4,205 matches
-
nopților. Nu se mai preocupa nici de aspectul ei exterior, se eliberase de migala multiplelor operații de înfrumusețare și de multe ori, la ore târzii din noapte, se îndrepta spre patul cu lenjeria boțită, după ce consumase, cu gândurile aiurea, o felie de pâine unsă cu muștar. Deseori mergea pe stradă către casă sau către serviciu dirijată fiind de subconștient, fără să mai vadă nimic în jur. Se pomenea dintr-odată pe scările blocului, recunoștea desigur locul, balustrada din material plastic, aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sarmalele, a întins gospodărește cu pâine prin sosul verzui, a curățat farfuria. Ca desert mama făcuse o budincă cu zahăr ars, o afumase puțin, se lipise de fundul cratiței era destul de neaspectuoasă, cu siguranță că încurcase rețetele, o tăia în felii, era tare nefericită, dar oaspeții au consumat-o fără nici o rezervă poate le-o fi plăcut, poate plecaseră de acasă flămânzi sau cine știe. Femeia se apropia din când în când de gospodină, și-i spunea să-i mai dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimănui, se strecura hoțește printre ei, plănuia pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete, mușca, mesteca, privea în dulăpiorul cu vase, ceștile desperecheate întoarse cu fața în jos pe farfurioară. Ba o să mă duc, spuse, o să mă duc până se termină de cules via. O să mă duc. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
maică-ta icre simple, nepreparate și într-o dimineață mi-am amintit de marea mea plăcere de a mânca icre, știi tata avea prăvălie și eu mă duceam dimineața, tăiam o bucată de icre din putină, o așezam pe o felie de mămăligă prăjită pe plită și mâncam, era așa delicios, măi fată! Că pe atunci icrele și măslinele erau mâncarea săracului și le permitea oricine, acum sunt scumpe mai ceva ca marijuana. Tot așa am făcut și acum, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ești sigur c-o să găsești ceva. Mai ales după amiaza. Altceva? o întrebă el și o ajută să-și lepede rochia. Altceva nimic, Ovidiu, din nou acasă, am copt o vânătă, am mâncat o salată de roșii, am tăiat o felie de pepene galben, un adevărat festin! Aveai pâine? Aveam și pâine, cumpărasem de lângă piață două pâinișoare fierbinți. Pe urmă puțină lectură, înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul, n-a sunat nimeni la ușă. Spre seară ploaia bătea cu furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
agricultor, cică, venise cu ARO-ul lui în piață, cu pepeni. Îi vindea socrul său. Mi-a ales și mie un pepene, m-a tras în margine, sub o tarabă ponosită, cu mișcări iuți aproape de neobservat a despicat pepenele în felii. Mănâncă, mi-a zis, calitatea întâia, garantat, băiatul nu se înșală. Am șovăit o clipă, nu se cadra de loc, eu acolo, sub tarabă. Până la urmă am cedat pitorescului, m-am cocoțat pe masa de piatră și am început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai, treabă dichisită bine până la comanda "stai", nimic forțat, nimic, VIAȚĂ, MĂI, FATO, VIAȚĂ! Nimic artificial. Ce mutră ar mai fi făcut șeful meu dacă m-ar fi văzut cocoțat pe masa aia de piatră, mușcând cu dinții direct din felia de pepene. O contemplă cum ședea goală, pasivă în fața lui, cu ceafa rezemată de speteaza fotoliului, așa, fără apărare. Fizionomia toată i se schimba subit, o observă pe îndelete, cu nările dilatate, cu porii aprinși, deschiși și ei pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ele, care vor rămâne să debiteze aceleași nimicuri, că viața și timpul îți stau la dispoziție, este de ajuns doar să întinzi mâna, poți apuca miezul vieții chiar, poți strânge și observa cum îți curge printre degete, ca dintr-o felie de pepene, sucul dulce, lipicios. Atunci se hotărâse, gestul răzvrătirii mocnise în ea zile de-a rândul. Ne aflăm într-un fel de criză, i-a spus, din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins un prosop cadrilat, roșu cu alb, a așezat două farfurii, în alta a adus peștele. Mămăliga era făcută mai demult, și-a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea mult peștele, gustul lui îi invada gura întreagă, o scălda în salivă, de obicei mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Samuel Sharp întrebându-mă de ce a fost atât de ghinionist în căsnicie. Am plecat spunându-mi că știu răspunsul la această întrebare: vanitatea lui insuportabila.“ Eleanor se uită la Adrian, așteptând să-i vadă reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și familia! Că Îți pierzi părinții, rudele, frații, prietenii, e În firea lucrurilor. Da' să-ți pierzi porcul! Să nu-ți miroase casa a cimbru, usturoi și dafin și cămara a șuncă afumată! Să nu-ți poți tăia tu o felie de slănină de pe burtă, cu șoricul subțire și cu carne la mijloc, lângă o ceapă roșie de Reghin. Să nu mănânci tu un cârnat Înghețat ori fript, cu hrean! Să nu simți că ești om și tu cu porcul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta, m-am hotărât să revin la normal. Aveam să-i găsesc agenda cu adrese și să iau legătura cu mama sau cu tata sau cu oricine trecea drept important în viața mea. Sufăr de-o afecțiune. Am scos două felii de șuncă și le-am aruncat pe barele cromate ale grătarului, repetând lucrul ăsta de câteva ori în gând și încercând să-l asimilez. Sufăr de-o afecțiune. Am o tulburare psihologică. Era o chestie mult prea importantă, prea covârșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
furtunii. Ar fi greșit să spun că umpleam până la refuz barul hotelului, dar pun pariu că acesta nu mai fusese așa de plin de multă vreme. Ruth așeză pe masă trei platouri cu sendvișuri și-mi dădu o punguță cu felii de șuncă pentru motan, spunând că o să-l pună pe soțul ei să improvizeze o cutie cu nisip, așa încât Ian să nu aibă vreun mic accident. — Pisicile sunt foarte rușinoase, știu bine asta, zise ea. M-am comportat întocmai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-o: A durat atîta cît trebuie pentru o viață și dincolo de ea. Iubirea n-are reguli ca muzica. E o armonie destul de mediocră, dacă e să-l credem pe Balzac. Conține și note false, dezacorduri, vreun vibrato prea apăsat. Tai felii subțiri din mărul zemos încă și aromat al vieții amintite: Speak, Memory. Avusese concert la Iași. Era obosit, epuizat nervos ("M-am întins mai mult decît plapoma"), moleșit. Viața de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Îl priveam cum dormea îndoit ca un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un semn de întrebare. Prețiozități, așa e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urmă o dîră de hîrtii de ambalaj, dopuri, capace de bere. Mi-l imaginam cap compus de Arcimboldo, din fructe și legume. Cu vișine pe buze, căței de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița de la spate vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de copilăria bunicii decât de a mea. Oamenii purtau costume de baie de epocă cu maieuri decoltate peste pantalonii largi ce atârnau până la jumătatea femurului, femeile aveau capetele acoperite cu cele mai ciudate pălării. Umbrele cu striațiuni alb-negru parcelau toată felia de plajă; sub ele, șezlonguri de lemn îmbrăcate în rafie, mingi cu buline mari zburau în toate direcțiile. Nisipul avea aici un aspect mâlos, cerul aparent senin era cenușiu și posomorât, fără urmă de soare sau de nor după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
după insistența monotonă în aceeași octavă), o tentativă de cântec al unui greier anchilozat într-o noapte de vară, epopeea înflăcăratei iubiri dar numai sfârșitul, după miros -, tăcerea crăpând de ciudă în lacrima unui sfânt obscur, pictat naiv pe o felie de fag, într-un roșu cândva agresiv, devenit plictisit, mirosul de pâine caldă rămas într-un fagure părăsit sub streașină, amețeala fără cuvinte și caruselul cu cuvinte disperate, vesele, dulci, grele, obscene, voluminos de limpezi, prin mesajul lor copilăria e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca după o felie de timp, cam cât gestează fătul în raiul lichid, cele prăfuite să înlănțuie pe cele aurite de belciugele cuhnilor, beciurilor și hrubelor fostului han, acum citadelă a timpului care-și păstra tăcută moartea în pereți și moartea era mai vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta o felie, era fericită. Chiar dacă era udată cu lacrimi, era fericită. Satisfăcea răspunsurile colosului-zeu, care era Ea. Mama o simțise și de aceea o ferea de lume? Mama îi cunoștea nebuloasa în care era o supernovă și de aceea o ferea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
încăpea viața mea. Dosarul va fi presat între altele care-l înghesuie, până când filele se vor lipi și în cele din urmă se vor contopi într-o masă de mărimea A4 pe care nu o mai poți răsfoi. E o felie compactă de viață, cu scrisul pe care nimeni n-ar mai putea să-l deslușească. Felia, scanată cu raze X, va expune pe ecranul computerului un vălmășag de vorbe și fapte ilizibile. Aceasta sunt eu, Autorule: un vălmășag! Mioara, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lipi și în cele din urmă se vor contopi într-o masă de mărimea A4 pe care nu o mai poți răsfoi. E o felie compactă de viață, cu scrisul pe care nimeni n-ar mai putea să-l deslușească. Felia, scanată cu raze X, va expune pe ecranul computerului un vălmășag de vorbe și fapte ilizibile. Aceasta sunt eu, Autorule: un vălmășag! Mioara, tu ești pentru ca eu să descâlcesc ceea ce nu se poate. Mă voi strădui să inventez posibilul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care au dat lumii valori nemuritoare sunt îndreptățite de a face față oricăror încercări, chiar dacă și Iisus ar veni cu un Jeep decapotabil în plină zi. Ceea ce o puse pe gânduri pe Mioara Alimentară a fost fructul vechi, parfumat, cu felia lipsă a propriului trecut. Mama exprima și ea aceeași nedumerire, cu atât mai mult cu cât nu își găsea, printre reziduuri, părinții. Confidentul Mioarei improviză o explicație: nu a venit tot trecutul. Doar acea parte care poate folosi la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
același drept ca și cei vii: dreptul la locuință, la grevă, la cuvânt, la muncă, la o viață ecologică, precum și la o viață decentă. Doamne-ferește să-și facă ăștia sindicat! spunea Primarul. Chiar dacă se răscolea Pământul, nicăieri nu se găsea felia lipsă în care Mioara spera să-și regăsească zdrențele amintirii. Este foarte probabil ca în acel timp să se fi construit altul, încât nici nu mai știi unde să cauți. Dar dacă timpul lipsă a fost astupat de altul, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]