantic. Pentru a observa procedeele și tehnicile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
colectiv, sub coordonarea lui Marius Sala (Editura Stiințifică și Enciclopedică, București, 1989), în care s. v. "moldovean" putem citi: „sub[dialect] rom[ânesc] (d[aco-român]) considerat de unii lingviști sovietici (M. S. Serghievski, V. F. Sișmarev, N. G. Corlăteanu), după criterii extralingvistice, l[imba] autonomă din gr[upul] l[imbilor] romanice orientale”. Sunt înșirate apoi teritoriile din interiorul granițelor României unde se vorbește acest grai, precum și cele din „URSS (RSS Moldovenească integral și RSS Ucraineană parțial, enclave, și în RSFS Rusă, RSS
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
din "Enciclopedia limbii române", realizată de un colectiv sub coordonarea lui Marius Sala și sub auspiciile Institutului de Lingvistică „Iorgu Iodan” (Editura Univers enciclopedic, București, 2001, p. 348-351) „limba moldovenească” este descrisă astfel: „Argumentarea” existenței acestei limbi apelează la factorul extralingvistic, la evoluția separată a populațiilor de pe cele două maluri ale Prutului cauzată de expansiunea Imperiului Țarist în această parte de lume. Ca argument lingvistic se aduce influența lexicală neoslav-ă (rusă și ucraineană), uitându-se că esențială rămâne structura morfosintactică a
Marius Sala () [Corola-website/Science/307125_a_308454]
-
Indiei și cel foarte extins pe care îl formează limbile turcice, de la limba turcă în Turcia până la limba uigură în China. Că în cazul acestora se vorbește de mai multe limbi și nu de una singură, se datorește unor factori extralingvistici care au dus la elaborarea unor standarde aparte pentru multe dintre ele. Cele prezentate până aici sunt continuumuri dialectale geografice. În Africa se poate da exemplul unui idiom numit în engleză "fula" sau "fulani", iar în franceză "peul", răspândit în
Continuum dialectal () [Corola-website/Science/304980_a_306309]
-
limba bască. De multe ori însă elaborarea unei varietăți standard este instrumentul creării unei limbi numite "ausbau" „limbă prin elaborare”, pe baza unui dialect dintr-un continuum dialectal. Prin aceasta idiomul respectiv primește statutul de limbă, considerată astfel din motive extralingvistice. Exemplul clasic pentru aceasta este cel al limbilor germană și olandeză care fac parte din punctul de vedere al lingvisticii comparative din continuumul germanic de vest, și pentru care s-au elaborat varietăți standard în urma despărțirii în state aparte. Cazurile
Limbă standard () [Corola-website/Science/304982_a_306311]
-
de carașovenii din Banatul românesc (județul Caraș-Severin). Alți autori includ această variantă regională în dialectul štokavian. Graiurile "torlački" și graiurile bulgare de vest, care se aseamănă cu ele, au făcut, până la o epocă relativ recentă, obiectul unor dispute de fapt extralingvistice între lingviști sârbi și bulgari, primii considerând toate aceste graiuri pur sârbești, iar ceilalți afirmând despre ele că sunt pur bulgărești. În realitate este vorba de un continuum dialectal, aceste graiuri fiind de tranziție între cele două limbi. 2. Există
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
care le înglobează. Totodată are rezerve serioase față de valoarea înțelegerii reciproce în clasificarea idiomurilor, dat fiind că nu există instrumente fiabile pentru măsurarea gradului de înțelegere. După părerea lui Goebl (1989), distanța dintre limbi nu este numai intralingvistică, ci și extralingvistică, anume sociolingvistică, adică sociopsihologică, metalingvistică etc. Din acest punct de vedere ar trebui observat și pe cât posibil măsurat sentimentul de distanțare pe care îl au vorbitorii unui idiom față de altul, și atitudinile lor metalingvistice față de limba lor maternă sau față de
Limbă abstand, limbă ausbau și limbă-acoperiș () [Corola-website/Science/304863_a_306192]
-
există un instrument normativ universal pentru lexic și semantică. Determinarea caracterului peiorativ a termenilor dintr-o limbă este un proces dinamic și presupune acceptarea evoluției semantice a cuvintelor. Modificarea sensului inițial al cuvintelor sub influența factorilor de natură lingvistică sau extralingvistică poartă denumirea de evoluție semantică. Evoluția semantică are loc atunci când o intenție diferită pentru un cuvânt este împărtășită de comunitatea de vorbire și devine stabilit în utilizare. Un rol important în evoluția semantică unui cuvânt îi revine contextului în care
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
care unii termeni au fost adoptați și utilizați, să se recunoasă modificarea unor termeni, din norme în abateri problematice. Există factori lingvistici (procesele care au loc ca urmare a modificării relațiilor semantice stabilite între cuvinte în cadrul unui câmp lexico-semantic) și extralingvistici (schimbările din realitatea extralingvistică: dispariția, transformarea, apariția unor obiecte, modificarea relațiilor social-istorice) care cauzează schimbări de semantică într-o limbă. Procesul deprecierii semantice a unor cuvinte indică uneori o acumulare de rupturi și tensiuni culturale ale unei societăți'. De exemplu
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
fost adoptați și utilizați, să se recunoasă modificarea unor termeni, din norme în abateri problematice. Există factori lingvistici (procesele care au loc ca urmare a modificării relațiilor semantice stabilite între cuvinte în cadrul unui câmp lexico-semantic) și extralingvistici (schimbările din realitatea extralingvistică: dispariția, transformarea, apariția unor obiecte, modificarea relațiilor social-istorice) care cauzează schimbări de semantică într-o limbă. Procesul deprecierii semantice a unor cuvinte indică uneori o acumulare de rupturi și tensiuni culturale ale unei societăți'. De exemplu, expresia "negro", folosită odată
Peiorativ () [Corola-website/Science/314704_a_316033]
-
Limba literară este, din punct de vedere lingvistic, una din variantele unei limbi. Conceptul de limbă literară a cunoscut și cunoaște multe interpretări lingvistice și extralingvistice, în funcție de ideile dominante ale epocilor istorice, de ideile diferiților literați și ale diferiților lingviști. Diferențele privesc atât definirea și delimitarea ei față de celelalte variante ale limbii, cât și rolul său în literatură, în cultură, în învățământ și în societate. În
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
unor limbi care nu sunt nici măcar suficient studiate. Termenul „idiom” se mai folosește și ca gen proxim pentru definirea termenilor ce denumesc feluri de limbi sau varietăți ale unei limbi. Deoarece chestiunea „limbă sau dialect?” provoacă de multe ori controverse extralingvistice, unii autori folosesc termenul „idiom” pentru a evita aceasta. Pierre Blanchet, în lucrarea în care îl folosește, justifică aceasta prin dorința de „a evita conotațiile ideologice ale terminologiei tradiționale”. Termenul acesta se găsește și folosit în mod greșit, cu sensul
Idiom () [Corola-website/Science/331640_a_332969]