415 matches
-
părți a convenției, adică a normelor sale cu titlu de reguli de drept internațional privat convenționale care ar putea coexista cu regulile de drept internațional privat naționale, ale fiecărui stat parte, partajându-și respectivul domeniu de raporturi cu elemente de extraneitate după reguli care să dea expresie primatului normelor din tratatul internațional față de normele din dreptul intern, fie ele chiar posterioare celor ale tratatului. Ori, într-o asemenea situație, suntem mai degrabă în prezența unui drept internațional privat uniform realizat pe cale
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
alin.(1) al Convenției din 15.VI.1955, ci mai degrabă cu art.1.1. CVIM, dar fără a fi identic cu acesta. El circumscrie în principiu domeniul său de incidență, anume contractele de vânzare de mărfuri cu elemente de extraneitate, din care vor fi abstrase unele exceptate prevăzute la art.2 și în care vor fi incluse altele prin calificările sau asimilările stabilite la art.3 și 4 ale Convenției. Convenția nu se hazardează în a afirma caracterul internațional al
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
să avanseze și criterii de determinare a acestuia, nici să califice vânzarea drept internațională. Fără a preciza certis verbis, Convenția vizează, totuși, contractele de vânzare internațională de mărfuri, anume contracte care pun în cauză interesele comerțului internațional prin elementele de extraneitate ce ele comportă; deși nu consacră vreun criteriu pentru stabilirea internaționalității vânzării și nici nu folosește sintagma "vânzare internațională" în textele sale, nu poate fi, totuși, ignorată utilizarea acesteia în titlul Convenției și în preambul, astfel încât, fără a prevedea textual
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care creează atari situații, nu situațiile însele. Ori, dacă pentru contractele ce se încadrează în ipoteza de la lit.a) este clar că situarea părților prin stabiliment în state diferite (oricare ar fi acestea, nu numai state contractante) constituie elemente de extraneitate ce fac necesară determinarea legii competente ("localizarea" contractului), în privința celorlalte, în care părțile au stabilimentul în același stat (lit.b), ambiguitatea este totală. Evident, nu toate contractele de vânzare de mărfuri încheiate între părți având stabilimentul (în lipsă, reședința) în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
contractului), în privința celorlalte, în care părțile au stabilimentul în același stat (lit.b), ambiguitatea este totală. Evident, nu toate contractele de vânzare de mărfuri încheiate între părți având stabilimentul (în lipsă, reședința) în același stat sunt contracte cu elemente de extraneitate 13, dar poate fi vreunul din ele? Art.1 lit.b) dă răspuns afirmativ, și anume, că toate, mai puțin cele pentru care conflictul de legi rezultă exclusiv din alegerea de către părți a legii aplicabile, chiar când această alegere ar
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
legi rezultă exclusiv din alegerea de către părți a legii aplicabile, chiar când această alegere ar fi asociată cu desemnarea unui judecător sau arbitru; răspuns excesiv de generos, dar în aceeași măsură ilogic. Oricum, pactum de lege utenda nu este element de extraneitate și nici nu dă loc la un conflict între legile unor state diferite, ci dimpotrivă, îl rezolvă, în profitul uneia dintre ele sau al uneia tertia lex, iar electio iudicis/arbitri, nici singură și nici asociată cu electio iuris, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
la un conflict între legile unor state diferite, ci dimpotrivă, îl rezolvă, în profitul uneia dintre ele sau al uneia tertia lex, iar electio iudicis/arbitri, nici singură și nici asociată cu electio iuris, nu constituie per se element de extraneitate. Mai mult încă, nu se vede cum în ipoteza unui asemenea contract (cu pactum de lege utenda), ar mai putea fi vorba, prin oricare alte elemente de extraneitate, de un conflict de legi pe care să îl rezolve Convenția, un
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și nici asociată cu electio iuris, nu constituie per se element de extraneitate. Mai mult încă, nu se vede cum în ipoteza unui asemenea contract (cu pactum de lege utenda), ar mai putea fi vorba, prin oricare alte elemente de extraneitate, de un conflict de legi pe care să îl rezolve Convenția, un conflict altul decât cel soluționat prin pactum de lege utenda... Eventual, Convenția ar mai avea numai să stabilească legea după care se determină regimul alegerii legii aplicabile operată
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
limita serios câmpul de incidență al legilor uniforme (care, elaborate sub auspiciile UNIDROIT, urmau a fi introduse în legislația națională a fiecărui stat parte art.1.2. al Convențiilor de la Haga din 01.VII.1964), multe vânzări cu elemente de extraneitate rămânând în afara lor; de altfel, s-a și scris că "o vânzare internațională nu este o simplă vânzare internă, complicată cu un element de extraneitate"16, ci una care pune probleme proprii, specifice. Dar a stabili un criteriu de calificare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
1.2. al Convențiilor de la Haga din 01.VII.1964), multe vânzări cu elemente de extraneitate rămânând în afara lor; de altfel, s-a și scris că "o vânzare internațională nu este o simplă vânzare internă, complicată cu un element de extraneitate"16, ci una care pune probleme proprii, specifice. Dar a stabili un criteriu de calificare a vânzării ca "internațională" ar fi însemnat a deschide Cutia Pandorei, ceea ce readactorii Convenției știau prea bine și, în orice caz, ar fi avut drept
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
parte faptul că o soluție națională lex contractus, prin "localizarea" contractului ignoră ex hypothesis exigențele proprii situației "internaționale", aceasta fiind antinomia organică a metodei dreptului conflictual/internațional privat, care mobilizează la demersul dreptului substanțial uniform pentru raporturile cu elemente de extraneitate). Formulele de calificare propuse cunosc o mare diversitate; s-a avansat astfel un criteriu economic, după care trebuie calificat drept internațional orice contract care "pune în joc interesele comerțului internațional"17. Opus acestuia este criteriul juridic, conform căruia internaționalitatea rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
practic nu prezintă mare interes încadrarea acestei chestiuni, dar trebuie totuși subliniat că nu este vorba de domeniul legii contractului, ci de câmpul de incidență al Convenției, anume că aceasta din urmă "nu determină legea aplicabilă" raporturilor cu elemente de extraneitate enumerate la art.5, chiar dacă unele din ele sunt generate tocmai de contractul de vânzare căruia Convenția îi determină legea aplicabilă. În alți termeni, respectivele aspecte nu sunt, nu țin de domeniul contractului, motiv pentru care scapă incidenței legii aplicabile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
decât părțile; e) convențiilor de arbitraj și de alegere a forului, chiar când ele sunt inserate în contractul de vânzare". Fără ca art.5 să privească domeniul lui lex contractus, determinată conform Convenției, acest text privind probleme (raporturi cu elemente de extraneitate) care necesită stabilirea unei lex causae, dar nu conform Convenției, întrucât este vorba de statut personal/organic, de clauze de electio iudicis, textul interferează totuși cu domeniul lui lex contractus, stabilit în art.12 prin situațiile prevăzute la lit.c
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a, c și d regăsindu-se și în Convenția din 1955. 180. Exceptările stabilite la art.5, rezervate fiind cele de la lit.c și d nu constituie amputări ale domeniului lui lex contractus, ci categorii de raporturi cu elemente de extraneitate pentru care lex causae se determină de principiu după alte reguli conflictuale decât cele puse de Convenție, așa încât ele sunt întrutotul firești. Astfel, chestiunile privind capacitatea părților și efectul incapacității țin îndeobște de statutul personal/organic, lex causae fiind pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
forului pentru depășirea limitelor împuternicirii teoria aparenței în drept aplicată la mandat. De altfel, Convenția de la Haga din 14 martie 1978 asupra legii aplicabile contractelor de intermediere și reprezentării are ca obiect exact acest domeniu de raporturi cu elemente de extraneitate, iar special pentru vânzare există Convenția de la Geneva din 17 febr.1983 asupra reprezentării în materie de vânzare internațională de mărfuri (chiar ratificată de unele state Franța, Italia), dar încă neintrată în vigoare. Cât privește excluderea de la lit.e (clauza
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]