743 matches
-
Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii i se păru Mașei a fi destul de incoerentă. Prea se amestecau acolo totul de-a valma. Dar ea Își puse În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lozu-i o minciună, astfel că scandalul, În loc să se atenueze, ar fi căpătat o amploare greu de prevăzut. „Mai bine dosesc banii undeva“, gândi Subotin, și așa făcu, ascunzându-i Într-un loc bine ales. Nu are rost să insist, spuse Extraterestrul, asupra scenei pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn de o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se poarte când va apare „gheișa“. Auzind pronunțându-se cuvântul Elizei, Mașa tresări. Rezonanța numelui lui Îi aminti de Onisei, care Într-o zi se evaporase fără urmă, băgând-o În bucluc... Făcând o pauză și privind-o cu atenție, Extraterestrul continuă: - Subordonatul lui Subotin Îl privi, desigur, cu neîncredere, zicând că șeful lui a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea lui Ippolit din stațiunea balneară. Nu are rost să mai lungesc povestea, spuse Extraterestrul. Elizei, după cum era de așteptat, Încurcă ițele și, În loc să pună În practică instrucțiunile lui Ippolit, se Îmbătă și acționă ca un neisprăvit. Instalându-se pe scaunul lui Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui, șobolănița se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scosese din marsupiu, dar vedenia Îi smulse hârtiile din palmă, ba chiar bătu cu piciorul În podea, manifestându-și astfel nervozitatea. Gestul ei Îl umili pe salahor, care, având un caracter destul de parșiv, se gândi să se răzbune. Probabil, spuse Extraterestrul, șobolănița se atașase de Ippolit și nu avea Încredere În tovarășul său de afaceri. A doua zi, rămas În depozit după program, subordonatul lui Subotin, Înarmat cu un o rangă, așteptă momentul când avea să apară „gheișa“ și atunci când aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atunci nimeni nu mai știe nimic de soarta lui. Se pare că, Însoțit de cei doisprezece jurați, de „gheișă“ și de fostul său subordonat, colindă lumile, cutând să-și răscumpere păcatul săvârșit. Ei, cam aceasta-i povestea lui Ippolit, sfîrși Extraterestrul, ridicându-se de la măsuță și luând de jos și valijoara pe care o așezase la picioare. Desigur, adăugă el, Ippolit cel de aici s-ar putea să nu fi avut nici o legătură cu cel de dincolo. În universul acesta nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să-ți dai seama cât avem de suportat... Ce rost are să complic lucrurile... Și apoi, mărturisi el, misiunea mea e alta. - Și atunci, replică Mașa, pentru ce ați mai venit? - Să-ți spun sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest voiaj perechea potrivită. Trupul meu e făcut Însă În așa fel, și spiritul de-asemenea, Încât nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ori să mă leg ba de o ființă, ba de alta, și de fiecare dată am dat greș. De altfel, e prea mult zgomot, prea multă vânzoleală În universul vostru. La voi până și peștii vorbesc prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan Extraterestrul. Mașa puse lăudăroșenia lui puse pe seama păhărelelor servite În cursul dimineții. „Probabil, vrea, la plecare, să mă impreioneze“, gândi ea. - Nu vreau să impresionez pe nimeni, spuse oaspetele, cu o voce ceva mai omenească. La ce mi-ar folosi. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își aduse aminte ce pățise după dispariția lui Onisei și era gata să facă orice numai ca nici ea, nici oaspetele să nu aibă Încurcături - nici aici, nici dincolo, În lumea lui. - Amprenta dumneavoastră ar putea Înlocui parafa, Îi sugeră Extraterestrul. Era pentru prima oară când musafirul, vorbind cu ea, folosea pronumele de politețe. - În fond ce vă costă? adăugă el. Și fără să mai aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte un vârtej de praf, care zgâlțâi gemurile și ușile, izbindu-le cu putere de pereți. - Dar iat-o și pe Sophia Platonovna, exclamă Extraterestrul, indicând cu un gest larg cu mâna o arătare ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă așteaptă, o preveni el, vorbind sacadat. - Și cu celelalte trupuri ale dumneavoastră cum rămâne? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă așteaptă, o preveni el, vorbind sacadat. - Și cu celelalte trupuri ale dumneavoastră cum rămâne? Îl Întrebă Mașa, aducându-și aminte de discuția În care Extraterestrul Îi povestise că venise aici multiplicat În șaizeci și nouă de exemplare. - Era să uit, răspunse oaspetele, deshizând portița. - Cred că nu ni le lăsați aici drept zestre? spuse Mașa-n glumă, În timp ce vântul Îi smulse teancul de bancote pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aerul, cărțile de joc luară foc. Amestecate cu bancnotele, zburau Învârtindu-se În aer. Purtându-le În cioc, berzele le duceau de pe un acoperiș pe altul, așezându-se pe hornuri, pe cupole. În curând, tot satul era Învâluit În vâlvătăi. Extraterestrul, urmat de șleahta lui ciudată, cântând din fluier, Înainta pe mijlocul uliței. Din fiecare casă ieșeau sosiile lui și i se alăturau din mers, strângându-se Încet-Încet În trupul său, care la fiecare pas creștea, luând proporții uriașe. Învăluită Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
noapte roz, sau un spiriduș plin de strâmbături, tot numai semne V, păr soios și luat la labă. Acum însă invadatorul e o umbră grafică strânsă în bobine și liste de date tipărite de imprimanta computerului, și are mutră de extraterestru. Uneori cred că sunt controlat de cineva. Un invadator spațial îmi invadează spațiul meu interior, vreun nenorocit de pederast. Dar el nu e de acolo, de afară. El e de aici, dinăuntru. Ne-am sculat târziu și am halit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
acest timp, găsi cheia potrivită și deschise ușa. Presupuneam că Planeta plutitoare fusese mutată aici întrucât ușile duble ofereau spațiu suficient ca să încapă. Chiar și așa, cred că a intrat pe o parte. Era așezată în mijlocul camerei, arătând ca un extraterestru monstruos, rău, lucios, care putea în orice moment să arunce asupra noastră raze mortale. David Stronge arăta foarte surprins. Din păcate, și-a revenit imediat. Vrei să-ți aduc ceva de la bar? m-a întrebat. Trebuie să fie un adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și văluri lăsate. Pran este luat de braț și coboară din compartiment. Afară din gară, sub privirile puștanilor, un șofer îmbrăcat în uniformă stă nemișcat lângă o mașină. Și nu este una oarecare. Bestia strălucitoare, lipită de pământ ca un extraterestru aterizat în praful pieței din Lahore, nu este alta decât vedeta expoziției de mașini de la Paris, importată din Franța la un preț astronomic (doamnelor și domnilor), cu un motor foarte puternic V-12, cu mecanism de frânare pe patru roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
persoane abstracte, ființe fără chip și formă, care numai lor o să li se întîmple astfel de pocinoage, pe-acolo, prin Franța, nu nouă, aici, în România. Ce legătură are asta cu cosmosul? ar putea să mă întrebe cineva. Cucerirea spațiului extraterestru și a planetelor este visul milenar al omenirii. Cum o să ne oprim de a o mai face? Are legătură, fiindcă face parte din același sistem tehnic care a creat și automobilul. Și dacă, așa cum ne arată studiile, acesta din urmă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-l vreau înapoi. Nasol! Aproape mecanic, își întoarce capul aproape la o sută optzeci de grade și-mi aruncă o privire care mă îngheață. E atât de lungă și nu cred că am greșit când am comparat-o cu un extraterestru. Arată ca o creatură dintr-un film de groază, al cărei gât se întinde incredibil până ce fălcile ajung să-ți foarfece fața. Are părul închis la culoare, tuns băiețește, iar buzele îi strălucesc. Poartă o bluză care arată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
masiv, cu trăsături fizice puternice (avea În loc de nas un fel de ardei gras și o pereche de urechi enorme, foarte plate), dar care erau compensate de eleganța ieșită din comun. O dată, a apărut În atelier Însoțit de un militar, un extraterestru, un general În uniformă, cu pieptul plin de tot felul de insigne și de decorații, meritele lui de om al armatei, și cu o șapcă enormă, foarte rotundă, dar cu partea frontală arcuită În sus. Pur și simplu nu puteai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la micul dejun. Emma, prăjind cârnații, i-a aruncat o privire scurtă și un „Bună dimineața“ amabil. Era îmbrăcat în costum, aranjat din cap până în picioare, cu veston, ceas cu lănțișor și ochelarii lui înguști fără rame. Arăta ca un extraterestru, aproape revoltător. Tom îl salută și se așeză la masa din bucătărie. Apoi se sculă și se apucă să pună masa, să aducă sucul de fructe din frigider. I s-au pus doi cârnați în farfurie, a spus mulțumesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
n-are pretenția să-ți invadeze casa, instalându-se în sufrageria ta de parcă i-ar aparține, să fii singură înseamnă să-ți auzi gândurile extrem de limpede, ceea ce la început e bizar, e ca și când altcineva ți-ar vorbi, un soi de extraterestru care seamănă destul de mult cu tine și care, îți dai seama după o vreme, cu uimire, ești chiar tu, un „tu“ pe care aproape nu-l mai recunoști, dar care a continuat să existe întotdeauna înăuntrul tău, palpitând încetișor sub
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
un oraș poetic. Nu puteam să mă sincronizez deloc cu programul festivalului, Eva se culca devreme, eu însămi îmi doream mai degrabă să dorm decât să ascult poezie sau muzică sau să socializez și mă uram pentru asta, eram un extraterestru. Înainte refuzasem o invitație la un atelier de traduceri cu niște poeți israelieni și îmi tot reproșam că nu am refuzat și acum. Îmi amintesc lectura mea, era în Sinagoga din Bistrița, mă îndreptam spre scenă când am auzit din
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]