12,672 matches
-
respectă cel mai mult. Vă rog să acceptați să-mi fiți sfetnic. Viața mea a devenit insuportabilă. Că vreau, că nu vreau, mama, Naoji și cu mine nu mai putem trăi așa. Ieri mi-a fost rău și am avut febră. Abia mai puteam respira și nu mai știam ce să fac. Imediat după prânz a venit fata de la ferma din vecini, pe ploaie, cu un sac de orez în spinare. I-am dat hainele promise. Fata s-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
următoare, temperatura mamei a revenit la normal, iar tusea s-a mai potolit. Totuși, m-am dus la doctor și l-am rugat s-o examineze pe mama. I-am spus de starea de slăbiciune din ultima vreme și de febra din seara trecută. Mie nu mi se părea o tuse provocată de o răceala nesemnificativă. — Vin imediat, zise el. Iată un dar pentru tine. A luat trei pere de pe un raft din colțul cabinetului și mi le-a oferit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am înăbușit zâmbetul și l-am întrebat: — Nu-i faceți injecții? — Nu sunt necesare, răspunse el, grav. E vorba de o răceală și dacă stă liniștită, scapă repede. Temperatura nu a scăzut nici după o săptămână. Tușea mai puțin, însă febra varia între 37,7 dimineața și 39 seara. Doctorul a făcut o criză de stomac în ziua următoare. M-am dus după medicamente și am rugat-o pe asistentă să-i transmită că mă îngrijora teribil starea mamei. — E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
stomac. A examinat-o pe mama, dus pe gânduri. Ah, știu ce e! strigă el, brusc. S-a întors spre mine. Am înțeles care e cauza temperaturii. S-a infiltrat ceva în plămânul stâng. Nu te îngrijora. Va mai avea febră, o vreme, dar nu e cazul să vă alarmați. Trebuie să stea liniștită. „Mă îndoiesc“, am zis în sinea mea. Am încercat să mă mai calmez după ce i-a pus diagnosticul. Mă simțeam ca înecatul care se agață de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
miroase a toamnă. Sunt sigură că până-n octombrie o să-ți scadă temperatura. Mă rog să fie așa. Ce bine va fi după ce trece și septembrie ăsta cald și umed! După ce înfloresc crizantemele și se termină cu zilele caniculare de vară, febra mamei va dispărea cu siguranță. Se va însănătoși, iar eu am să-l pot vedea pe EL. Poate că și planurile mele vor înflori precum uriașele crizanteme. Oh, de s-ar face octombrie și de i-ar trece mamei febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
febra mamei va dispărea cu siguranță. Se va însănătoși, iar eu am să-l pot vedea pe EL. Poate că și planurile mele vor înflori precum uriașele crizanteme. Oh, de s-ar face octombrie și de i-ar trece mamei febra! Cam la o săptămână după ce i-am scris unchiului, el a aranjat ca un doctor bătrân, Miyake, să vină de la Tokyo s-o consulte pe mama. Fusese cândva doctorul Curții. Doctorul Miyake a fost o cunoștință de-a tatălui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
amândoi. Mama este încă sănătoasă. Și are poftă de mâncare. Nu mai e nimic de făcut. — Nu-i adevărat. Nu poate fi adevărat. Dacă mănâncă mult unt și ouă și bea lapte, o să se însănătoșească, nu? Câtă vreme mai rezistă, febra o să-i scadă, nu? Să mănânce oricât din tot ce-i place. Nu asta am spus și eu? Mănâncă cinci roșii pe zi. — Roșiile sunt bune. Atunci? Își va reveni? — S-ar putea să nu-și mai revină. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
proaspăt. Dimineața se scula bine, mergea la baie, își făcea toaleta, se pieptăna singură. Se întorcea în camera ei, se băga în așternut, mânca micul dejun. Se culca iar puțin. Apoi se ridica și citea ziarele până spre prânz. Făcea febră numai după-amiaza. „Ce bine arată mama! gândeam eu. Sunt sigură că-și revine.“ Mi-am scos din minte și inimă diagnosticul pus de doctorul Miyake. Am început să-mi imaginez că va fi bine în octombrie, când vor înflori crizantemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
bucuroasă că e în viață și ochii mi s-au umplut de lacrimi de recunoștință. — Ce dorește doamna mea să mănânce astă seară? am întrebat-o, ștrengărește. — Nu-ți bate capul cu mine. Nu vreau nimic. Astăzi iar a urcat febra la 39 de grade. De la fericire, brusc, la neagră disperare. Neștiind ce să fac, mi-am plimbat privirile în gol, prin camera luminată slab. Îmi venea să mor. — De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
febra la 39 de grade. De la fericire, brusc, la neagră disperare. Neștiind ce să fac, mi-am plimbat privirile în gol, prin camera luminată slab. Îmi venea să mor. — De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei. Mă doare puțin capul, am frisoane și apoi fac febră. Se întunecase afară. Ploaia încetase, însă vântul mai bătea. Am aprins luminile și mă pregăteam să intru în sufragerie. Mama m-a strigat. — Mă supără lumina la ochi. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
disperare. Neștiind ce să fac, mi-am plimbat privirile în gol, prin camera luminată slab. Îmi venea să mor. — De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei. Mă doare puțin capul, am frisoane și apoi fac febră. Se întunecase afară. Ploaia încetase, însă vântul mai bătea. Am aprins luminile și mă pregăteam să intru în sufragerie. Mama m-a strigat. — Mă supără lumina la ochi. Te rog, las-o stinsă. — Doar nu vrei să zaci pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spectacol). La modul general corpul poate fi chiar adulat sau disprețuit, dar nu mai poate fi respectat. În același mod trata corpul, ca simplă fiziologie, și Jérôm Bel, în spectacolul prezentat la CNDB, în 2007. Într-o societate obsedată de febra schimbării și de inovațiile permanente, șocul provocat de noutate nu mai lasă timp de gândire asupra consecințelor acestor noutăți pentru noi toți. Și, de asemenea, într-o societate secularizată, în care omul nu mai este socotit a fi fost făcut
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
ca trupul să-și fi acoperit necesitățile. Medicii numeau acest fenomen "deshidratare voluntară". Și totuși, nu ăsta era lucrul cel mai rău care i se putea întâmpla. Când corpul o să piardă cinci litri, o să apară senzația de oboseală, o să facă febră, o să-i crească pulsul și pielea o să i se înroșească foarte tare. Aza știa foarte bine că după aceea or să urmeze amețeala, durerea de cap, lipsa salivației și problemele de circulație. Într-un mediu mai puțin ostil se ajungea
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
să fie tradusă din spaniolă. Un pasionat harnic. Cuvîntul înainte, semnat de autor, e, de bună seamă, al unui poet: "puterea amintirilor izgonește nimicurile și preocupările prezentului din ființa mea și vraja neagră a ținuturilor Africane mă invadează ca o febră." Hotărîrea e de om al expediției, care bate continentul nu ca un lunatec, cum spune și cum i-ar fi plăcut, pesemne, să credem, ci sistematic. }inta lui este Africa de la răsărit, cu două nume, cel pe care locuitorii înșiși
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
o stranie "poezie" a războiului. Tot aici avem și una din scenele memorabile ale filmului; febricitat din cauza septicemiei care-l va ucide, Robbie pătrunde într-o clădire devastată, totul are un aer halucinant, filtrat printr-o o retină impresionată de febră. În clădirea devastată se văd urmele unui tapet elegant cîndva care-l amintește pe cel al castelului. În acest loc, Robbie este întîmpinat de mama sa care-i spală picioarele într-un lighean, iar imaginile apar pîlpîitoare, încețoșate, cu un
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să elimine contrafacerile sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin mărturisire a vinei sorei mai mici, Briony, iarăși prilej de satisfacție pe gustul melodramei unde întîlnirile șoc și lămuririle servesc gustul general pentru crimă și pedeapsă
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
de ceea ce li s-a întîmplat, dar nu și de valoarea literaturii non-ficționale pe care au produs-o. Cînd însă am citit "Închisoarea noastră cea de toate zilele" de Ion Ioanid, am trăit, cu fiecare volum în parte, fericirea și febra pe care nu ți le poate da decît capodopera. Vărul Alexandru... e cartea unui povestitor înnăscut, ca și Ion Ioanid, care și-a descoperit acest duh, fără să învețe "meseria de scriitor", ceea ce îmi întărește părerea că meseriașii sînt cei
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
descrie chiar o vizită pe care i-o făcuse fondatorului psihanalizei prin anii 1926-1927. Să cităm acest moment, cu atât mai mult cu cât el este consemnat într-o variantă nepublicată încă: "August 1927. De la Veneția, mâncat de țânțari, cu febră mare și stomacul răvășit, sunt luat pe sus la Semmering de tata, în ciuda protestelor mele. Trebuie să recunosc că aerul de munte și brazii îmi priesc, deși decorul e mai banal. La hotelul Südbahnhof, unde tragem, locuiește și ruda noastră
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
este de consum. Însăși existența noastră. Și nu facem mare lucru ca să ne eliberăm de povara acestei anulări. E ca un blestem. Ne sustragem apropierii umane, cu tot ce implică asta. De ani de zile stau și mă minunez de febra sms-urilor ce îmbolnăvește omenirea în preajma sărbătorilor. Ca o bifare de acțiune politicoasă. Cool. Această formă de comunicare ne îndepărtează, cred, și mai tare unii de ceilalți. Uniformizează complet personajele, expeditorul și destinatarul, parfumul fiecăruia și al relației lor. Nu ne
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
explică interesul său pentru jurnal, înțeles ca o captare imediată a pulsului existenței. Autor al unor copioase scrieri memorialistice, scriitorul se întreabă nostalgic: " Unde este Ťpleiada de tineri scriitoriť, să mă gîndesc la aceia care aduceau în cultura noastră o febră, o problematică, o vastitate de idei și un orizont spiritual ce se ținea la unison - și uneori depășea, fără exagerare și fără falsă modestie - nivelul cultural european din acea vreme? A fost un moment de mare și frumoasă afirmare a
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
Wilhelm Meyer, arhitect peisagist vienez, a făcut din ea, a stîrnit admirația lui Filimon, a lui Ghica. Destinul a vrut ca talentatul aranjor de echilibre horticole, chemat la Constantinopol pentru a grădinări seraiurile sultanului, să moară în România, probabil de febră tifoidă, înainte să apuce să plece. Asemenea întîmplări, unele dramatice, altele mai anecdotice, dar avînd, toate, ținută, sînt multe în cartea lui N. Vătămanu. O intarsie de suflet în decor care, cu timpul, s-a măcinat, din oameni morți și
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
acum plenar lumea anilor '80, cu multe din cotloanele sale în care mai pâlpâia - umilă și totuși sălbatică - viața". Singura adăugire ce trebuie făcută e una de extensie temporală: nu numai anii '80, mizeri, dar și cei dinainte, scuturați de febrele revoluționarismului (O zi de vacanță în '55 surprinde o tabără în plin avânt pionieresc) ori înviorați oarecum de efectele materiale și culturale ale liberalizării de la mijlocul deceniului șapte - întreg acest segment istoric ne devine accesibil prin priza directă a autoarei
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
mînă de oameni se trage din aceiași morți le conferă acestora un grad de rudenie a cărui tărie dă naștere sentimentului etnic. Și atunci, soluția ce poate fi dată problemei naționalismului este următoarea: nu poți micșora naționalismul est-european decît atenuînd febra amintirii ce îi leagă pe oameni de înaintași, și asta pentru că o comunitate din a cărei memorie amintirea strămoșilor a fost ștearsă nu mai poate reprezenta o sursă de naționalism. Și astfel, genealogiile nu sunt bune decît ca teme cu
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
care se făceau vinovați românii din Italia și cum, acolo, campania electorală era în toi, cazul fu un nesperat prilej pentru partidele aflate în joc de a lua voturi cerând osândirea și expulzarea românilor din Peninsulă. O Italie prinsă în febra răfuielilor dintre partide își găsi un neașteptat canal comun de defulare: ura față de români. De toți românii și de fiecare dintre ei, fie că se aflau în Cizmă, fie în România. Vânătoarea de vrăjitoare aduse cu ea injurii, răzbunări, expulzări
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
figura de etern perdant social și căutător neobosit al dreptății în ordine literară, nu poate fi decât autorul însuși. Masca reprezentată de identitatea protagonistului e transparentă. Iar condiția de scriitor se vede nu numai din avatarurile publicării, ci și din febra chinuitoare a creației propriu-zise. Omul din subterană apare, deopotrivă, ca personajul prim și autorul care se scrie: "Ziua și noaptea se contopeau într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]