436 matches
-
prin reducția judicativă de până acum. Pe de altă parte, în acest chip nu se va trece deja la reducția non-judicativă a dictaturii judicativului. Altceva se va obține: un sens dovadă că reducția este încă "metoda" de gândire, rostire și făptuire, în această încercare de natura judicativului care nu este nici de natura "logicului", nici de natura "ontologicului", așa cum acestea au fost croite în lucrarea de față. Ceea ce va urma seamănă, într-o oarecare măsură, din punct de vedere tehnic, cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
modalitatea de a gândi stabilită prin cota de constitutivitate obiectuală a ființei, eludând, altfel spus, unele exigențe exprimate de gândirea ființei de exemplu, cea referitoare la ierarhia obiectualităților ontologice -, putem să nu scăpăm de angajamentele ontologice, pentru nici un gând, rostire, făptuire, așadar nici pentru expresiile notate mai sus. Prin urmare, nu există o metodă sigură de a suspenda valabilitatea angajamentelor ontologice, în orizontul judicativului constitutiv. Angajamentele ontologice exigențele impuse de gândirea ființei sunt firești pentru situațiile în care funcționează regula "diferenței
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
preeminență pozițională față de celelalte trei elemente ale judecății a mai fost susținut în această lucrare; acum se adaugă un context nou, care dat fiind contextul! are rosturi semantice. Subiectul, ca poziție logică structurantă, ce crează contexte de gândire, rostire și făptuire, împreună cu ceilalți trei termeni din structura judecății, reglează semantica oricărei obiectualități constituite; este vorba, prin urmare, despre un reglaj răsfrânt asupra oricărei gândiri, rostiri, făptuiri. În genere vorbind, semantica păstrează pragmatica în însăși structura sa "logică"; de fapt, aceasta din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are rosturi semantice. Subiectul, ca poziție logică structurantă, ce crează contexte de gândire, rostire și făptuire, împreună cu ceilalți trei termeni din structura judecății, reglează semantica oricărei obiectualități constituite; este vorba, prin urmare, despre un reglaj răsfrânt asupra oricărei gândiri, rostiri, făptuiri. În genere vorbind, semantica păstrează pragmatica în însăși structura sa "logică"; de fapt, aceasta din urmă funcționează ca un fel de "element", de temei, de formă activă a semanticii: în afara folosirii cuvintelor, acestea nu au, propriu-zis, un sens. Frege susține
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Surdu din lucrarea Teoria formelor prejudicative, lucrare deosebit de semnificativă în sensul întăririi statutului logic al "locului" judicativului regulativ.234 Cum de scapă subiectul constitutivității judicativului? Răspunsul trebuie să facă apel, din nou, la acel ceva care constituie originea gândirii, rostirii, făptuirii, a cărui "formă" a trecut în logică și care, logicizând gândirea, rostirea și făptuirea, și-a lăsat din sine o parte în afara acestor acte: logos-ul. Oricum, subiectul, chiar în afara "poziției" sale judicativ-constitutive, căreia îi sunt proprii sensurile de substrat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al "locului" judicativului regulativ.234 Cum de scapă subiectul constitutivității judicativului? Răspunsul trebuie să facă apel, din nou, la acel ceva care constituie originea gândirii, rostirii, făptuirii, a cărui "formă" a trecut în logică și care, logicizând gândirea, rostirea și făptuirea, și-a lăsat din sine o parte în afara acestor acte: logos-ul. Oricum, subiectul, chiar în afara "poziției" sale judicativ-constitutive, căreia îi sunt proprii sensurile de substrat și de individual, este un fapt "logic", fiindcă judicativul regulativ, orizontul încadrării sale atâta vreme cât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fel cum au intervenit și în cazul subiectului (logicului), într-o modalitate pre-operațională; prin urmare, părtinirea, ordonarea și autorizarea pregătesc ființa (individualul universal) pentru ceea ce urmează să se întâmple cu ea atunci când devine "subiect" al discursului, adică al gândirii, rostirii, făptuirii. O asemenea situație poate fi observată în mai toate reconstrucțiile ființei, de la Aristotel până la Heidegger, Pareyson și Noica. Excepția faptul că ființa este ea însăși, prin sensurile proprii, oarecum ieșită din actele operate ca atare, de părtinire, ordonare și autorizare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potrivită de refacere a sensului ei. Poate reducția non-judicativă să aibă mijloace de a o reface pentru înțelegere. Oricum, din toată această desfășurare de sensuri prin reducția judicativă a ieșit la iveală și gândul poate, de asemenea, și rostirea și făptuirea despre ceea ce nu este încă, mai bine spus, despre ceea ce nu este încă ființă, fiind, tocmai de aceea, ne-ființă. Însuși Parmenide "conceptualiza", cum știm, și ne-ființa alături de ființă. Dar sensul de ne-ființă nu ne poate reține, acum
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pragmatice, ci pentru că părtinirea corespunde însuși logos-ului. Chiar acesta a suportat părtinirea: s-a împărțit în logos ca atare și logos formal, apoi a fost favorizată, prin același act al părtinirii, acesta din urmă, pentru funcțiunile gândirii, rostirii și făptuirii. Părtinirea, înțeleasă ca autorizare a autorizării, așadar ca timp care timporizează (și constituie obiectual), reprezintă faptul originar (întemeietor) al dictaturii judicativului pentru că logos-ul însuși a suportat, ca prim act al său în privința fundamentării gândirii, rostirii și făptuirii, însăși părtinirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostirii și făptuirii. Părtinirea, înțeleasă ca autorizare a autorizării, așadar ca timp care timporizează (și constituie obiectual), reprezintă faptul originar (întemeietor) al dictaturii judicativului pentru că logos-ul însuși a suportat, ca prim act al său în privința fundamentării gândirii, rostirii și făptuirii, însăși părtinirea (împărțirea, nu distribuirea fără împărțire). De aceea, putem spune că părtinirea este logos-ul în măsura în care este împărțit în logos ca atare și logos formal, acesta din urmă ajungând să regleze toate sensurile pe care le capătă gândirea, rostirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
părtinirea (împărțirea, nu distribuirea fără împărțire). De aceea, putem spune că părtinirea este logos-ul în măsura în care este împărțit în logos ca atare și logos formal, acesta din urmă ajungând să regleze toate sensurile pe care le capătă gândirea, rostirea și făptuirea. Fiind vorba despre logos, pe de o parte, despre gândire, rostire și făptuire, pe de alta, trebuie să acceptăm că legătura dintre aceste două serii de fapte constituie însăși "lumea unităților de viață omenească". Aprecierea din urmă nu are evidența
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
logos-ul în măsura în care este împărțit în logos ca atare și logos formal, acesta din urmă ajungând să regleze toate sensurile pe care le capătă gândirea, rostirea și făptuirea. Fiind vorba despre logos, pe de o parte, despre gândire, rostire și făptuire, pe de alta, trebuie să acceptăm că legătura dintre aceste două serii de fapte constituie însăși "lumea unităților de viață omenească". Aprecierea din urmă nu are evidența așteptată, însă aceasta poate fi întărită prin revenirea la anumite momente ale reducției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativă devine dictatură a judicativului. Din acest moment, tot ce prinde chip în universul dominației judicative este după convențiile acestuia; iată sursa unei veritabile instituții judicativi, adică a unui corpus de norme care pun în forma proprie orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Din acest moment, tot ce prinde chip în universul dominației judicative este după convențiile acestuia; iată sursa unei veritabile instituții judicativi, adică a unui corpus de norme care pun în forma proprie orice gând, rostire, făptuire. În privința gândirii, rostirii și făptuirii filosofice, sunt constituite cele două instituții despre care am vorbit încă de la începutul aceste lucrări: analitica și dialectica. Dar tot din perspectivă filosofică au apărut ca fiind după normativitatea judicativă și semantica (privitoare la forma "noțiune" a gândirii și rostirii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
condiția semanticii, iar dialectica, de cea a metafizicii post-ontologice.) În privința diferenței anunțate, luând în seamă ceea ce tocmai a fost stabilit, nu ne putem gândi, așadar, decât la felul în care judicativul intervine în părtinirea, ordonarea și autorizarea gândirii, rostirii și făptuirii. Întâi, el poate interveni în sensul de a se activa el însuși, ca atare, în ceea ce reglează (un gând, o rostire sau o făptuire omenească). Un asemenea tip de intervenție este asigurat de timp, așa cum ne-a arătat reducția judicativă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așadar, decât la felul în care judicativul intervine în părtinirea, ordonarea și autorizarea gândirii, rostirii și făptuirii. Întâi, el poate interveni în sensul de a se activa el însuși, ca atare, în ceea ce reglează (un gând, o rostire sau o făptuire omenească). Un asemenea tip de intervenție este asigurat de timp, așa cum ne-a arătat reducția judicativă. Dar el poate interveni și în alt mod, anume pentru a oferi (dona) un "sistem de referință", un "model", un "domeniu de aplicație" pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este asigurat de timp, așa cum ne-a arătat reducția judicativă. Dar el poate interveni și în alt mod, anume pentru a oferi (dona) un "sistem de referință", un "model", un "domeniu de aplicație" pentru un gând, o rostire sau o făptuire. În acest al doilea mod de intervenție, judicativul nu mai este constitutiv nu constituie el însuși "obiectul", în sensul că timpul, timporizând, în-ființează "ceva" devenind el însuși acea ființare ci este doar regulativ, orientând "obiectul" către o bună constituire, în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu pervertește cunoașterea. Judicativul constitutiv, tema lucrării de față, se apropie de conceptul "formelor raționale" constitutive de la Kant doar în privința caracterului de constitutivitate, în sensul că și acesta intervine în însăși în-ființarea a "ceva": a unui gând, a unei rostiri, făptuiri (formele raționale intervenind în actul cunoașterii), nu însă și în privința rezultatului: gândurile, rostirile și făptuirile judicativ-constitutive nu sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutive de la Kant doar în privința caracterului de constitutivitate, în sensul că și acesta intervine în însăși în-ființarea a "ceva": a unui gând, a unei rostiri, făptuiri (formele raționale intervenind în actul cunoașterii), nu însă și în privința rezultatului: gândurile, rostirile și făptuirile judicativ-constitutive nu sunt, în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene care intervin doar regulativ în privința funcției lor fundamentale: acestea orientează cunoașterea, judicativul regulativ orientează constituirea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în însăși ființa lor, paralogisme și antinomii (deși, la limită, pot fi). De asemenea, judicativul regulativ se apropie de formele raționale kantiene care intervin doar regulativ în privința funcției lor fundamentale: acestea orientează cunoașterea, judicativul regulativ orientează constituirea unor gânduri, rostiri, făptuiri care nu-și înlăuntrizează total și iremediabil convențiile logos-ului formal, rămânând deschise "influențelor" venite dinspre logos-ul ca atare. Dar există o diferență fundamentală între cele două rânduri de "fapte" constitutive și regulative: formele raționale kantiene sunt "ceva" de la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca atare, atunci non-judicativul ar fi în ființa sa, iar logos-ul și-ar anula "suferința" împărțirii sale, a amputării logos-ului formal, în sensul dobândirii, de către acesta din urmă, a unui destin la care participă deja gândirea, rostirea și făptuirea: tot ce ține de uman. Retragerea timpului este, e drept, un eveniment, chiar și într-o proiecție a sa; de aceea se cuvine ca, odată gândul formulat despre un asemenea eveniment "structura" sa și consecințele sale să fie scoase la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
etc. este generată și întreținută de două rânduri de fapte: de cele care sunt legate intim de experiența de zi cu zi a oricărui om, de cotidianitate, altfel spus, apoi de fapte mai "elevate", legate de evoluția gândirii, rostirii și făptuirii, care nu pot face abstracție de timp și tocmai de aceea îl scot în evidență, întărindu-i sensurile peste măsură. Nu stranietatea acestea ne interesează însă aici; mai degrabă "naturalitatea" sa este tema demersului. Dar are el o natură? Adică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este fenomen originar. Iar dacă el se află într-o legătură necesară cu judicativul regulativ, înseamnă că acesta are aceeași preeminență față de judicativul constitutiv. De fapt, sensul acestor dezvăluiri este următorul: ceea ce se află la începutul oricărei gândiri, rostiri sau făptuiri este regula, în sens funcțional, în primul rând, apoi ființial sau constitutiv. Funcțional, întâi, fiindcă acest aspect corespunde judicativului regulativ, dovedit a fi el însuși originar ca ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând, ceea ce dovedește
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ipostază a judicativului; iar ființial sau constitutiv, în al doilea rând, ceea ce dovedește instituirea judicativului constitutiv. Acesta din urmă devine, însă, copleșitor nu dintr-o voință a unui "subiect", dar nici din întâmplare: devine copleșitor, fiindcă "regula" aplicată gândirii, rostirii, făptuirii este înlăuntrizată de acestea. Și nu pare a fi deschisă o altă cale, dacă sensurile celor două aspecte ale regulii corespund sensurilor reducției judicative, deși oricând poate fi deschisă o altă cale. Din cele spuse putem înțelege că judicativul regulativ
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potențialitate. Rămâne la adăpostul putinței sale de a fi exercițiul nonconstitutiv al judicativului. De fapt, dacă urmărim îndeaproape istoria logicii, a filosofiei sau a științei (nu, însă, și a ideologiei), vom observa cu oarecare uimire "lucrarea" judicativului regulativ: gânduri, rostiri, făptuiri cărora li se dau alte sensuri decât cele statuate prin reducția judicativă a dictaturii judicativului, fără a fi vorba însă despre ieșirea de sub autoritatea impusă de aspectele formal și alethic ale judecății și, în urmare, de lucrarea timporizatoar-constitutivă a timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]