835 matches
-
piese de teatru. Primele au fost total nereușite. Cele care l-au impus sunt „Romulus cel Mare“ (1950), „Căsătoria domnului Mississippi“ (1952), „Un înger vine în Babilon“ (1954), „Vizita bătrânei doamne“ (1956) și „Fizicienii“ (1962), toate ilustrând înclinația spre absurdul fantomatic și grotesc. A scris lucrări în care parodiază romanul polițist al vremii - „Judecătorul și călăul său“ (1952), „Bănuiala“ (1953), „Făgăduiala“ (1958). A decedat în 1990. VINERI, 6 IANUARIE RODOLPHE KREUTZER În urmă cu 175 de ani a murit violonistul, compozitorul
Agenda2005-53-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284569_a_285898]
-
caligrafie)... Că "ocupațiile eroului principal al romanului" (om de litere, filozof și poet) corespund și ele cu ale lui R. I.... Că se observă coincidența unor nume proprii (Alexandru, Costică, Anica, Gogor > George)... Că "obsesia frumosului ideal, a cărui prezență fantomatică halucinează simțurile eroului", traversează și scrierile lui R. I....După cum se vede, nimic solid. Nimic, în orice caz, de ordin "ideologic și stilistic" care să ne poată, cu adevărat, convinge. [...] Impresia dumneavoastră de lectură, aceea că textul e tradus din
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
petrecerile în care zorii zilei îi surprind pe îndrăgostiți ascunși prin diferite colțuri, iar pe pianist la locul lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic și scurtcircuitează, într-un fel, ritmul fantomatic, devitalizat, al personajelor. Și Valentin Mihali, sluga-bufon, călărind pe cele două registre și biciuind ca un virtuos fantasmele nopții și realitatea, deopotrivă, pentru ca “spectacolul” să nu se termine niciodată. Plină de nuanțe este întîlnirea lui cu Purcărete în acest spectacol
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe rînd „cameleonul cosmic”, „dilatonul”, „energia fantomatică”, „numerologie variabilă”, „gazul chaplygin generalizat“, „superchintesența“ (p. 262). Nu-ți trebuie cine știe ce fler să simți că te afli în plin carnaval verbal, pletora de încercări onomastice aducînd a tatonare sterilă: entitatea misterioasă, fie ea întunecată sau invizibilă, e acolo și
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
au cerut ceva bănuți, deși, scopul nu părea neapărat acesta. I-au vîrît în buzunar fără să dea importanță gestului și am început să vorbim. Întrebările pe care mi le puneau, cînd unul, cînd celălalt, erau năucitoare. Ca și personajele fantomatice din fața mea. Ca și ritmul în care interogatoriul curgea spre mine. ,Dumneavoastră știți ce anume așteptați de la viață?" ,Visați des?" Știți ce înseamnă de-adevăratelea foamea sau frigul? Dar așteptarea?" ,V-ați gîndit vreodată că o întîmplare sau alta v-
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
și dacă jigodiile comuniste ne fac viața amară, vom reuși noi, vere și părințele, să ne-o facem mai dulce... Aventurile celor trei eroi, de la Unitatea de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina și până la Timișoara, în casa unui fantomatic Pepino care o să-i ducă peste graniță și o să-i scape de socialismul biruitor, sunt captivante. Radu Aldulescu dispune, într-adevăr, de materie epică, de episoade și experiențe de tot felul ce-și așteaptă parcă redactarea. Sesizantă e însă și
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
Curte. Cel mai mare dușman al lui Adrian Păunescu, poetul deopotrivă aclamat și huiduit, a fost el însuși. A avut, desigur, spre deosebire de alții, meritul de a rămâne fidel propriilor angajamente, chiar dacă erau greșite. S-a înscris, după 1989, într-un fantomatic partid de tip comunist, evocându-l în revista pe care o scria mai mult singur pe Ceaușescu, la fiecare 26 ianuarie, el, care nu pariase, în definitiv, înainte pe comunism, ci pe convingerea că versiunea lui naționalistă din ultimele două
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
bunică, bulgăroaica Rada, soția lui Vasile Capșa. Aceasta, aflăm, ar fi dat naștere unei fetițe - mama „Mariei mari” - în chiar hanul lui Teodoraki, viitorul Universal, de a cărui întemeiere Vasile nu era străin: de altfel, romanul începe și se încheie, fantomatic, cu el și confreria sa secretă în prim-plan, în decorul subteran al Bucureștilor de la jumătatea secolului 19. Citit „în ghicitură”, titlul cărții indică deopotrivă „universalul” și „provizoratul” locurilor de trecere - între Orient și Occident, pe linia călătoriilor exploratorii ale
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
va vedea la lucru, dar în același timp și în aceeași bună măsură, și bucuria de a vă face plăcere. Iată pentru început Orașul iluziilor: "Printre clădiri în ruină,/ resemnate,/ câini vagabonzi,/ copii în zdrențe / delincvenți suprarealiști/ trăiesc zodii bizare;/ fantomatici,/ bântuie iluziile./ lepră timpului, opresiva,/ malaxează urbea,/ clipă. În continuare, sensibil, un poem filiform, neintitulat, dispunând de 13 terține: "marele ceas/ pietre reci/ nici o rază// speranța/ cuibărita în ochi/ tremura// îmi dăruiai/ culori răvășite/ lacrima// m-a-nselat soarele/ o linie rece
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
în mediul diurn, o lume întreagă, bărbați, femei, procurori, toate cele trei sexe, caută pretutindeni, cu disperată obstinație, iar cei mai mulți înnebuniți, niște entități de astă dată în carne și oase, cu înfățișare omenească în aproape toate cazurile, ubicue și totuși fantomatice, convențional numite ,mari corupți". Este vorba de inși despre care se crede că ar exista, ar fi fost văzuți în mai multe rânduri și de persoane din diferite medii, unele dintre care de certă credibilitate, altele isterice sau numai dornice
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
transformă ? - Ai intuit bine: am credința ascunsă că ele lucrează singure. E o credință încurajatoare sau, dimpotrivă, deprimantă. E ca și cu libertatea: nu interesează atât libertatea abstractă, ideea de libertate, care este atât de cuprinzătoare încât riscă să devină fantomatică, ci sentimentul libertății. Important e să ai sentimentul libertății. Acum îl am, dar au fost perioade, în timpul comunismului, când simțeam că plesnesc din pricina lipsei acestui sentiment. Atunci, nu puteai fi liber decât evadând într-o lume alternativă. “Vreau să descopăr
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
granița cu Germania populația are ceva soios, pauper, îmbătrânit. Insertul de animație cu desenele copilărești ale Dorotei constituie contrapunctul imaginar al unei realități nedeghizate, însă și ele își pierd ingenuitatea și devin deodată sumbre, încărcate de imagini distorsionate, de figuri fantomatice sau grotești. Atingerile, privirile lăptos-mucede ale clienților potențiali, burțile revărsate peste curea, mâinile noduroase, ridurile ca niște cicatrici, conversația în doi peri, aerul de bordel al discotecilor soioase, pantofii cu toc care se afundă în noroi, îmbră- cămintea țipătoare trasează
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
care poate altcineva l-ar mai fi putut iubi, eu însă nu. Distrugerea semnelor timpului nu rămîne niciodată nepedepsită. Îmi amintesc de acel teatru din Porto, unde am văzut spectacolul lui Silviu Purcărete cu Furtuna: deși recent inaugurat, avea aerul fantomatic al unor personaje ale lui Goya, praful părea să se fi încrustat deja în ziduri și în lemnărie; era un teatru cenușiu, în care pătrundeam ca niște strigoi invitați la o adunare al cărei sediu nu mai fusese de multă
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" (Ivoriu). Anticipînd teatralitatea fantomatică a lui Emil Botta, autorul Lunatecilor se transpune, cu o frecvență sporită în timp, într-un rol solemn ca o armură a ființei ultrasensibile, vulnerate de condițiile vieții brute. Așa cum Bacovia se topea într-o poză simbolistă, căreia i-a
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
creația lui Miron Kiropol aspiră spre revelație. Odată cu învelișul cărnii e repudiată și suferința diferențierii sexuale, sub semnul androginului arhetipal: "Să nu aud nici foșnirea cărnii, / Nici carnea-n sine cînd dă aroma / Amestecată cu ploaia serii / În care trăiesc fantomaticele stări ale acestei lacrimi. / Pe acolo coboară cu piciorul ce tremură / Aceea altădată androgină universului și mie" (Să nu aud nici foșnirea cărnii...). Condiția în care nădăjduiește a se recunoaște bardul, în dificultatea încercărilor inițiatice pe care le străbate, e
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
individuale ale dramei colective. Comoștenii doljeni înseamnă, cu trecerea timpului, tot mai puțin. O comunitate chircită, bătrână și nevoiașă, în care se mai disting parcă doar figurile lătărețe ale factorilor de răspundere: președintele Căruțașu, milițianul-șef Grigore, directorul unui Institut fantomatic, poreclit Pionierul și consoarta lui veterinara, temperamentala Iulica. Personaje de prim-plan, mai discrete însă în manifestări, sunt omnipotentul Nini Jighereanu și omul lui de execuție, Mitiță Pistol, plastic portretizat: "Mitiță era paznicul dosarului cu lacăt. Un om scund, negricios
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
însumare, un aer fabulos: "Ei mă caută pretutindeni, la redacție, acasă, pe stradă, la Uniunea Scriitorilor, ca să-mi dea cărțile lor nou-apărute. Uneori, noaptea, își fac apariția și la fereastra apartamentului meu de la etajul trei, călări pe mături, ca personajul fantomatic al lui Bulgakov". Astfel criticul se vede angajat într-o luptă surdă cu pretențiile a sute și sute de autori de-a se ocupa de ei, de a-i "ajuta" într-un fel sau altul, luptă practic fără sfîrșit. Un
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
parte efectele speciale vorbesc în locul personajului. Mike nu rezistă tentației și, odată intrat în cursă, nu mai poate ieși, iar camera se dezlănțuie. Ca și în The Shining, există un bilanț mortifer al decedaților în camera fatidică, așa că apariția lor fantomatică, - cea mai puțin reușită din film -, nu surprinde pe nimeni. Nu lipsește aproape nimic din recuzita genului, astfel încît este prea puțin loc pentru surpriză. În scenă intră nu doar istoria decedaților anteriori, ci și propria istorie a personajului care
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
degrabă, a construcției, în emoția tulburătoare pe care o degajă interpretarea lui Marian Râlea, în fiecare privire a lui, pas, gest, în tăceri, într-o întoarcere, în felul în care spune textul, eliberat de orice fel de inerții, în bîntuiala fantomatică a Corului, ca într-o tragedie greacă, primordială, ca într-un păcat, ca într-un blestem pe care îl purtăm, îl ispășim, în cîntecele religioase evreiești, în jelania lor ce s-a transformat, pentru mine, într-o obsesie pe care
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
lîngă ele. Apoi, protagonistul, singur printre ele. Aici, pantofi. Și valsul. Și Primo Levi. Și copacul cenușiu, suspendat deasupra scenei cu vîrful în jos și rădăcinile în sus, devitalizat, aberant, înfricoșător. Și Liliachiul(Petre Panait). Și Corul care se plimbă fantomatic, în strădania discretă a fiecărui actor. Și muzica asta care nu-mi dă pace. Și performanța lui Râlea, în continuarea celei din Iov, îmbogățită, asumată, nuanțată, plutitoare prin Infern. Și muzicanții, cu tristețea lor, cu instrumentele lor. Și spațiul scenografului
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
revine. Psihicul ei beton o determină să-l aleagă drept ocrotitor al familiei tot pe Mircea, un fel de asociație de sprijin, Karenin de nădejde. Desigur, revenirea lui Vlad, provoacă încă o dată ruptura, cei doi se întîlnesc noaptea în casa fantomatică cu mobile îmbrăcate în cearșafuri exact cum scrie în cartea cu fantome și unde dragostea renaște, în timp ce muzica psihedelică te calcă pe nervi. Momentul climactic al împreunării mîinilor peste fața de masă este punctat de prima replică de o originalitate
Înnebunesc și-mi pare rău... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7982_a_9307]
-
de necesar combustiunii narative - al Fetei Morgana. Adevărata eroină a romanului s-a pierdut undeva în aburul închipuirilor, pe linia de hotar mereu mișcătoare dintre realitate și ficțiune, schițată deja, în geografia imaginară a lui Gib. I. Mihăescu, de aparițiile fantomatice ale Rusoaicei: „Nu știu dacă ați avut vreodată această impresie”, suspină junele Aspru la unison cu Ragaiac, „dar ori de câte ori am văzut o femeie frumoasă într-o dimineață de iunie, am crezut că ea se încheagă chiar pe loc din nelămuritul
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
odoarea de sînge-a primejdiei infinit. Nu asta-i tristețea Nu asta-i tristețea, ci alta dumnezeiască sămînță a paginii albe gata a rodi fără tine. În vechiul local În vechiul local clipe de cumpănă timpuri ce se strîng cum degetele fantomatice ale unor îndrăgostiți de demult un februarie amestecat cu un august o zi de joi vîrîtă-ntr-o duminică o-nserare ascunsă-n pliurile radioasei amiezi în frapieră o sticlă de vin rubiniu decoltată cum rochia unei bacante pe perete masca unui
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
Mai întârzii și tu ca o părere, fie și-atât! |n loc de cântări la ferești, rugăciuni și vitralii mesaje de dincolo prin ziduri vibrări de cupole, sub genunchii tăi cenușă de clopote... De la fereastră De la fereastră urmăresc desfrunzirea peisaj fantomatic vara răsfoită de vânt o zi, o lună, apoi orga plopului împăcat sub clătinările iernii... nimeni nu întreabă nimeni nu așteaptă răspuns De mirări căutat De mirări căutat Ca de-un blestem ocult Jumătate mă zbat Jumătate exult Nici nu știu ce
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
a devenit semnificativ, interesant, valoros după apariția celei de a doua cărți, ca printr-o contaminare. Întâmplarea (editorială) face casă bună cu însuși spiritul în care au fost scrise ambele romane: prin împletirea vocilor din trecut și viitor, prin comunicarea fantomatică dintre lumi, timpuri, prin chemări, fluxuri și refluxuri dintr-o lume într-alta, din lumea adevărată spre lumea de hârtie, din lumi de demult spre lumi de acum, toate, în fond, inconsistente, dar toate, pătimașe... Cei care vor citi și
Ceai și rom, praf de pușcă și pește. Levantul baroc by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4069_a_5394]