805 matches
-
cu păr lung și haine largi vine la el. ― Nu traversa până nu ai voie, frate, îi zice el tărăgănat, după care se îndepărtează. ― A, spune Ben, revenindu-și. Mersi. Nu știu ce să simt. Nu știu dacă să fiu oripilată sau fascinată, dacă să râd de ușurare că nu era de vină imaginația mea, că de fapt era ceva în neregulă, că n-am fost eu nebună - sau dacă să vomit. Totul pare să stea în loc. Singurul lucru de care sunt conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar ce naiba caută în casa lui? Partea mai înspăimântată din mine nu vrea să se uite, vrea să fugă plângând la fusta mamei și să spere că lumea aia mare, rea și obraznică o să treacă. Numai că partea cealaltă, partea fascinată, nu se poate opri din a tot da paginile, pentru că aceste femei sunt eu. Ele sunt ceea ce am fost eu odată, doar că eu n-am știut niciodată cum arătam atunci pentru că nu îndrăzneam să mă uit ca lumea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-i atragă atenția taurului, care era deja fixat cu capele lor? Avea destule griji și fără tipi de genu’ ăsta-n ring. Taurul stătea pe loc, cu picioarele depărtate, privind muleta. Manuel o Înfășură pe brațul stâng. Taurul o privea fascinat. Îi era greu să se țină-n picioare. Își ținea capul plecat, dar nu prea mult. Manuel agită muleta. Taurul nu se mișcă, mulțumindu-se s-o urmărească din priviri. „Hai că e condus cu totul“, se gândi Manuel. „S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
așteptăm să vedem faimoasele peșteri despre care am auzit atâtea, mai ales aceea femeiască. Se uită spre reporteră, apoi dădu scurt din cap, indicând că scena putea fi păstrată. Femeia Începu iar În mandarină: — Chiar și copiii sunt atât de fascinați Încât Își imploră părinții să-i aducă la Muntele Clopotul de Piatră. Îi făcu semn cameramanului și acesta Începu imediat s-o filmeze pe Esmé, care se plimba prin curtea plină cu arbuști golași de liliac indian și vase mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sacul dureros de prea plin, eliberând tensiuni de multă vreme zăgăzuite. Jordan îi relata pe nerăsuflate întâmplări și expediții vânătorești, peripeții cu animale ireale, obiceiuri și metode de vânătoare din ținuturi ale căror nume Bătrânul le auzea pentru prima dată. Fascinat, se lăsa purtat în lungi călătorii pe care nu s-a încumetat vreodată nici să și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
om mai bun..." Evident, toate acestea mai fuseseră spuse - și nu erau descoperirea unui tânăr de 20 de ani. Dar semnificația și valoarea lor constau în împrejurările în care fuseseră rostite într-o țară dinamitată de revoluție, într-o epocă fascinată încă de scientism - un tânăr vorbește cu seriozitate de primatul "educației morale", de "deosebirea dintre dezvoltarea inteligenței și bagajul științific", de "educația voinței în iubirea de Dumnezeu și aproapele". Și, ceea ce e mai important, vorbește de "opera educativă care trebuie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aproape cu totul îndepărtată. Sărind peste ultimul trunchi ce mai bloca drumul, Balamber se duse până în fața călugărului cel mai bătrân, care se opri imediat și ridică mâna, salutându-l. — Pacea Domnului fie cu tine! Pentru câteva momente, Balamber rămase fascinat parcă de imaginea din brațele tânărului călugăr ce-l însoțea pe abate și recunoscu în ea pe zeul creștin: un chip enigmatic, ce părea să-l fixeze cu ochi mari și pătrunzători, subliniați de umbre întunecate. Ochi ce păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Domnișoara Kay Whiterwood - dădu el din cap spre tânăra de la birou - este mentorul lor. Craig nu-și lăsă privirea să-i urmeze gestul mâinii. Stătea în picioare ca o stană de piatră și mintea îi era aproape la fel de încremenită. Ascultase fascinat scurta istorie a grupului de amazoane, cu un sentiment al irealului. Căci povestea nu explica nimic. Nu metodele sau amănuntele modului în care fusese adus aici contau. Ci de ce? Observă ochii plăcuți care zâmbeau către el amuzați. Jefferson Dayles spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sacul dureros de prea plin, eliberând tensiuni de multă vreme zăgăzuite. Jordan îi relata pe nerăsuflate întâmplări și expediții vânătorești, peripeții cu animale ireale, obiceiuri și metode de vânătoare din ținuturi ale căror nume Bătrânul le auzea pentru prima dată. Fascinat, se lăsa purtat în lungi călătorii pe care nu s-a încumetat vreodată nici să și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai simplu și breslele sau divizat. Unii din voi vor fi foarte buni, alții vor trata meseria ca pe o simplă afacere.Ceasurile ieșite din mâna voastră n-o să vă ierte. Cât suflet puneți, atâta viață vor avea... Îl ascultam fascinat și încercam să văd printre roțile zimțate, locul unde ceasul își are inima ascunsă. Eu aveam suflet și-l risipisem până azi de aiurea. Mă gândeam că voi deveni un ceasornicar special și că lumea întreagă din oraș, în scurt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o poate da decît soțul dumitale. Tot ce pot eu să fac este să-l găsesc. SÎnteți mult prea modest. — Modest ? — De ce v-ați ales o asemenea meserie ? — Te ajută cu ceva răspunsul la Întrebarea asta? — SÎnt pur și simplu fascinată. Oare cum e cînd cineva are posibilitatea să aleagă? Nu-i cine știe ce. De obicei, de Îndată dispărutul este găsit, el se Întoarce la vechiul cuib calm, ca și cînd s-ar fi eliberat brusc de demon. Motivele și explicațiile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a fost atins chiar în ’89 - și aici îmi amintesc o expresie a lui Dinescu pe care am răsascultat-o la Europa Liberă: „Dacă se va construi Casa Comună a Europei, ei o să-i lipsească o fereastră: România”. Eu una priveam fascinată harta de pe chelia lui Gorbi. Îmi era groază că sub țeasta lui noi suntem absenți, că-l doare-n cot ce se întâmplă în lagărul cu robi amărâți de lângă ei. Era absolut paradoxal, și totuși nu era. Să aștepți mântuirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nu că i-ar fi păsat cuiva. Făcea parte din experiență. Am așteptat până când al patrulea leu de mare a mâncat un pește, apoi Mitch m-a privit. —Mergem mai departe? Sigur. Am lăsat în urmă oamenii care priveau încă fascinați și în culmea bucuriei. Ce urmează? a întrebat. M-am uitat pe hartă. La naiba. Urmau pinguinii. Va trebui să mă prefac că sunt extaziată să-i văd, dat fiind că erau animalele mele preferate și toate cele. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui șaten-aurii. O să fie bine, a zis Teenie, încântată. Și a fost. Cât a ținut cina, Joey și Jacqui nu s-au dezlipit unul de celălalt, șușotind și chicotind, și hrănindu-se unul pe celălalt. Singura persoană care nu era fascinată era Gaz și asta era probabil pentru că, noapte de noapte, asista la acest spectacol în propriul lui apartament. Rătăcea printre noi, purtând o borsetuță de piele cu un aspect sinistru; știam ce are acolo. —Anna, a zis, pot să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
produce balsam, adevărata rășină parfumată. O monedă de argint strecurată în palma paznicului ne-a îngăduit să pătrundem înăuntru. Aplecată deasupra arborelui de balsam, Nur își dădu vălul la o parte și stătu astfel vreme îndelungată, fără să se miște, fascinată, visătoare. Repetă, parcă doar pentru ea însăși: — În lumea întreagă nu există decât tulpina asta. E atât de subțire, atât de firavă, și cu toate astea atât de prețioasă! În ochii mei, arborele părea cu totul obișnuit. Frunzele lui semănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care abia de a fost nevoie să mă aplec, căci mă domina cu cel puțin o palmă. Ochii i-au alunecat pe deasupra mea ca umbra unei trestii, înainte de a se risipi în mii de scântei imperceptibile, în vreme ce ai mei fixau fascinați un punct precis de pe chipul lui, acolo unde un nas imens părea că ocrotește mustața fină, plonjând vajnic deasupra buzelor. Desigur că acest fizic făcea ca zâmbetul francezului să pară ironic chiar și atunci când se dorea binevoitor. Guicciardini a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-mi imaginez ce ar spune revista Country Life, m-am aventurat: —Este un echilibru reușit între rustic și modern, dacă înțelegi ce vreau să spun. Elegant și sobru, dar și intim. M-am uitat cu colțul ochiului la ea. Era fascinată. — Îmi place la nebunie cretonul, am adăugat într-un final. Îi dă locului o notă personală mi se pare. Era exagerat? Se pare că nu. Este exact ce am încercat să obțin! Suki parcă iradia. — Ah, tu ai aranjat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acasă și să dorm, să uit de mine și de toate ale mele. Aș vrea să-i mai trag un șut nenorocului și pentru că mi i-a adus în față iarăși pe cei doi orbi, pe care-i privesc neputincios, fascinat doar de neobișnuita lor prezență. Așa cum altădată, în bodega de pe Apolodor, în picioare, îmi beam berea, copleșit de părăsirea Lumii, absent la cele din jur, ascultând doar glasul clopotelor, urmat de cearta toacelor, un văl de sonorități vechi, știute, toropitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rând, într-o ordine numai de el știută, farfuria, paharele, solnița, sticla, frapiera, coșul de pâine. „Iar la sfârșit fac și așa.“ Și începu să pocnească din limbă, profesional. Ieșeau niște sunete de parcă desfunda, una după alta, sticle de șampanie. Fascinat, am dat să-l imit și eu, prins de ritmul diabolic al pocniturilor lui. Limba nu mă asculta. Părea de vată, îmbibată de vin. Mă miram că totuși mai puteam s-o mișc, articulând cuvintele. M-am resemnat să urmăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ceață, într-un costum verzuliu, în carouri, cu un fel de odgon atârnat de brațul stâng. Se oprea la Plăcintăria din dreptul gangului care dădea în curtea interioară, unde fusese cândva redacția ziarului la care lucrase și Eminescu. Îl urmăream fascinat cum își lua cinci merdenele și mușca hulpav din toate odată. Voiam să mă duc la el, să-l întreb dacă acum autobiografia mea e bună. Poate chiar să-l ademenesc la un turț și, mai știi, să obțin cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau orice receptacul concav după tipic. Tata Îi interzise categoric. Potopul persista. Pentru a-mi omorî neliniștea, i-am relatat lui Fermín cele petrecute cu o noapte În urmă, trecînd sub tăcere, totuși, ceea ce văzusem În criptă. Fermín mă ascultă fascinat, Însă, În ciuda titanicei sale stăruințe, am refuzat să-i descriu consistența, textura și dispunerea bustului Beei. Ziua se Înecă În aversă. După cină, sub pretextul că făceam o plimbare ca să-mi dezmorțesc picioarele, l-am lăsat pe tata citind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nume de familie este mai nou decât cel de botez. Lui Grințu Îi venea tot mai greu să Înțeleagă toată această batere a câmpilor și cerea noi explicații fără să știe că astfel avea să devină și el un captiv fascinat al ipotezei neștiințifice a soldatului Zare. — Apropo, zise la un moment dat Grințu, știi că și pe colonel Îl cheamă Anton? Apoi se văzuse pe cer și ultima rachetă roșie din acea zi și plecară amândoi să-și regăsească plutonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintre ele chiar colorate. Să mergem mai departe, copii. În sala unde intraseră era o masă uriașă în jurul căreia erau așezate multe femei care pictau în diverse culori și modele acele obiecte de sticlă: vaze, căni, farfurii, bibelouri. Viviana privea fascinată, era ca la ora de desen când lucra cu acuarele și pensule. Tare mult i-ar fi plăcut să poată picta și ea măcar un singur obiect. Vino mai aproape, o îndemnă o muncitoare. Îți place? Da. Vrei să încerci
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
un cot, așa că mi-am ros obrajii pe dinăuntru, ca să nu râd. Față de acum două minute, Danny devenise de-a dreptul logoreic. — Deci, Danny, de unde ți-a venit ideea cu Sanctuary? Întrebă Penelope, fixându-l cu niște ochi mari și fascinați. El luă o gură de Stella Artois și o privi intens, de parcă ar fi Încercat să Înțeleagă ce limbaj folosise, cu ochii mici din cauza confuziei, cu mâna pe fruntea sa zbârcită, cu capul clătinându-se dintr-o parte În alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
minune, dar ea se petrecuse. Simți nevoia copilărească de a plânge. Lângă el, Erina chiar plângea. Lacrimi mari curgeau Încet pe obrajii ei albiți de spaimă și de bucurie. Tânărul Îi Întinse mâna, iar Erina i-o strânse spasmodic, privind fascinată câmpul de luptă. În dreapta voievodului, căpitanul Oană rămânea nemișcat și atent. Și pentru el, bătălia de la Vaslui se sfârșise. Dar bătălia pentru Moldova continua. 10 ianuarie 1475, bazarul din Luoyang, China Ștefănel trecuse de zecile de tarabe cu mătăsuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]