742 matches
-
Mașa nu scăpau nici de liturghie, nici de vecernie. Câteodată, babulea o trezea cu noaptea În cap și o lua la utrenie. Privind mulțimea de icoane ce se clătinau În fața ei, Mașa mai-mai că nu adormea În picioare. Glasul preotului Fadei o făcea să-și revină În simțiri. Pentru fiecare slujbă la care participa, fetița primea de la bunica ei câte-un bănuț, pe care-l dosea În tigva de bostan. De-a lungul anului, se adunau acolo, În pușculița ei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită mânia Domnului asupra lui sau măcar să-l afurisească pe neastâmpăratul Învățăcel... Își făceau un adevărat plan de bătaie: colindau Întâi rudele și familiile cu dare de mână, apoi mergeau și pe la ceilalți. Nu ocoleau nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ieșiseră În ninsoare cu prapurii, cu icoanele făcătoare de minuni, ferecate În argint suflat cu aur, zadarnic coborâseră crucea de lemn, agățată deasupra iconostasului, pe care o desprindeau de la locul ei doar În noaptea de Înviere, zadarnic Își pusese preotul Fadei pe creștetu-i pleșuv sfântul potir, pe care-l folosea la Împărtășanie, zadarnic colindase Nicanor Însoțit de Fevronia și de babulea, care se țineau de el ca niște umbre, una lungă și subțire, cealaltă gârbovită, pe malul râului, ridicând În mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
consoartă“, la un punct mort. Ippolit era vesel și nu prea. Se străduia totuși să mai Încălzească atmosfera. Discuțiile Însă lâncezeau. Glumele sale nu-și mai găseau ecou În inima ortacilor. Cei doisprezece hăhăiau, dar hăhăiala avea un gust la fel de fad ca berea răsuflată, pe care se străduiau s-o bea amestecând-o cu alcoolul. Un timp șezură așa, sporovăind În dorul lelii. Dar stinghereala ce-i cuprinse era atât de mare, Încât Încetul cu Încetul tovarășii de beție ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
făcut dragoste cu un bărbat răcoros, cu pielea ca pământul fertil. Sau măcar că nu am stat în brațele unuia care să-mi placă, într-o noapte fierbinte de vară, să simt cum pulsează viu lângă mine un trup mai puțin fad ca trupurile noastre de albi și răcoros ca pământul. Cu mexicanii a fost și mai simplu. Eram deja irațional atrasă de latino-americani, iar literatura lor era hrana mea de om viu în anii ’80. Unul dintre bărbați fusese șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el, că nu l-am ucis cu mâna mea. Toată tinerețea am visat la asta. În afara dispariției lui fizice, nu am văzut nici o soluție valabilă. El transsubstanțializa răul. Era chintesența acelui rău. ??? rând alb? Mircea, îmi dau seama că scriu fad despre anul ’89 și că, poate, singura bucată mai reușită este cea care nu e în text, povestea de la Riga, din 23 august ’89. Pe drum către Bodly Library mi-a venit și explicația: în afara acelui episod fericit, anul ’89
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care Europa lua act de o nouă Românie, cartea de vizită cu care s-a prezentat pentru intrarea în N.A.T.O. și Uniunea Europeană. Dar cum "bătrânii soldați" nu mor, ei trec "în rezervă" ("old soldiers do not die, they just fade away"), trebuie spus, cu durere, și faptul că, așa cum a reieșit nu peste mult timp, pentru generația de diplomați pe care o reprezentam, cele trei momente Președinția O.S.C.E., intrarea în N.A.T.O., intrarea în Uniunea Europeană au fost, din păcate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de răgaz asupra petrecerii care tocmai s-a terminat. Praful s-a așezat demult pe drum, dar vântul continuă să-i aducă, cu intermitențe, glasurile celor mici, venind de departe. Zgomotele domestice, bâzâitul automobilelor, lătrăturile - deși vii - pătrund ca sunete fade și molatice în urechea bătrânei; vocea nepoților străbate tenebrele și ajunge până la ea. Atunci realizează pupila-i ostenită că nimic din solitudinea ei tragică n-o să oprească lumea în loc si că tot ce ia rămas e puțină puritate goală... ....capătă
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de nimicnicii. În spațiul ei extremele se ating, viața își urmează adevăratele ei legi. Dumnezeu, în marea Lui bunătate, s-a ascuns în Bibliotecă. Abia acum, când Moartea vine, înțeleg, pricep aceasta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat temporal!) fad, fără dimensiuni, fără contururi. O lume uitată, ca un fel de floare de buboi, în mijlocul alteia, care se naște acum. Buboiul încă secretă puroi. Cei vii încă răspândesc otravă. Dar valurile nu mai ajung până la țărm. Se naște mereu în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculp torul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni în revista Daily Mirror) s-au dat peste cap să iasă totul bine. În fine, sosește Regina, elegantă, dar îmbrăcată oribil, după moda englezească. La fel de fadă ca și bucă tăria lor... Emoție mare pe mine. I-am făcut o reverență ca la curtea Angliei. Dânsa era extrem de simpa tică. Cu talentul ei de mare regină, ne-a făcut să ne simțim cu toții în largul nostru. Sergiu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
slangului și al termenilor profani. În literatură, prefera scriitorii antici celor moderni. La fel și în ilustrații sau în artele plastice. Hrana, în opinia lui, trebuia să fie preparată foarte simplu, conform principiilor nutritive, avându-se grijă să n-ajungă fadă, dar fără inovații culinare sau sosuri din abundență. În privința îmbrăcăminții, cuvintele cheie erau modestia personală și evitarea tiparelor prea îndrăznețe, mai ales dacă era vorba de combinațiile nechibzuite de dungi și carouri. În general, opiniile lui Pandit Razdan erau acceptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ușă. Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculptorul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni în revista Daily Mirror) s-au dat peste cap să iasă totul bine. În fine, sosește Regina, elegantă, dar îmbrăcată oribil, după moda englezească. La fel de fadă ca și bucă tăria lor... Emoție mare pe mine. I-am făcut o reverență ca la curtea Angliei. Dânsa era extrem de simpa tică. Cu talentul ei de mare regină, ne-a făcut să ne simțim cu toții în largul nostru. Sergiu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
oarecare redactor "înarmat ideologic", ca să scrie o nouă piesă: bietul Mihail Sorbul venea adică cu talentul? iar luminatul redactor venea cu orientarea. Oamenii din realitatea reală sânt ghidați de întîmplări implacabile și pline de substanță, nu sânt eroi de romane fade, produse ale unei imaginații excitate. Închipuiți-vă: Mihail Sorbul, la vârsta lui, era și el convins de necesitatea unei literaturi revoluționare și voia s-o facă. A scris chiar o nuvelă, Meeting, care mi-aduc aminte că a și plăcut
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a date: Sometime too hoț the eye of heaven shines, And often is hîș gold complexion dimm'd, And every fair from fair sometime declines, By chance or nature's changing course untrimm'd; But thy eternal summer shall not fade Nor lose possession of that fair thou owest, Nor shall Death brag thou wander'st în hîș shade, When în eternal lines to time thou growest: Șo long aș men can breathe, or eyes can see, Șo long lives this
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
amănunte despre ultimele evenimente și despre schimbările intervenite. În general, Manuc suporta greu popularitatea de care se bucura. Dar nu-i putea refuza chiar pe toți. De aceea, acceptase câteva invitații, deși știa că se va alege doar cu gustul fad al frivolității și al timpului pierdut. Într-un fel, se iluziona că nu părăsise Bucureștiul. Tânjea după peisajul bucureștean, după senzația de oraș deschis pe care i-o dădea capitala țării Românești. Brașovul arăta ca o închisoare. Doar ziduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Lorenza, nu știu, sau poate că te repetam doar, În sinea mea, ca pe o litanie propițiatorie: Aramă albă, Miel imaculat, Aibathest, Alborach, Apă binecuvântată, Mercur purificat, Auri Pigmentum, Azoch, Baurach, Cambar, Caspa, Ceruza, Ceară, Chaia, Comerison, Electră, Eufrată, Eva, Fada, Favonius, Fundament al Artei, Piatră prețioasă de Givinis, Diamant, Zibach, Ziva, Văl, Narcis, Crin, Hermafrodit, Hae, Ipostază, Hylé, Lapte de Fecioară, Piatră unică, Lună plină, Mamă, Ulei viu, Legumă, Ou, Flegmă, Punct, Rădăcină, Sare a Naturii, Pământ Înfrunzit, Tevos, Tincar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nevoie acolo de conducători firești, de oameni care au ieșit din poporul de acolo și care să poată pune umărul la cârmuirea țării. Discuția se prelungea fără ca vreunul să cedeze din convingerea sa, în vreme ce tânărul Herdelea asculta cu un surâs fad și umil, vrând să aprobe în același timp pe amândoi și chiar dând dreptate în sinea sa amândurora, după fiecare replică. Spre fericirea lui, fu anunțat arendașul moșiei Vaideei, pe care îl chemase Miron. Cosma Buruiană avea treizeci și cinci de ani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Herdelea era nerăbdător mai întîi să cunoască Drapelul. Nu-l văzuse niciodată și nici măcar nu auzise despre un asemenea ziar. Colindă zece chioșcuri până să descopere un exemplar. Îl desfăcu îndată, îl examină cu atenție. Îl găsi idiot, gol și fad ca un discurs parlamentar. Avu o clipă de decepție. Altceva râvnise dânsul. Ce are-a face acum? Pentru început... Acasă se așeză să citească Drapelul de la titlu până la girantul responsabil, ca să se familiarizeze cu atmosfera. Pe când se lupta cu un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cafeaua și ceaiul erau acum însoțite, pe masa de la popotă, de feluri de mâncare puse ca pentru ospăț. Fiecare mânca încet în entuziasmul general. Veselia lor venea din faptul că formau acum, din nou, un echipaj, și nu din hrana fadă oferită de "autobucătar". Numai Kane înghițea cu lăcomie bucăți mari de carne și legume. Devorase deja două porții normale și începea pe a treia. Indiferent la foamea oamenilor. Jones motanul își mânca alimentele cu delicatețe, așezat ca un rege în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai îndrăznețe. Corpul mic și subțire al Ginei învăța să nu se mai crispeze la câte o mângâiere mai îndrăzneață. Eu învățam să strâng o femeie în brațe, învățam să-mi placă să mângâi, să mă amețească gura moale, gustul fad al buzelor și dinților și limbii ei, mirosul de șampon al părului ei, aroma genelor ei, învățam, pe sub bluză, forma sânilor ei. După ce ne despărțeam o luam pe jos câteva stații de tramvai, prin fulguiala înghețată. Aerul iernii îmi făcea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
senzații, ci pentru că, de fapt, n-am avut nici un moment conștiința a ceea ce mi se întîmpla. Ea, deși complet goală, deși mai vie ca oricând, părea a avea un contur infinit, ireal. Era, pe rând, o gură cu pielița buzelor fadă, un sân mic, valuri de păr răspândit pe pernă, o respirație agitată. Când am intrat în ea, toate aceste impresii mozaicate s-au topit parcă și-au început să curgă, moi ca plastilina și la fel de colorate și cu același miros
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ascunde făptura aceasta în mișcările ei moi, de mătase, în zâmbetul timid, preliminar de panică, și mai ales în glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi descoperit atunci anumite sunete. Vorbea o englezească fadă și corectă, de manual, dar, de câte ori începea să vorbească, și eu, și Lucien nu ne puteam opri să n-o privim; parcă ar fi chemat vorbele ei! Ceaiul a fost plin de surprize. Lucien lua note după se gusta din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-se la nesfârșit într-un evantai, și olanele roșii ale conacului rămânând tot mai în urmă, și ciripitul asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle sparte, oh, aerul proaspăt și viu și dudele verzi, sămânțoase și fade, spre care întindeai din mers mâna, și frunzele aspre îți biciuiau palma, lași să cadă lângă jeț evantaiul și nimeni s-ar părea că nu observă gestul tău de scuză grăbită, gestul de scuză că mergi să te prepari pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
femeie frumoasă? Tânără și frumoasă! Dar cu adevărat tânără și frumoasă! Trece, așa, cum să spun, înveșmântată într-o mică lume a ei ca un scut invizibil, pe care o duce cu ea fără niciun efort prin lumea exterioară, cea fadă și mizeră. Fără niciun efort, fiindcă mica ei lume e imponderabilă, dar are în schimb consistență. Și flux unidirecțional toată atenția exterioară o pătrunde fără să-i provoace nici cea mai mică vătămare, dar nicio atenție nu se-ndreaptă dinspre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]