779 matches
-
geografie"? Pe cât de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atât de pestriț e cel european. Ce au comun stafiile din Scoția, statuile reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană și ruinele grecești? Ce leagă nevrozele nordice și exuberanța italiană? Și ce-a mai rămas "european", după ce unii (în Est) ne-am "asiatizat", până la un punct, iar alții (în Vest) s-au "americanizat"? Unde mai poate fi găsită Europa între aceste "dezeuropenizări"? Se pare că în casa din Olanda
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
imposibil. Deși e criză, în Piața Constituției s-au strâns și au petrecut în aer liber zeci de mii de bucureșteni, care s-au bucurat și au petrecut la o zi ca asta. Multe artificii mirific colorate și foarte multă exuberanță. La fel s-a petrecut la munte și la mare. Am dat și mai ales am primit multe telefoane, semn că nu sunt singur. Cred că am vorbit cam trei ore constatând că mi-au obosit corzile vocale, ca pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
alții alergau pe mal Încolo și Încoace, arătînd cu mîna, gesticulînd și făcînd mare zarvă. Dar spaniolul cel chior mai văzuse indieni - pentru el era o poveste veche, care nu-l mai impresiona. CÎt despre oamenii lui, se pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă și le adresau indienilor glume obscene și „rîdeau și zburdau ca nebunii“. Totuși, În ziua aceea n-au coborît pe uscat. Spaniolul cel chior era istovit, iar echipajul era epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel de petrecere, obosită și un pic chinuitoare, iar asistenții care au apucat carena bărcii noastre păreau aprinși după o zi de mîncat șuncă și băut brandy. Aveau să navigheze toată noaptea pentru a livra primele obiecte
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
incipientă, și nu ne strică să recunoaștem că unor tipi deștepți ca noi nu trebuie să le fie rușine de străbunii noștri. în egală măsură, această lume mic-burgheză de vînători și meșteri țărani mă plictisește. Da, mă plictisește. Tînjesc după exuberanța nesperată a Ziguratelor, a Zimbabwenilor, a Marilor Ziduri și Catedralelor. Ce lipsește din acest parc natural preistoric în care homo sapiens a trăit atît de mult fără prea multe roade? Lipsește surplusul - acel surplus de hrană, timp și energie, acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
corpuri, altele decât cele din propria mea genera... genera..." Și asta fu totul. Mai trecură câteva minute, dar nu mai recepta decât niște scurte străfulgerări de gânduri risipite. În cele din urmă, Gosseyn se ridică în picioare. Îl încerca o exuberanță înflăcărată, proprie omului care a înfrânt însăși moartea. Regreta numai faptul că nu reușise să obțină informațiile vitale privind multiplicarea corpurilor. În mare, se putea declara satisfăcut, cu o singură excepție, la timpul ei neluată în seamă. Brusc, totul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
corpuri, altele decât cele din propria mea genera... genera..." Și asta fu totul. Mai trecură câteva minute, dar nu mai recepta decât niște scurte străfulgerări de gânduri risipite. În cele din urmă, Gosseyn se ridică în picioare. Îl încerca o exuberanță înflăcărată, proprie omului care a înfrânt însăși moartea. Regreta numai faptul că nu reușise să obțină informațiile vitale privind multiplicarea corpurilor. În mare, se putea declara satisfăcut, cu o singură excepție, la timpul ei neluată în seamă. Brusc, totul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Anabis își dădea seama că săvârșise o eroare fatală, lăsându-se să crească fără măsură, în zorii existenței sale. Pe atunci, viitorul îi apărea fără limite. Trupul i se putea întinde la nesfârșit în spațiul galactic. Anabis crescuse, așadar, cu exuberanța unui organism inferior, dar sortit unui destin ieșit din comun. Căci era, totuși, inferior. La început, nu fusese decât un gaz țâșnind dintr-o mlaștină învăluită în neguri. Un gaz inodor, incolor și insipid, însă ale cărui elemente aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
este necesar pentru îndeplinirea misiunii dvs. Faceți-vă comod. Va fi o călătorie lungă.” Capitolul 5, în care Tintin și Milou sunt decorați, iar căpitanul Haddock devine amiral al flotei Azania îi întâmpinase pe Tintin și pe prietenii săi cu exuberanța barocă și luxuriantă a portului său. Înconjurați de o mulțime entuziastă (căci vestea despre sosirea lor fusese deja împrăștiată de ziare și de megafoane), Tintin, Milou, Haddock și Tournesol fură purtați pe brațe către reședința lor oficială, asemeni unor eroi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
va începe viața însăși, cu precauțiile ei. Pentru moment, oameni de origini foarte diferite stăteau alături și fraternizau. Egalitatea pe care prezența morții n-o realizase în fapt, o instaura bucuria eliberării, cel puțin pentru câteva ore. Dar această banală exuberanță nu spunea totul și cei care umpleau străzile la sfârșitul după-amiezii, alături de Rambert. ascundeau adesea sub o atitudine placidă, fericiri mai delicate. Multe perechi și multe familii, într-adevăr, nu aveau altă înfățișare decât a oamenilor care se plimbă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Paștele. Văd aievea tabloul când, aflându-mă la Buzău în familia socrului meu, în jurul unei mese mari veniseră toți membrii numeroasei familii. Băteau clopotele anunțând Pacea, trezind speranțe,declanșând energii și nemăsurata bucurie a vieții triumfătoare! Toasturi pentru istoricul moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar eu rămâneam tot gânditor, încercând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a vieții triumfătoare! Toasturi pentru istoricul moment, exuberanță, îmbrățișări, ochi tulburați de lacrimile bucuriei! Momentul era intens trăit. De față fiind, păream a face opinie separată în privința Păcii și a Viitorului. Una din cumnate, Lenuța, mă îmbia spre veselie și exuberanța momentului, dar eu rămâneam tot gânditor, încercând scrutarea posibilului viitor. Am și exprimat clar poziția mea în opoziție cu a convivilor zicând doar atât: „Mă tem că pacea care vine să nu fie mai rea decât războiul prin care am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
vânzătoare e strănepoata Carmen, care nu mai poate de bucurie și mă invită înăuntru pe un scaun și mă urmărește cu privirea luminată de o mare bucurie, adresându-mi cuvinte frumoase de respect și prețuire aparte... Chiar îmi spune cu exuberanță că prezența mea i-a adus o bucurie... rară! Știu la ce se gândește ea, și mă bucur că n-a uitat că atunci când s-a aflat într-un moment extrem de dificil, a găsit la mine înțelegere și mai ales
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ne oferă o nouă viziune de înțelegere a viitorului care ni se dezvăluie. Încă un cuvânt despre așa numitul balon de săpun al dot-com-urilor. Retrospectiv, multe dintre prognozele noastre referitoare la impactul internetului asupra businessului, care au condus la o „exuberanță exagerată” pe piețele de desfacere erau eronate. Cele mai multe dintre proiecțiile noastre legate de adoptarea internetului de către consumatori, shoppingul și reclama pe internet, utilizarea acestuia pentru a crea noi businessuri și a transforma industrii și impactul global al internetului asupra economiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
plăcut surpins de alegerea acestui cuvânt încât îl repetă de câteva ori: Noutăți. Da, noutăți. Aici la Spitalul Obukhovski, noutăți! Generalul maior Volokonski și consilierul de stat Iepancin erau din nou prezenți în calitate de martori oficiali și se încruntau dezaprobator la exuberanța lui Pervoiedov, în timp ce Porfiri Petrovici zâmbea cu indulgență. ă Am fost foarte suprins când l-am auzit pe prokuror folosind cuvântul 'imediat', iar tonul său m-a uimit. Avea ceva urgent în el. Am făcut tot posibilul ca să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cred că ăsta e cel mai romantic loc din lume! Știi că În Japonia o priveliște frumoasă este considerată cel mai rafinat cadou pe care-l poți oferi? Orice altceva pare vulgar În comparație cu asta. Îți mulțumesc pentru tot. El zâmbi. Exuberanța ei Îl făcu să privească oceanul, ca și când l-ar fi văzut pentru prima oară. — Mi se Întâmplă să uit cât de frumos e, zise el. E În firea omului să se obișnuiască În cele din urmă cu orice, indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-l folosești. Și e singurul lucru din viețile bogătașilor din Los Angeles care chiar are profunzime! Kitty râse. — Deci tu ești Vrăjitorul din Rahat-Oz! — Da, le explic clienților mei toată filosofia rahatului. Aburii și reflexia mizeriei, semnificația adâncă a fecalelor, exuberanța bolboroselilor, a lăturilor, a nimicurilor, paradoxurile resturilor, frumusețea ascunsă a nonsensului, fascinația mucegaiului... și - surpriză! Le place la nebunie! Kitty râse și mai tare. — Probabil că scrii comedii, nu? — Fals, zise el. Nu fac parte din lumea asta. Dar produsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
șold și se tot lipeau unul de altul, pupându-se și mângâindu-se în cel mai ridicol și nesuferit fel. Imaginea acestui cuplu putea într-adevăr cauza o criză de stomac, fu de părere Elena, și asta nu neapărat din cauza exuberanței lor erotice; dar era o nepotrivire flagrantă de caracter și stil, o supărare pentru ochi și minte. Și, ca mai înainte, vorbele ei fură întâmpinate de Ioana cu entuziasm, aprobate fără ezitare. Trecuseră, iată, aproape trei luni de zile de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rost. Dar acum tragem din a mea. Cu siguranță, zisei eu. *** Zece minute mai târziu am părăsit baia cu aceeași vervă și efervescență pe care o afișase Tabitha mai devreme. Aveam chef de dansat, de țopăit și de lovit cu exuberanță tot felul de lucruri de cel mai apropiat perete, strigând: „Iu-hu!“. Din fericire, eram destul de experimentată încât să-mi dau seama că de fapt aveam nevoie de o băutură, ca să-mi recapăt echilibrul. Ne-am oprit o clipă pe palier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa ceva; pînă una alta, o mamă meridională, de pildă, domolea În uterul ei caracterele răsadului nordic, radicalul viking pierzînd astfel ceva din vigoarea știută, cum și cel sudic pierdea ceva din lentoarea lui, dar și din seninătatea proprie stirpei, din exuberanță, reversul paradoxal al acelei lentori aparente: Sudul era o lume aparte. Cum ar fi arătat un fiu al lui Thomas născut de o siciliană? Asemenea contelui Salina, dar nu neapărat. Oricum, posibil. Eroul lui Lampedusa avea ascendență germanică, era absolut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
alb, se prefăcea, de-abia Își umezea buzele. Avea, poate, de așteptat ceasuri Întregi; vinul era doar un motiv. Localul nu era prea animat la ora aceea, seara trecută fusese neîncăpător, veniseră mulți tineri. Veseli, reținuți, după scurte momente de exuberanță, pentru a nu deranja; unii dintre ei discutau, cu o anume gravitate, lucruri importante, desigur. Un spațiu decent, Thomas s-a bucurat: urmașul său Într-un astfel de loc, seara, după cursuri, cu o astfel de lume se va Însoți
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de pe malul stîng al rîului Vîltava, de unde domină tot orașul. Acest palat, această fortăreață de fapt, una dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare cu o progenitură rău educată. — Deci, reluă Bernard, dacă în acest moment ceea ce mi se întîmplă mie este real, înseamnă că exact în aceste
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vei iubi mereu? Felix făcu un gest de mică indignare. O va iubi, zicea el mutește, in veci. - Știu, știu, urmă Pascalopol, acum o iubești înflăcărat, ca orice tânăr, însă poate să fie la mijloc un fenomen de tinerețe, de exuberanță. Și ești iarăși sigur că Otilia te va iubi totdeauna? Nu mă exprim bine. De iubit, te va iubi mereu, căci e o fată excelentă, dar zic, ești sigur că va fi mereu fericită? Otilia, o cunosc prea bine, e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
evidență, devenise mai lucioasă, mai feminină, fără să-și piardă aerul copilăresc. Ochii îi erau mai ardenți și, în genere, ținuta ei era mai sigură. În vorba și gesticulația ei se citeau o stăpânire deplină, o maturitate enigmatică. Cu toată exuberanța fetei, Felix se simțea inferior. În ochii Otiliei mocneau judecăți despre viață și despre el, hotărâri îndelung meditate, ironii. Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei îl paraliza. Oricât compararea i se părea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]