526 matches
-
După ce s-a rezolvat toată lumea, cineva prinde foile cu pioneze de tablă. Fugi de-aici Bruce, face mișto Lennox, dar spre rușinea puțoiului toți par să fie captivați. Mă uit la curva babană, Regina Mărimii, ai cărei ochi sunt ca farfurioarele de dulceață. — Șacu, ascultă puțin, continui eu, urmează gagicile carencearcă să spună a cui pulă e. — Haiso facem! zbiară Regina Mărimii. Îl ginesc pe Lennox care pare lovit, dar nu poasă facă nimic. Chiar și bătrânu Gus se bagă. Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a ieșit să ne Întâmpine la fel de călduros și viguros ca de obicei. E tipul clasic de fermier parazit: Îndesat, rubicond, păr alb și barbă, jachetă de tweed, catifea reiată și ghete. — Bună Bruce. — Hector. Ochii i se măresc ca două farfurioare. — Și cum să mă adresez tinerei doamne fermecătoare? — Claire, spune ea. Se aprinde și mai tare la față. — Îmi face o deosebită plăcere și mă simt onorat draga mea, zice el, luându-i mâinile Într-ale lui și conducând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
descris de Nicolae Filimon, el nu exista, antreurile din acea perioadă fiind numite „mezelicuri“ (din turcescul mezelik, aflat și la originea mezedes-urilor, gustările grecești): „Pe masă erau rânduite o mulțime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinată de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini jupuiți, sardele muiate în untdelemn de Mitilene amestecat cu piper și zeamă de lămâi de Messina, măsline dulci de Tessalia, grămădite în formă piramidală, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Părea foarte liniștită, stând la masă cu ceașca de cafea în față, uitându-se la el gânditoare, cu ochii aceia albaștri inconfundabili. Îl fixă cu privirea chiar și când luă o gură de cafea, punând apoi ceașca cu grijă pe farfurioară. Până la urmă, el fu cel care rupse tăcerea. — Ce faci aici? întrebă. — Îmi beau cafeaua. Se întreba dacă nu cumva tonul ei trăda vreo emoție. Chipul ei cu siguranță nu trăda nimic. —Vreau să zic, aici? De ce aici? insistă Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
turiști și, prin urmare, prețurile erau ridicate, așa că nu era genul de loc pe care m-aș fi așteptat să-l aleagă Neumann pentru o Întâlnire. L-am găsit strâmbându-se nervos deasupra unei cești de cafea și a unei farfurioare pe care stătea, uitată, o prăjitură. — Care-i baiul? l-am Întrebat așezându-mă. Ți-ai pierdut pofta de mâncare? Neumann fornăi către farfurie: — Exact ca și guvernul ăsta. Arată al naibii de bine, dar nu are nici un gust. Frișcă din Înlocuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Și ce știți despre amanta lui Paul, Eva sau Vera sau cum o fi chemând-o? Aveți idee de ce s-ar putea ascunde? Cine știe, poate că și ea e moartă. Ochii ei clipiră tremurători, ca o ceașcă pe o farfurioară În vagonul-restaurant al unui tren expres. Deschise și Închise gura și se ridică, ținându-și mâinile Încleștate strâns de o parte și de alta a corpului. — Vă rog, spuse ea, cu ochii Începând să-i Înoate În lacrimi. Fratele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
am auzit-o spunându-le băiatului de la bar, un băiat cu fața ciupită de vărsat și cu un șorț spălăcit la brâu. — Habar n-am..., răspunse el, în timp ce-mi dădea apa, având grijă să pună sub pahar o farfurioară de metal udă. — Nu-i nimic, spuse ea și așeză pe tejghea, la câțiva centimetri de mine, o cutie de lapte degresat. Își vârî degetele într-un portofel mic, din plastic înflorat, scoase banii și-i puse lângă lapte. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
într-o pensiune, dar nu-i cunoșteam nici măcar adresa. Îmi dădea întâlnire într-un bar din lemn, pe marginea fluviului, lângă un teren de tenis. Întotdeauna la apus, la ora cea mai blândă. Îi plăceau vermuturile, zahărul de pe marginea paharului, farfurioara cu măsline. Își trăgea burta, se așeza din profil cu partea care îl avantaja. Îi plăcea să se simtă tânăr. Din acele rare întâlniri îmi amintesc doar zgomotul mingii de tenis lovită de rachete pe terenul de zgură. În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și trebuia să merg la baie. Mi-am tras încetișor umărul de sub capul Italiei, care și-a schimbat poziția pe scaun cu un mic oftat. Afară nu era deloc frig, am căutat în buzunar niște monede să le las în farfurioara de metal abandonată pe masa de la intrarea la w.c.-uri. Nu aveam bani mărunți și nu era nimeni primprejur, așa că am făcut pipi fără să-mi dau obolul. În bar, în afară de mine, mai era doar un client. Un bărbat robust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
salată de fructe și o bere. Beam direct din sticla rece, privind prin fereastră carul funerar parcat mai jos sub copertina de azbociment. Am luat furculița de plastic și am înfipt-o în salată, o boabă de strugure sări din farfurioară direct pe gulerul bărbatului. A rămas interzis din cauza micului incident. Își pierduse atâta timp să-și aranjeze șervetul, iar eu, din întâmplare, reușisem să-l lovesc exact în singura zonă neprotejată a cămășii imaculate. Își smulse șervetul de pe piept, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prefacem că nu știm ce gândește celălalt. Mark a dat tonul. —De ce nu iei tu setul de cafea? (Îți amintești când l-am cumpărat în Creta? M-am îmbătat și am început să jonglez cu piesele, de aceea avem șase farfurioare și patru cești.) —OK. Dar atunci cred că ar trebui să păstrezi tu farfuriile alea oribile în formă de varză. (Îți amintești când le-am câștigat la tombola aceea de la târgul de Crăciun? Am încercat să schimb pe furiș biletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în acea groaznică zi când le-am spus că divorțăm. Făcea parte din ritual, unul dintre multele ritualuri pe care le împărtășeau cei doi, echivalentul alegerii unei casete de către mine în timp ce Mark punea floricelele la făcut. Lynn aranjă ceștile și farfurioarele; Harry turnă cafeaua. Lynn servi cafeaua; Harry servi prăjiturelele. Apoi Lynn se așeză pe fotoliul din răchită, iar Harry se sprijini de brațul vechii și desfundatei canapele de lângă fotoliu. Mark și cu mine ne-am făcut cu ochiul, bucuroși. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
flori și clopoței albaștri, pe fondul de culoarea oului de rață. Pe pânza albă și curată de pe masa simplă și pătrată din mijlocul camerei, erau puse patru cești de porțelan, cu urechile și marginile aurite, înghirlandate cu viorele, ca și farfurioarele. Ceștile erau pline cu lapte cald încă. Oamenii casei, înspăimântați de contopire, fugiseră cu puțin mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea și bine zăvorită a camerei vecine. Apăsă pe mâner, o zgâlțâi, se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
primesc răspuns la câteva întrebări. De ce, la petreceri, întotdeauna se găsește cineva care să rupă etichetele de pe sticlele de vin, astfel încât dimineața masa e acoperită cu bucățele enervante de hârtie care se lipesc de toate cele? De ce folosesc eu întotdeauna farfurioara de unt pe post de scrumieră? De ce întotdeauna măcar o persoană se găsește să zică, recunosc, destul de târziu în noapte: „Mă întreb ce gust are Dubonnet-ul amestecat cu Guinness?“ sau „Ce s-ar întâmpla dacă aș da foc la paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care o păstram Într-un sertar al biroului meu și le-am luat pe toate Într-o mână. Mi-a trecut o clipă prin cap să scuip În cafea, dar am reușit să mă stăpânesc. După aceea am scos o farfurioară de porțelan dintr-un sertar aflat deasupra dulapului și am pus pe ea carnea slinoasă și cașcavalul unsuros, după care m-am șters pe mâini de hainele ei murdare, ascunse sub biroul meu pentru ca ea să nu afle că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful, și Între aceste momente mai ațipea sau citea. Pe o masă de la capătul canapelei erau cești și pahare murdare, o farfurioară cu resturi de biscuit, o scrumieră și scrum. Ceștile și chiștoacele de țigară aveau dîre din rujul Juliei. Un pahar mare avea o pată lăsată de degetul ei mare. Pretutindeni, de fapt, erau urme ale Juliei - fire din părul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de cacao: Duncan i-o luă din mînă și o bău umil. Duse apoi ceașca În bucătărie și o spălă, Întocînd-o de mai multe ori În jetul de apă rece. Luă laptele rămas În oală și-l puse Într-o farfurioară pe podea pentru pisică. Ieși, la toaletă, și o clipă stătu acolo, În curte, privind cerul. CÎnd se Întoarse În salon, domnul Mundy se Învîrtea prin Încăpere scuturînd pernele și pregătindu-se de culcare. În timp ce Duncan Îl urmărea, Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai puțin neschimbat În ultimii 300 de ani: boieri de țară bine hrăniți ca-n caricaturile lui Hogarth, pămpălăi parveniți. Bărbați cu ultimele șuvițe de păr uscate cu föhnul arătând ca o plasă de vată de zahăr așezată pe o farfurioară roz de scalp. Candidați la atacuri de cord, cu fețele lor nerăbdătoare de băieți de liceu care se pregătesc să dea la facultate Îngropate În alunecările de teren provocate de vârsta a doua. Bărbați tineri cu fețe ferchezuite și buimăcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sunete care făceau aerul să se miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond cu o figură copilăroasă și cu umeri de gabier Împăturea șervețele de hîrtie transformîndu-le În iahturi miniaturale, origami decorative pentru farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau nemembru, nu știu ce formă de viață ciudată o mai fi și asta, am spus, așezîndu-mă pe un taburet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
priveghi sau ce-o fi fost adunarea aia din apartamentul Andreei, când, În seara aceleiași duminici, ne-am strâns toți, de la Șiria, de la Arad, În jurul sicriului. Erau și fetițele Cristinei, ea Își făcea de lucru prin bucătărie, trimitea fetele cu farfurioare cu fursecuri și sărățele, venea și ea să ne umple paharele, americănește. Plângea Încontinuu, Încerca să se ascundă de copile, nu reușea, deja aveau și ele mutre posomorâte, până la urmă le-a trimis să se joace În fața blocului. După ce ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În patru borcane dăruite de doamna Pavel: mica ei propagandă de gospodină, repetată În fiecare an, la care el reacționa cu sincere mulțumiri și prefăcute laude, pentru că nu se pricepea. Ea deschise ușa servantei, și după ce puse pe masă o farfurioară cu o linguriță de șerbet, iar el paharul cu apă, se așeză din nou În fotoliu. El aprinse o țigară, apoi simplu: - Dar de ce tocmai despre dragoste? - Credeți că există un subiect mai important În lumea asta? Ea rîse, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
drept mulțumire gestul ăla de indian predându-se „fețelor palide“. N-o duceam niciodată pe Maria la cofetărie. Mi se părea un obicei inutil, pierdut în siropul amar al comunismului. Oamenii se așezau perechi-perechi la mese, cu mâinile stinghere printre farfurioare. N-aveai loc să miști un deget. Mesele erau construite diabolic, cu un singur picior și-o tăblie rotundă și inaccesibilă, ca-n „Lacto-Bar“. Un gest, o simplă atingere a degetelor, și farfuriile aterizau pe pardoseală, în zgomot de frișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înăuntru, cu certificatul meu pierdut printre coperți. Am crăpat ușa catedrei, luminând de jur-împrejur. Sadoveanu, Filimon și Maiorescu dormeau laolaltă, lipiți de pereți; îi pândeau vazele cu mușcate și violete. Pe mese, lângă referatele uitate de studenți, sclipeau vreo două farfurioare de ceramică. Sus, pe dulap, o pendulă miniaturală, maro, stil chinezesc, secolul 19. O văzusem și-n „H“, dar pe-albastru. În dulap, câteva cărți și niște reviste „Almanahul Flacăra“. Cineva aranjase totul cu gust și perseverență, ca înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dintre tipurile ceramice cu o mai mare frecvență de apariție în construcțiile tombale sarmatice, pot fi amintite oalele, ulcioarele, străchinile, ceștile și afumătorile, din rândul olăriei lucrate manual, iar dintre piesele confecționate la roată recipientele cu torți, ulcioare, oale, cești, farfurioare, lucerne - diferențiate și prin culoare - specifice fiind ceramica roșie, în majoritate de import și aceea cenușie, posibil de origine carpică. De obicei, aceste recipiente erau depuse lângă cranii sau lângă gambele picioarelor, fără ca acest lucru să constituie o regulă strictă
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
două linguri smântână, * două linguri de lapte prins, * două linguri mălai, * jumătate de kg de brânză de burduf, * un ou. MOD DE PREPARARE: Pentru aluat se procedează ca la cozonac. Apoi se întinde din aluat foi rotunde de mărimea unei farfurioare. După aceea, se pune umplutură în mijlocul fiecărei foi și se ridică la fiecare foaie marginile în 6 colțuri care se întâlnesc la mijloc și se apasă ca să nu se desfacă. Se dau plăcintele la copt ca și în cazul
Poftă bună! O colecţie de reţete culinare ale Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” by Liliana Dolores Voinea; Elisabeta Mincior; Mihaela Gall; Ana Bungianu () [Corola-publishinghouse/Science/91545_a_92368]