555 matches
-
baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile faunistice semnalate în arealul parcului se află șapte mamifere: ursul brun ("Ursus arctos", lup ("Canis lupus"), vidra de râu ("Lutra lutra"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu picioare lungi ("Myotis capaccinii") și liliacul mare
Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului” () [Corola-website/Science/313783_a_315112]
-
din Platforma Luncanilor. Începând din anul 2004 Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina are administrație proprie. Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina prezintă o zonă montană (încadrată în bioregiunea alpină a Munților Șureanu și continentală a Depresiunii Hațegului) cu o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul natural dispune de habitate naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"), Păduri
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
păduri; asociații floristice specifice etajului subalpin și alpin inferior și alpin superior și o faună variată în specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești și insecte; specifică extremități estice a Carpaților Meridionali. „” este o rezervație naturală cu diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii, cât și la nivel de ecosisteme terestre. Rezervația naturală se suprapune sitului "Natura 2000 - „Bucegi”" și dispune de mai multe tipuri de habitate, astfel: fânețe montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, tufărișuri alpine
Bucegi (Abruptul Bucșoiu, Mălăești, Gaura) () [Corola-website/Science/323954_a_325283]
-
o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, terenuri cultivate) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Postăvarul (grupare montană a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Muntele Postăvarul (1.025,50 ha). Din punct de vedere geologic Masivul Postăvarul este alcătuit
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
înaltă a masivului cu Vârful Postăvarul-1799 m.) și din conglomerate și gresii atribuite erei geologice a cretacicului. Rețeaua apelor de suprafață aparține în mare parte bazinului hidrografic al Oltului. Situl Postăvarul prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 12 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri de fag de tip
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
specii (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Specii faunistice protejate semnalate în sit: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), lup cenușiu ("Canis lupus"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), veveriță roșcată ("Sciurus vulgaris"), cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), vânturelul roșu ("Falco tinnunculus"), codroș de
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
însă relicte glaciare, pe munții înalți, în cadrul faunei alpine sau al regiunilor arctice. Intervenția omului a făcut ca, în holocen, unele specii ca bourul sau mamutul să dispară. Cu toate acestea, și în cadrul lumii animale, se pot deosebi anumite asociații faunistice, legate de zona atlantică, cea mediteraneeană și cea continentală etc. În Europa atlantică, din cauza marii densități a populației, numărul de specii și de exemplare ale animalelor sălbatice s-a redus simțitor ,iar multe specii, cum ar fi ursul sau lupul
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
spre deosebire de tundră, beneficiază de o faună bogată și variată, cu numeroase specii endemice, ca elanul sau vulpea roșie.Pădurea de foioase se caracterizează prin specii de animale precum cerbul, căprioara, mistrețul, ciocănitoarea, gaița, cucul, cocoșul de pădure. Specifică prin elemente faunistice, este stepa, tipică pentru mulțimea rozătoarelor ca popândăul, hârciogul, iepurele și răpitoare ca lupul, vulpea sau viezurele. Dintre păsări poti fi menționate: dropia, ciocârlia, prepelița, cocorul. În stepele caspice foarte aride sunt întâlnite antilopa saiga. Fauna alpină proprice munților înalți
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
Aceste resurse pot fi identificate la nivelul terenurilor agricole și forestiere precum și al resurselor minerale de suprafață și de adâncime. Pădurile ocupă în special partea de nord a județului, precum și văile principalelor cursuri de apă. Apa și viața sălbatică (fondul faunistic și floricol) reprezintă de asemenea importante valori ale cadrului natural. Resursele de apă sunt de asemenea importante, județul Gorj fiind situat într-un bazin hidrografic cu resurse interioare superioare mediilor pe țară. Resursele minerale de suprafață și de adâncime sunt
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
Carpinus betulus"). Etajului stejarului (până la 500 m altitudine) îi sunt specifice: gorunul ("Quercus petraea"), sângerul ("Cornus sanguinea"). Vegetația de silvostepă, care avea o mare răspândire în trecut a cedat locul culturilor agricole. Pădurile de conifere și de foioase includ elemente faunistice cum sunt: cerbul ("Cervus elephus"), ursul ("Ursus arctos"), lupul ("Canis lupus"), jderul de pădure ("Martens martens"), mistrețul ("Sus scrofa"), iepurele ("Lepus europaeus"). Se remarcă numărul mare de păsăsri: privighetoarea ("Luscinia megarhynchos"), turturica ("Streptopelia turtur"), mierla neagră ("Turdus merula") și elemente
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
dar foarte rar, în munții din vestul Macedoniei, în timp ce cerbii se găsesc în regiunea Demir Kapija. Păsările de pădure sunt reprezentate de , , cocoșul de mesteacan, vulturul imperial și bufnița de pădure. Cele trei lacuri artificiale din țară reprezintă o zonă faunistică separată, dovadă a unei izolări teritoriale și temporale de lungă durată. Fauna Lacului Ohrid este relictă a unei ere mai vechi, iar lacul este cunoscut pentru păstrăvi, , babușcă, precum și pentru anumite specii de melci dintr-un gen vechi de peste 30
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
cuprinde ariile protejate de interes național corespunzătoare categoriilor I-a, a III-a și a IV-a IUCN (rezervații naturale de tip științific, rezervații naturale declarate monumente ale naturii, rezervații naturale de tip geologic, floristic, faunistic, avifaunistic, peisagistic sau mixt și zone umede). Primele preocupări de a ocroti natura datează încă din secolul al XIX-lea, iar în 2008 în România existau 20 de parcuri naționale și naturale și 927 de arii de protecție, la care
Lista rezervațiilor naturale din România () [Corola-website/Science/297428_a_298757]
-
trăsătură a acestor măguri domoale este dată de reliefului exhumat rezultat în urma eroziunii sedimentelor terțiare ce au acoperit resturile de cristalin, scoțând la vedere petice din vechea platformă paleocenă. Muntele Șes prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Acesta dispune de 16 tipuri de habitate (Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri medioeuropene de fag din "Cephalanthero-Fagion", Păduri
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci silicioase și Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase); ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Occidentalilor. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), altele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel: trei
Muntele Șes (sit SCI) () [Corola-website/Science/319818_a_321147]
-
Tișiței. Parcul prezintă o arie naturală încadrată în bioregiunea alpină aflată în sectorul central nord-vestic al Munților Vrancei (subunitate geomorfologică a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali), ce adăpostește, protejează și conservă o gamă floristică și faunistică diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Parcul dispune de 15 tipuri de habitate naturale; astfel: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri acidofile de "Picea abies
Parcul Natural Putna - Vrancea () [Corola-website/Science/319263_a_320592]
-
tuberosus), migdalul pitic, pătlagina, stânjenei de stepa, stânjenelul, steluța cu flori albastre, varză tătărască etc. În anul 2005 a fost identificată aici pentru prima data in România specia de ciupercă Agaricus fissuratus De asemenea, aici se găsesc și unele rarități faunistice , ca rădașca (Lucanus cervus), fluturele Evergestis ostrogovichi (în a doua localitate din lume), greierul împroșcător (Dinarhus desipus), vipera de stepa moldava (Vipera ursini moldavica), șopârla de câmp (Lacerta agilis chersonensis), precum și păsări: fașa de câmp (Anthus campestris), prepelița (Coturnix coturnix
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
din camerele Wilson. Un alt element interesant îl constituie prezența muschilor de pe podeaua sălii. Este vorba de Thamnium alopecurum L. si Oxyrrhynchium praelongum (Hedw.), forme ce cresc sub apă și care indică ca atare nivelul de crestere maximă a lacului. Faunistic peștera este puțin studiată. Sunt prezente multe elemente trogloxene (moluste, coleoptere), dar în parțile întunecate ale culoarelor abundă Pholeuon proserpinae glaciale. Este o peșteră foarte dificilă. Se recomandă numai echipelor de speologi foarte versati. Echipament necesar: costume impermeabile, cisme de
Ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316024_a_317353]
-
din camerele Wilson. Un alt element interesant îl constituie prezenta mușchilor de pe podeaua sălii. Este vorba de Thamnium alopecurum L. și Oxyrrhynchium praelongum (Hedw.), forme ce cresc sub apă și care indică ca atare nivelul de creștere maximă a lacului. Faunistic peșteră este puțin studiată. Sunt prezente multe elemente trogloxene (moluște, coleoptere), dar în părțile întunecate ale culoarelor abundă Pholeuon proserpinae glaciale.
Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști () [Corola-website/Science/316003_a_317332]
-
supraviețuiește ca o versiune la scară redusă a ceea ce a fost inițial: un „lighean” alb de sare lat de 50 km si lung de 130 km (4800 km). Aflată în inima Parcului Național Etosha, una dintre cele mai mari rezervații faunistice ale Africii, depresiunea suferă schimbări extraordinare în fiecare an. Pârjolită, prăfoasă și lipsită de viață în anotimpul uscat, zona se transformă radical în decembrie, când începe anotimpul ploios. Nori întunecați se adună la orizontul răsăritean pentru a da apoi năvală
Depresiunea Etosha () [Corola-website/Science/321951_a_323280]
-
poate fi văzut din orașu de coastă Guayaquil, aflat la aproape 140 de km. Cele mai apropiate orașe sunt Riobamba (~ 30 km la sud-est), Ambato (~ 30 km nord-est) și Guaranda (~ 25 km sud-vest). Chimborazo este înconjurat de "Reserva de Produccion Faunistica Chimborazo" care formează un ecosistem protejat pentru conservarea habitatului animalelor native din Anzi din grupul camelidelor: vicuña, llama și alpaca. În partea de sus, Chimborazo este complet acoperit de ghețari, cu niște brațe la nord-est ale ghețarului care curg până la
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
zonei, conferindu-i dreptul de a fi denumită rezervație complexă. Rezervația Repedea a fost declarată monument al naturii prin HCM 1625/1 august 1955 al Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Romîne, această hotărâre fiind justificată ca urmare a bogăției faunistice fosile și a surprinderii unor succesiuni de straturi geologice în retragerea apelor marine de pe actualul teritoriu al Moldovei în complexul fosilifer de la Dealul Repedea. Suprafața protejată era de 1,90 hectare, Ca urmare a afluxului de turiști care riscau să
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
Antipa” din Constantă. Din anul 2011, INCDM a preluat din nou custodia acestei arii protejate, suprapusa cu situl Natură 2000 "Vama Veche - 2 Mai". Scopul rezervației este acela de a proteja și conserva habitatele marine importante sub aspect floristic și faunistic. De asemenea, se are în vedere și protecția și conservarea peisajului marin. Managementul rezervației se face diferențiat, în funcție de caracteristicile habitatelor și speciilor existente. Pe langă activitățile științifice, sunt permise activitățile de cercetare științifică, educaționale și recreative organizate, activitățile de scufundare
Vama Veche - 2 Mai (Acvatoriul litoral marin) () [Corola-website/Science/322449_a_323778]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a I-a IUCN (rezervație naturală de tip faunistic, floristic), situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei Chilia Veche. Aria naturală se află în partea nord-estică a județului Tulcea (în partea nordică a Deltei Dunării), pe teritoriul sud-estic al satului Chilia Veche. Rezervația naturală cu o suprafață
Roșca - Buhaiova () [Corola-website/Science/328946_a_330275]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip geologic, floristic și faunistic), situat în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Harghita Aria naturală se află în extremitatea sud-vestică a județului Harghita, pe teritoriul administrativ al comunei Porumbeni (în bazinul Târnavei Mari, la o altitudine de 600 m), în partea nordică a satului Porumbenii
Lacul Rat () [Corola-website/Science/325407_a_326736]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip floristic și faunistic), situată în estul Transilvaniei, pe teritoriul județului Harghita. Aria naturală se află în partea centrală a județului Harghita, pe teritoriul administrativ al comunei Voșlăbeni (la confuența Mureșului cu văile Râului Senetea și pârâului „"Ponc"”), în imediata apropiere de drumul național
Mlaștina După Luncă () [Corola-website/Science/325415_a_326744]