470 matches
-
intensitate s-a pulverizat dintrodată. „Caz tipic de mitomanie...” - notează P.H.L. în marginea relatării Profesorului. „Mană cerească pentru scriitori gen Brătescu-Voinești, cu al său Niculăiță Minciună... Remarcabil este că majoritatea copiilor evoluează rapid, părăsesc teritoriul imaginar al jocului și al fabulației aparent gratuite, pentru a accede la jocul (dirijat) al inteligenței. Pe măsura creșterii își face loc tot mai vizibil ceea ce părinții și educatorii cu vocație știu să inducă discret: cenzura morală. Aceasta se conturează treptat, odată cu pașii făcuți de la gratuitate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cultură, artă, credință, istorie - l-au ispitit în așa măsură pe autor încât cărțile sale au devenit adevărate repere în sfera literaturii de factură istorică. Dar, dincolo de aspectul sus menționat, Vasile Ilucă dovedește reale calități de autor de literatură „de fabulație” - cum spun specialiștii - creației propriu-zise. Pe acest teren nu pentru toată lumea și nu întotdeauna deosebit de prietenos, autorul cărții pe care o prefațăm - „” - se mișcă dezinvolt, precum un turist bun cunoscător al traseului pe care îl parcurge. Așa cum îi este obiceiul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ale acelei după-amiezi, părînd a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau Însă la curent cu Întîmplările cîte erau, cu știrile oficiale și zvonurile circulînd prin oraș, mai ales zvonurile, spre care vădeau o sete nativă mărită aici de fabulația tradițională a ținutului. Doamna Pavel era mîndră de „tratațiile ce le oferea” vorbărețelor musafire, convinsă că-i ridicau față de acestea dulcea prioritate la care rîvnea permanent, În primul rînd era mîndră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
obiective, ci de filtrarea evenimentelor prin prisma unei conștiințe care devine centru de iradiere și de organizare a elementelor subiectului. Întreaga creație a lui Camil Petrescu stă sub semnul lucidității și năzuiește să întrunească atributele autenticității. Autorul nu dă prioritate fabulației în sine, ci ecourilor evenimentelor în conștiința naratorului. Stările de conștiință sunt supuse unei proces permanent de obiectivare și determinare, fapt ce implică o continuă raportare la realitate. Romanele " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" și "Patul lui
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
dragoste, întâia noapte de război" și "Patul lui Procust" sunt opere consacrate realității polivalente, fiind de observație și de analiză interioară, dar sunt abordate și aspecte ale realitaților sociale, problema războiului, a presei sau a politicii. Autorul nu dă prioritate fabulației în sine, ci ecourilor evenimentelor în conștiința naratorului. Personajele Ștefan Gheorghidiu, Ladima, Fred Vasilescu, Doamna T. ilustrează ipostazele impactului dintre intelectual și lumea în care acesta trăiește, cu afacerile, intrigile și războiul absurd pe care le presupune. Calitatea de intelectual
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
individual? mi-am călcat eu pe inimă și l-am întrebat. - Divinității nu-i poate fi imputată neputința de a se adresa unei mulțimi! El îi caută pe Cei Aleși, revelația fiind o chestiune tainică, intimă!... - Aha! Neverificabilă, vecină cu fabulația, delirul mistic și schizofrenia! Ai observat că întotdeauna cînd nu știi să explici ceva sau să răspunzi, folosești cuvîntul "taină"? - Și pînă la urmă, ce vrei tu, dragă Harian? gura îi puțea a mîncare nedigerată, așa că l-am îndepărtat ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
a extins dominația și asupra Moldovei. Este vorba despre o "teorie" tendențioasă a istoriografiei ruse spre ilustrare, se face referire la poemul Cântec despre oastea lui Igor, unde se spune: "ai statornicit stăpânirea ta până la Dunăre" o susținere ireală, o fabulație. În plus, în sprijinul susținerii despre o dominație a Haliciului până la Dunărea de Jos este menționată replierea spre cursul ei inferior a lui Ivan Rostislavici (numit și Berladnicul), pretendent la tronul Rusiei haliciene. El este amintit pentru prima dată la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este capabil să și-o reprezinte transformator, introducând modificări în desfășurarea subiectului, generalizând și comprimând aspectul imaginilor, ceea ce se explică prin influența proceselor gândirii și memoriei verbalo-logice asupra imaginației. Formele creative ale imaginației școlarului mic sunt stimulate de joc și fabulație, de povestire și compunere, de activitățile practice și muzicale, de contactul cu natura și da activitățile de muncă. Caracteristicile personalității la vârsta școlară mică Personalitatea copilului se dezvoltă încă de la vârsta preșcolară, când se schițează unele trăsături mai stabile de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
care am mai scris (intitulat Acele lucruri aiuritoare...), nu este numai o carte despre Teatrul de Comedie. Dincolo de actori, repetiții, vizionări, premiere, matinee, spectacole omagiale, imprimări la Radio și Televiziune, autorul știe să creioneze obiectiv, fără menajamente, dar și fără fabulațiile atît de dragi comedienilor, "epoca de aur". Fără să vrei, te gîndești la Romanul teatral al lui Bulgakov, ori la cartea despre actori a lui Horia Gîrbea. Jurnalul se deschide cu anul 1971, cînd actorul a primit sarcină să se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că e periculos să am asemenea însemnări și totuși le fac" mărturisește diaristul, la pagina 475). Partea forte a cărții, cred, e cea tristă: căci e o lume tristă, cea a artiștilor. Chiar dacă o descrii cu sarcasm, umor, ironie, zeflemea, fabulații bufe. Iată, de exemplu, ce gravă apare aici moartea marelui Amza Pellea. A lui Mircea Eliade. A îndrăgitului actor Emanuel Petruț. A lui Cotescu. A lui Virgil Mazilescu și a lui Nichita Stănescu. Sau a multor colegi de la Teatrul de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
într-un abur de poveste, așa încât anumite istorii - nunta beizadelei Grigore sau aventurile prin care trece răpitoarea cucoană Marghiolița - par să fi fost aievea, dar tot atât de bine ar fi putut să fie imaginate. E un amestec de adevăr și de fabulație ingenuă, de istorie și legendă, într-o ambianță pitorească, degajând o puternică senzație de viață. Amintirile, în pofida numeroaselor digresiuni, nu vin la voia întâmplării, dimpotrivă, ele tind să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
aceea, în poemul "Capriciu", își va citi opera scaunelor din sufragerie: "Scaunele sunt foarte receptive/ la poezie dacă știi cum să le așezi". Deci, poetul ne solicită înțelegerea și receptarea la două nivele ale lecturii: primul este cel superficial al fabulației, care explică succesul de public al poetului, al doilea constituit de semnificațiile grave pe care le deslușim la o lectură mai atentă. Observăm, de exemplu, în volumul "Tinerețea lui Don Quijote", o mai accentuată preocupare nu numai pentru condiția poeziei, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
majoră. Această problemă a „imaginii de sine”, a modului de a apărea al propriului eu În fața celorlalți este una dintre problemele centrale ale psihologiei morale. Ea are la bază pulsiunile supraeului, adesea, manifestate sublimativ sub forma unor pure fantasme sau fabulații, care se impun persoanei cu mai multă forță decât realitatea propriei și persoane și vieții. De regulă, fiecare individ Își construiește o „biografie paralelă” care este fie exagerarea, fie schimbarea completă a biografiei sale reale. Imaginea de sine este condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
una de cealaltă și se condiționează reciproc, atât din punct de vedere psihologic, cât și cultural, moral și religios. Miturile sociale sunt realități absolute peste care nu se poate trece, chiar dacă din punct de vedere formal ele au caracter de fabulație simbolică. Ele nu pot fi negate, având o valoare și o funcție deosebit de importante. În sens psihologic și moral, miturile sociale sunt expresia mentalității colective. Ele exprimă idei, reprezentări și aspirații comune tuturor membrilor cetății. În virtutea acestor mituri, care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
susține. Apropie sau depărtează, Înlătură. Dar cuvântul nu este numai consolator. El poate avea și o acțiune psihomorală negativă, demolatoare, adesea chiar extrem de nocivă, devastatoare pentru interlocutor, sau poate fanatiza grupul de indivizi cărora li se adresează. Este cazul minciunii, fabulațiilor, intrigilor, calomniei. Toate se pot ascunde sub cuvinte frumoase, pline de bune intenții, dar adesea „Drumul către Infern este pavat cu bunele noastre intenții”, pe care le strecoară cuvântul interlocutorului cu intenții psihomorale precise. Orice cuvânt sau „mesaj verbal” poate
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
autoritar, care caută să-și construiască o supraidentitate În raporturile sale cu ceilalți; bă tipul Închis, rece, rigid, izolat, dominat de nevoile primare, indiferent față de lume, cu dificultăți de identificare În raport cu ceilalți; că tipul expansiv, de factură mitomaniacă, Înclinat către fabulații, instabil și agresiv, proiectat către viitor, atașat de modelul patern; dă tipul regresiv, nesigur, Întors către trecut, de modelul matern, cu tendințe de refugiu, incapabil de a relaționa cu alții sau de a menține o relație Îndelungată. Există o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aveau alte culori decît cele pe care le știm azi. De aci și efectele lor diferite: „Și tot orașul întrista,/Fanfara militară”. („Fanfară”) Sau: „Orchestra evoca anii tineri și, poate, mîngîia maturități”. („Impresii de roman”) în ciuda tuturor acestor lucruri, morala fabulațiilor despre compozitor și intrumentist e prețioasă: ea ne spune că Bacovia simțea nevoia, chiar și la alții, să audă muzica versurilor. Cert, pentru el, poezia era cîntec. Știa ori intuia că „toate lucrurile adînci sînt cîntec. Cîntecul pare a fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care s-au abătut și pe la Ipotești unii, după ce s-au "documentat" la Cucorăni, alții venind direct. Pînă una-alta, în anii 1935 și 1936 Cezar Petrescu și-a publicat cele trei volume din Romanul lui Eminescu. Fiind operă de fabulație literară, aflăm din acest roman că iubita lui Eminescu ar fi fost Ileana, fata unui pădurar de la Baisa, cu numele fictiv de Pătru Toader Gînj, iar alt personaj plăsmuit de autor, moș Miron Prisacariu, îl găsim în rolul de povestitor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care co pistul și-o prezenta în martie 1865"35. Precizările documentare cu privire la cauza morții și data cînd fata a murit le vom afla pe paginile care urmează. Iubita de la Ipotești a fost prezentată, pînă acum, în două opere de fabulație literară, scrise de Cezar Petrescu 36 și Gh. Tomozei 37. Augustin Z. N. Pop a făcut cîteva încercări de a o prezenta documentar, dar a ajuns la niște concluzii deloc convingătoare și chiar imposibile 38. După aceea, și G. G.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
apărare, răspunde în mod steriotip și ineficace. 2) Din punctul de vedere al sincerității, diferitele reacții la frustrare se situează - arată S. Rosenzweig - între cele două extreme: reacții directe și reacții indirecte, ultimele exprimându-se sub formă de „simbol” și „fabulație”. 3) Referitor la caracterul, mai mult sau mai puțin, adecvat al reacțiilor la frustrare, S. Rosenzweig precizează că orice reacție la deposedare este adaptativă, din punct de vedere biologic, deoarece organismul urmărește, în toate situațiile de privațiune, să-și restabilească
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aceste formulări pare să corespundă efectiv unora dintre principalele aspecte ale mitului politic, așa cum acesta se înscrie în istoria timpului nostru. Totuși, nici una nu pare a fi capabilă să-i epuizeze sau să-i contureze conținutul. Mitul politic înseamnă multă fabulație, este deformare sau interpretare ce recuză în mod obiectiv realul. Dar, deși e o legendă, e adevărat că el exercită și o funcție explicativă, furnizînd un anumit număr de chei pentru înțelegerea prezentului, constituind o grilă care pare a ordona
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
15. El continuă să inspke spaimă, fascinație sau măcar o curiozitate ciudată. Numărul admiratorilor săi e încă destul de mare pentru a permite la tot felul de escroci să fie deosebit de prolifici și atrăgători în mistificările lor. Dincolo totuși de aceste fabulații grosolane, putem spune că tocmai în domeniul incert și instabil al visului, unde se adună și se susțin oamenii Complotului, se află Regatul adevărat al acestuia. Într-adevăr, nu în zadar romanul abatelui Desportes se încheie așa cum ar trebui să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ciocnește de o serie de obstacole diferite și complexe. O primă constatare complică apropierea lor: imposibilitatea, existentă în cele mai multe cazuri (și oricare ar fi valoarea metodologică a distincției făcute anterior), de a trasa o linie de demarcație relativ precisă între fabulația legendei și relatarea istorică. Philippe Pétain a fost învingătorul oficial recunoscut în bătălia de la Verdun. Charles de Gaulle a lansat de la Londra, pe 18 iunie 1940, un apel către francezi, cerîndu-le să continue lupta. Montenotte, Lodi, Rivoli nu sînt fapte
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
bine exprimată, în aceeași epocă, în acel curios opuscul cu titlul fără echivoc, Alexis sau Vîrsta de aur, apărut în 1787, și în aceeași descendență rousseauistă 59. Vîrsta de aur, se afirmă aici, nu ține în nici un fel de o fabulație legendară, ea a domnit altădată pe pămîntul oamenilor și era una a transparenței. Omul se vedea pe el însuși în fiecare individ din speța sa pe care îl întîlnea și, cum se credea mai fericit decît oricine altcineva, dorința sa
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
restrînsă, trebuie, în mod normal, să ducă la restrîngerea spațiului social la micile grupuri comunitare, cu toate închise îri ele însele. În același fel, și povestea conspirației, înțeleasă ca realitate politică permanentă, amestecă mereu realul și imaginarul, autenticul, obiectivul și fabulația mitică; visul și complotul ca atare se nasc și se dezvoltă unul din celălalt. În orice caz, această emergență a noilor forme de organizare comunitară, produsă de ceea ce este societatea în ansamblul ei și, de obicei, în contradicție cu aceasta
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]