875 matches
-
între ședințele de veghe pe la cunoscuți, să-i țină în curent. . - Ce este de sperat oare, domnule Gaittany, de la un om bolnav dinainte, care a făcut septicemie? Este chestie de ore. - Țț, țț, țț! făcea din buze Gaittany cu o falsitate evidentă. Totuși septicemia nu se declară, căci tumefacția brațului dădu înapoi și edemul dispăru aproape complet, lăsând locul fără inflamație acută. Prin urmare nu putea fi vorba de infecție. Temperatura, cu toate acestea, nu scăzuse decât relativ, păstrîndu-se statornic la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Bourdieu) și refuză să reducă sensibilitatea artistică la fenomene de "falsă conștiință": "Amatorul nu iubește, el crede că iubește. De unde știm? Se pot ignora în asemenea măsură faptele de conștiință? Cu ce drept și pe ce baze să presupunem această falsitate a conștiinței?" (Boudon, 1995, p. 111). Critica fusese deja exprimată când, în 1993, Hennion își propunea, în siajul lui Boltanski (1984) și al lui Passeron și Grignon (1989), să întreprindă o sociologie a denunțării care avea ea însăși denunțarea ca
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care fundamentează anumite teorii sunt și rămân mereu eronate. Aceste idei eronate revin în atenția unor economiști care se cred sau sunt considerați revoluționari, iar ele poluează dezbaterea publică multe secole după ce au fost emise, dar și multe secole după ce falsitatea și nocivitatea lor au fost demonstrate în repetate rânduri. Împotriva unor astfel de "idei zombi", lectura eseurilor lui Bastiat reprezintă și astăzi o protecție extrem de eficientă. Tehnica pe care o folosește autorul francez este cea a reducerii la absurd: el
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
declară franc autoritatea.328 Totuși, viața ei devine singurul exemplu, în ultimă instanță, la care apelează, cu toate că este marcată de ideologia patristică a vremii. Târgoveața reușește o performanță demnă de un mare orator: îi manipulează pe ceilalți, chiar dacă se sesizeză falsitatea preceptelor pe care le impune.329 „Percepe cuvintele, ca și sexul sau banii, drept arme strategice în războiul dintre sexe și își prezintă tacticile verbale ca un fel de răscumpărare împotriva bărbaților din viața ei.”330 Asistăm la lipsa unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de altădată. Devine o nouă „comedie”, nu una divină, ca cea a lui Dante, ci o alta, total mundană. 571 Decameronul și Povestirile din Canterbury pot fi supranumite o Commedia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
declară franc autoritatea.328 Totuși, viața ei devine singurul exemplu, în ultimă instanță, la care apelează, cu toate că este marcată de ideologia patristică a vremii. Târgoveața reușește o performanță demnă de un mare orator: îi manipulează pe ceilalți, chiar dacă se sesizeză falsitatea preceptelor pe care le impune.329 „Percepe cuvintele, ca și sexul sau banii, drept arme strategice în războiul dintre sexe și își prezintă tacticile verbale ca un fel de răscumpărare împotriva bărbaților din viața ei.”330 Asistăm la lipsa unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de altădată. Devine o nouă „comedie”, nu una divină, ca cea a lui Dante, ci o alta, total mundană. 571 Decameronul și Povestirile din Canterbury pot fi supranumite o Commedia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
erorile „de macaz” legate de iluzie, de absența cinstei sau a rigurozității, de refuzul limitelor și al disciplinei. De notat că aceste slăbiciuni Îl pot influența direct pe individ, dar acesta poate deopotrivă să cadă pradă acestora: minciuna, escrocheria și falsitatea plutesc În aer. Jupiter-Pluto Conjuncțiile Jupiter-Pluto au loc o dată la doisprezece ani și jumătate și, ca atare, se suprapun practic peste ciclul lui Jupiter. Ultima s-a produs la finele Scorpionului, În noiembrie, și decembrie 1994, iar următoarea va avea
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
afirmație este adevărată sau falsă depinde Într-o anumită măsură de relația dintre observator și subiectul afirmației. În lumea reală, mai ales În sfera medicală, raționăm aproape Întotdeauna pornind de la informații incomplete. Foarte des Întâlnim afirmații al căror adevăr sau falsitate nu poate fi decisă pe baza a ceea ce știm. Iar În ceea ce privește starea de sănătate recunoaștem, adesea explicit, că „observatori” diferiți au acces la informații diferite. Pentru a judeca raționalitatea deciziilor noastre este suficient să cerem ca observatori diferiți să raporteze
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
În jurnalul ce se mulțumește să fie o dare de seamă asupra vieții autorului se pierde mult din plăcerea lecturii, nefiind, prin forța Împrejurărilor, scutit de repetiții, imprecizii de exprimare și stângăcii stilistice, a doua categorie așază o armură de falsitate Între viață și literatură. Oricum ar sta lucrurile, data rămâne, În egală măsură cu eul, substanța jurnalului. Ea asigură scrisului continuitate și progresie, opunându-se lecturii, digresivă și discontinuă. Ritmicitatea Nu e lipsit de sens faptul că unii autori notează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
periplul nostru semiotic participă la ameliorarea competenței semiotice prin intermediul unui nou raport identitate/alteritate: plăcerea narării, a gestului elocvent, a obiectului semnificativ. "Scopul dorinței nu este plăcerea, ci relația", afirma Fairbirn, citîndu-l pe Freud. Tara hedonismului nu este imoralitatea, ci falsitatea lui. Cărămizile din care este clădită existența umană sînt raporturile cu celălalt" (T. Todorov, 1996:178). În acest sens, parcursul lui Todorov însuși plecat în anii '60 de la poetică și semiotică literară pentru a ajunge după '80 la etică și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
față de aproximativ 30 000 care au votat candidați italieni. Noi înțelegem foarte bine motivele acestei distanțări față de politică românească din partea celor care au emigrat de nevoie și care și în străinătate au trebuit să experimenteze aroganța, lipsa de stil și falsitatea discursului tuturor partidelor românești față de conaționalii lor din diaspora. P.I.R., așadar, a decis la fel ca românii rezidenți din Italia să fie mai mult interesat la spațiul politic italian deoarece alegerile locale pot să aducă în prim plan candidați care
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
aberant, sunt aruncate infamii gratuite în timpul unei emisiuni în direct fără ca să fie folosit creierul. Dar nimeni, nici măcar moderatoarele nu o întrerup. Nimeni nu îi contestă teorema demențială "menajeră româncă egal harpie". Păcat că această răsadniță de ură și de falsitate nu a luat în considerare un mic aspect: prezența în Italia a unei înferocite patrule de corespondenți români. În fiecare zi ochii și urechile profesioniste ale jurnaliștilor români înregistrează, evaluează, cântăresc tot ceea ce se publică și se vorbește în Italia
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
și o latură ideologică, ce apare în discuțiile pe care le poartă bolnavii între ei sau cele dintre bolnavi și medici. Aspectele politice se strecoară firesc în operă, constituind un plan documentar necesar. Scriitorul rus denunță, și în acest roman, falsitatea sistemului și minciuna generalizată, căreia îi opune adevărul. Fiecare "caz" din acest salon aduce cu sine aspecte relevante în acest sens, dar totul este foarte nuanțat și nu cade într-un schematism al demonstrației. Cronotopul celor două lumi, al spitalului
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Scurtă biografie, care alimenta în cea mai mare măsură vanitatea liderului comunist. Stalin apare în capitolul " Schița unei vieți ilustre" în ipostaza de cititor al propriei biografii, în care îi sunt lăudate calitățile și meritele. În această secvență, Soljenițîn demască falsitatea biografiei respective prin juxtapunerea elementului real (textul biografiei) cu ficțiunea (gândurile lui Stalin prilejuite de frazele citite). Stalin, care se vrea adulat în permanență, arată o satisfacție demnă în timp ce își citește biografia. El nu are calitățile proclamate de respectiva broșură
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Scriitorul african pare să aibă destul de clar în vedere faptul că această tipologie religioasă deriva din tradițiile păstrate de cei care dețineau puterea, pentru a-și menține nepieritoare propria faimă de-acum înrădăcinată și acceptată pasiv de credința populară. Evidențiind falsitatea și neomenia concepției religioase păgâne, autorul critică poezia și filozofia care contribuiau la răspândirea erorii unei glorificări obținute cu prețul sângelui altor ființe umane. După ce a discutat despre natura adevăratei virtuți, în polemică cu poetul păgân Lucillius, Lactanțiu comentează un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și alcătuirea oricărei armate. Această doctrină isterică și lipsită de unitate, era asemenea unui venin aducător de moarte și s-a răspândit din Persia în tot Imperiul roman, infiltrându-se în societate, îndeosebi în cea intelectuală și contaminând totul. În falsitatea și nelegiuirea sa, maniheismul asalta creștinismul, statul roman și mai ales armata imperială zguduită în stabilitatea și unitatea sa de omogeneitatea pietismului creștin. În cadrul acestor atacuri susținute, maniheii nu și-au dat pace niciodată: după persecuția violentă suferită sub domnia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
deosebită, să li se asigure la timp asistență psihologică și educațională. Alfel, aceștia pot deveni indiferenți, pot dobândi o atitudine negativă față de școală, colegi, profesori, care le afectează capacitatea de autoapreciere și deterioarează starea lo psihică. Devieri comportamentale ca: minciuna, falsitatea, Înșelătoria, chiulul sunt adesea utilizate ca manifestări prin care Încearcă să depășească situația apăsătoare În care se află unii dintr ei, dacă nu se bucură de atenția colectivului, a profesorilor și dacă nu li se acordă posibilitatea de a depăși
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
fiziologică a pesimismului [...], teoria diferențierii (după E. Lovinescu), teoria conservatorismului". Or, după Călinescu, "o biografie este bună, substanțial științifică atunci când toate momentele ei apar ca momente coerente de manifestare a unui erou" de aceea, romanul Mite ar sta "pe o falsitate principială"196. Lovinescu va răspunde prompt, într-un articol din care am mai citat deja câteva fragmente, obiecției de principiu că geniul nu poate fi reprezentat în artă decât de un alt geniu. Intenția autorului, se explică el, "nu putea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se interesează de ceea ce este posibil. De aceea, chiar și atunci când este complet dezvoltată, fizica nu dă o descriere fenomenologică a stărilor de lucruri. În fenomenologie este vorba întotdeauna doar de posibilități, adică de sens, nu de adevăr și de falsitate.“62 Unei cunoștințe din ultimii ani ai vieții, care l-a întrebat de ce a revenit la filozofie în 1929, Wittgenstein i-a dat un răspuns simplu: „Deoarece în acel moment eu am simțit că am gândit mai mult și cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta în situația de a vedea singur tăria O VIAȚĂ DE EROU? 85 sau slăbiciunea tuturor concepțiilor susținute de noiă Poate cea mai importantă experiență pe
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
între Tractatus și Critica rațiunii pure.) Distincția dintre universul posibilităților și universul faptelor se exprimă în distincția dintre sens și adevăr, o distincție exprimată deosebit de clar prin caracterizarea propozițiilor ca imagini. Sensul propoziției nu depinde de fapte, spre deosebire de adevărul sau falsitatea ei. 2.02: „Imaginea reprezintă o stare de lucruri posibilă în spațiul logic.“ 2.21: „Imaginea concordă cu realitatea sau nu; ea este corectă sau incorectă, adevărată sau falsă.“ 2.221: „Ceea ce reprezintă imaginea este sensul ei.“ 2.222: „Adevărul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
2.02: „Imaginea reprezintă o stare de lucruri posibilă în spațiul logic.“ 2.21: „Imaginea concordă cu realitatea sau nu; ea este corectă sau incorectă, adevărată sau falsă.“ 2.221: „Ceea ce reprezintă imaginea este sensul ei.“ 2.222: „Adevărul sau falsitatea imaginii stă în concordanța sau neconcordanța sensului ei cu realitatea.“ 2.223: „Pentru a stabili dacă o imagine este adevărată sau falsă trebuie să o comparăm cu realitatea.“ 2.224: „Considerând doar imaginea nu putem determina dacă este adevărată sau
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]