787 matches
-
muzică pe care toată lumea Îl Îndrăgea și care locuia În două prăpădite de odăi Închiriate chiar peste drum de școală. Aici se Îndrăgostise Ectoraș de o fată cu vocea limpede, chitară ieftină, sâni mari, piele albă și o fire cam exuberantă - ceea ce pe mucosul Îndrăgostit Îl stârnea și-l Îndărătna totodată. Băieții ceilalți, și mai ales porcul de Vieru, o Înghesuiau prin cotloane și-i pipăiau sânii, iar ea se prefăcea că se apără, mușcând și zgâriind ca o mâță, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
transpirate și încleiate de noroi care găseau mari arome în alimentele abia comestibile, soldații care găseau întotdeauna câte ceva de râs și nu știau mai deloc ce era plictiseala. Lui Hideyoshi îi lipseau zilele când făcuse și el parte din acea exuberantă adunătură de tineri. I se încredințase comanda campaniei în urmă cu cinci ani lungi. Bătăliile și luptele amarnice care avuseseră loc la Castelul Kozuki, la Castelul Miki și în alte locuri erau peste măsură de istovitoare. Dar, dincolo de greutățile războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deschis, strigă Bea. Pe ușă dă buzna Lucille Cox, viitoare mea soacră - cu fața încruntată ca a unui Doberman și cu trupul ei mic, ca al unui băiețel slăbănog de opt ani. Am venit cu un cadou din partea mirelui! tună exuberantă Lucille, fără să se adreseze nici uneia dintre noi în mod particular - Lucille compensează minusul de la capitolul statură cu un plus de decibeli. Azi e mai mică și mai zgomotoasă decât de obicei, înecată într-o rochie purpurie Oscar de la Renta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aici să țină o cuvântare. Fata din Shanghai stă în primul rând, pe un scaun de lemn. A venit devreme, ca să-și asigure locul cel mai bun, locul de unde poate vedea și poate fi văzută. Acum așteaptă răbdătoare. Atmosfera e exuberantă. Soldații cântă cu puternic accent nordic. Cântecele sunt compuse după învățăturile lui Mao, pe melodii populare. Credem în mărețul comunism. Suntem soldații Armatei Roșii, Pedepsim jafurile și furturile, Trăim pentru a sluji poporul Și a lupta cu cotropitorii japonezi Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de noțiunea obișnuită de iubire. Am gonit pe tot pământul în sălbăticie și știu că fiecare ființă umană este, în esență, singură. Am decis să împing la o parte tăcerea și să răspund muzicii. M-am transformat într-o fântână exuberantă. Pe tărâmul inimii mele, soarele nemilos al verii aurii se avântă printre frunze. Vezi tijele de crin, cum se ițesc verzi și înalte, și albinele strângând nectarul dintr-un șir nesfârșit de trifoi? * Pe 28 martie, Mao găzduiește în cabinetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
amândoi aveau să se comporte ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Aplicându-și crema de noapte, Susan s-a aplecat spre în față și s-a uitat cu atenție la propria ei imagine din oglindă. Susan cea nouă, cea exuberantă și plină de încredere în sine, Susan din urmă cu câteva minute, care fusese animată de partida grozavă de sex și de gândul c-o aștepta un nou început fusese acum sabotată de Susan cea veche, de acea femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la nimic, Înfruntarea dintre Nizam și Hasan devenise inevitabilă. În acea zi, sala de audiențe este o arenă pașnică, cele cincisprezece persoane care se găsesc acolo se mulțumesc să se privească În tăcere. Malik Șah Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu cămărașul său, morfolindu-și, cum Îi stă În obicei, vârful mustății. Din când În când, le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moșiei ― în corpul caselor de argați ― Plata-monu scoase din portofelul umflat o hârțoagă albă și o flutură sub ochii logofătului. ― Vezi tu zdreanță asta, Chirilă?... O vezi bine... Uită-te!... Ei, asta e Babaroaga, băiete! strigă arendașul cu o bucurie exuberantă. Uite asta! Poți să le și spui oamenilor, ca să știe și să nu-și mai bată picioarele de pomană pe la curte! ― S-o stăpâniți sănătos! zise Chirilă cu respect. ― Să dea Dumnezeu! mulțumi Platamonu. Am muncit, Chirilă, toată viața și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și grotescă, în rozurile și vernilurile ei, te impresiona aspirația ei pătimașă spre altă lume decât cea din care provenea. Mă speriase cu nebunia ei pentru mine. Ne plimbam nopți întregi prin oraș. Dar lipsa ei totală de gust, kitschul exuberant al preferințelor ei (care mergeau spre muzică populară de proastă calitate și melodrame de doi bani), lipsa de tact care o făcea să intre strigând hello everybody într-un salon de spital, crezând că astfel îi înveselește pe bolnavi, mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
capătul sălii de baie, colecta apa revărsată făcând-o să se scurgă într-o deschizătură a podelei de dale, peste care se afla un mic grătar. Tom își scoase pantofii și ciorapii și începu să țopăie deasupra grătarului, simțind apa exuberantă, fierbinte, pătrunzându-i printre degetele picioarelor. Își suflecase manșetele pantalonilor, dar tivul vaporosului négligé al lui Ju se muiase. Tom McCaffrey forma un obiect de interes în „societatea“ din Ennistone. Pe vremea aceea „societatea“ ennistoniană era o comunitate „elitistă“, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mod fundamental, prin funcția sa agregativă, prin revenirea la "înțelepciunea imemorială", la acceptarea instinctelor (Spiritul, Conștiința, Rațiunea, Societatea) unei umanități universale, în profitul valorizării obiceiurilor specifice diverselor grupuri de "indivizi înrădăcinați". După Michel Maffesoli, proliferarea "comunităților postmoderne" (manifestă în celebrările exuberante, în emisiunile de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale umanului. Și atunci, forța deontologiei stă nu în imprecații moralizatoare
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
arăta cum "Cacania", acest paradis de ordine și de echilibru, este pe cale de a se prăbuși pentru că monarhia habsburgică și împăratul ei pe viață, Franz-Josef I, impuseseră o epocă a rațiunii făcută din norme și măsuri incapabile să integreze vitalitatea exuberantă a unei lumi în gestație. Și tocmai această mieroasă morală ucigătoare va fi lăsată în voia a ceea ce Stefan Zweig numea pe bună dreptate o "explozie de bestialitate colectivă"23. De asemenea, Falezele de marmură de E. Jünger freamătă de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o astfel de polisemie la lucru. Iată, în sensul său strict, un stil care nu se mai reduce la funcționalitatea unicului, ci introduce fecunditatea pluralului, dinamismul inutilului, bogăția înfloririi lucrurilor. Stil polivalent prin faptul că se adaptează, tocmai, la valența exuberantă a tuturor capacităților lumii naturale și sociale. Desigur, poate părea dezordonat. Dar el traduce ordinea internă a lucrurilor în care superfluul compensează utilul, în care surprinzătorul îmbogățește obișnuitul, în care organicitatea amplifică ceea ce mecanicul putea avea prea abstract. Metaforă adecvată
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pe buze, ușor languroasă, care trata notele proaste și în general eșecurile de la școală ca și cum ar fi privit-o nu pe ea, ci pe o altă persoană, eventual vag cunoscută. Dar acum avea în fața ochilor altă Getă, plină de viață, exuberantă chiar. Își aminti că auzise spunându-se despre fete că se schimbă mult mai timpuriu și mai profund decât băieții. Iată acum dovada. Încercă să minimalizeze cele spune mai înainte. Ei, poate că n-am folosit cuvântul cel mai potrivit
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
știință și relațiile dintre sport și societate, mai ales de relație cu religia au fost comentate în cartea lui H. Steintzer, Sport und Kultur, 1910, cu marcarea din 1921, Soziologie du sports, a lui H. Risse, care pornește de la atitudinea exuberantă față de corpul frumos apare drept o relație contradictorie între alegerea liberă și datorie, odată cu influența timpului liber al oamenilor asupra sănătății și a calităților moral volitive, H. Risse crede că motivul principal al apariției sportului ar fi determinat de societatea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
venise încă de la clinică. Gleber, de asemenea, nu era acasă. Așa că am plecat tustrei. Charlot cunoștea un local, pe Grivița, aproape de Cimitirul Sf. Vineri. ― Fraților, are un vin care te scoală din boală și te bagă în groapă. Eram vesel, exuberant, într-o dispoziție de plenitudine cum nu mai fusesem de multă vreme. "Bolta verde" unde am poposit părea un local mizerabil dar, oricum, simpatic. Nu știu de "ce-mi plăceau atâta cârciumile periferice care duhneau de rachiu. Înăuntru toate mesele
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aș invoca decât greul și perseverentul urcuș până la mima ei, dar și dârza rezistență a fetei până la capitulare care în fond se numea tot biruință? Și, deodată, după contopire, firile noastre încep să se transforme, capătă noi însușiri, devin revărsate, exuberante, chiar superficiale și se scaldă în valuri de râsete. Când am reconstituit mintal scenele petrecute în tren, conversațiile noastre simple, aproape puerile, cu vorbe de toate zilele, m-a cuprins o mare nedumerire. Nu mă mai recunoșteam nici pe mine
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vrea să fiu alta, zburdalnică, vie, plină de viață. Eu încă nu mă pricep să râd. Din cauza asta, la școala, Mihaela devenise simpatia mea. ― Ai fi vrut să fii ca ea? ― Nu mă refer la fizic, ci la firea ei exuberantă, dinamică, pasională... Profitând că tăceam, Cecilia mă întrebă: ― Ce mai face ea? Am auzit că s-a remăritat... ― Da, cu un funcționar de la Finanțe. ― În fond, de ce v-ați despărțit? Iartă-mă că sânt indiscretă. Nu v-ați înțeles? Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unde mă duc. Chiar m-aș fi bucurat dacă mă recunoștea cineva. Da, să se ducă vestea că sânt o desfrînată! Din păcate nu erau decât figuri necunoscute. Ne-am așezat la o masă unul lângă celălalt. El a început, exuberant, o conversație simplistă, fără nivel, debitând lucruri nesărate. Glasul lui nu semăna cu al tău. Era răgușit, avea un timbru aspru, strident. Nu puteam să-l aud, îmi zgîrîia urechile. I-am spus: "Taci! Lasă-mă doar să te privesc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să-și transcrie interviurile de la Radio România Cultural într-o suită editorială menită să devină rival citibil pentru „fonoteca de aur“? De ce, oare, se perpetuează, în lumea noastră literară, tipul de dispreț găunos și invidios în esență al academismului față de exuberanta productivitate a foiletonismului și jurnalismului cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare sinteză la o antologie de cronici literare este
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
împlini o dorință la care te gândești. În schimb, e soare, cerul e albastru, iar priveliștea se dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o meningită sau inflamație a pieliței creerilor, mai întîi acută apoi cronică, din care cauză ai avut un deliriu continuu de peste 5 luni, până când s-a terminat procesul inflamațiunei. În tot timpul acestui vis îndelungat ai fost de o veselie exuberantă, încît e păcat că nu ai păstrat nici o aducere aminte a trecutului imediat. Ei, acum ai ieșit din vis, precum trebuiai să ieși, și ți-ai recâștigat conștiința. De-aici nu poți lua motiv pentru atâta greutate sufletească, cu tot
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
am dat și unele sfaturi privind calea spre o viață demnă, cu verticalitatea coloanei vertebrale. După o oră musafira specială revine la Casa Armatei. În orele după amiezii vin noi musafiri tineri - colegi și prieteni de familie. În acest grup exuberant îmi place să ascult mărturiile unei adolescențe și tinereți ce nu va mai veni, dar care va fi cu siguranță evocată pe măsura trecerii timpului. Am sporovăit până după miezul nopții cu belșug pe masă și cu vii și luminoase
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe fețele lor de copii, care își iau în serios rolul de școlari silitori. Cuvântul meu, rostit cu simplitate, a fost scurt și la obiect. Mă încântă și mă fortifică lumina din ochii micilor mei interlocutori, nevinovăția copilărească și tinerețea exuberantă din jurul meu - aflându-mă propriu-zis într-un stup de albine și albinuțe care în curând vor porni cu hărnicie să adune polenul și nectarul din cărțile pe care vor învăța cu atenție - cărțile fiind pentru ei florile din care vor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
una dintre ele era, de fapt (trebuia însă să ai ochi buni ca să-ți dai seama), un băiat fardat și epilat ca pe scenele elisabetane, zâmbindu-ți tandru și che mându-te cu degetul. Trecând pe lângă vitrinele ace lea baroce și exuberante, mă gândeam cât de mult semănau ele cu închipuirile mele din adolescență, când, înfășurat în cearceafuri ude de transpirație și feromoni, îmi imaginam femei goale, femei obscene, femei nerușinate, fără chip, fără per sonalitate și fără voință proprie, pure animale
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]