1,278 matches
-
posibilă evidențierea celor mai profunde structuri biologice, acest lucru nu este suficient pentru a putea cuprinde caracteristicile vitalului. Punând bazele etologiei ca știință, Konrad Lorenz ne introduce în înțelegerea comportamentului ființelor vii și, prin aceasta, deschide poarta către cunoașterea aspectelor fenomenologice ale vitalului. Ca biologi, înțelegem că nu putem vorbi de viață, de existența unei ființe vii, dacă aceasta nu intră în dialog cu peristaza, dacă nu comunică cu oceanul cosmic. Comunicarea se realizează prin semnale, emise de anumite structuri, care
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și face, în general, obiectul fenomenelor de transfer. 9 1.1. Stări de agregare Substanțele chimice pot exista în patru stări de agregare: solidă, lichidă, gazoasă și plasmă. Aceste stări de agregare pot fi tratate: 1) din punct de vedere fenomenologic se urmăresc doar proprietățile fizico-chimice accesibile măsurării directe, pentru a stabili relațiile existente între proprietăți, fără a ține seama de structura substanțelor. Din acest punct de vedere, gazele sunt substanțe ce nu au volum și nici formă proprie, manifestând tendința
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sunt căutate în propria structură, iar masca sfinxului distanțat ironic în superioritate ascunde o inimă care a fost întotdeauna pentru el "slăbiciunea spiritului"" (p. 41); "Eminescu intuiește cauza rupturii între personalitatea scriitorului patruzecioptist și epocă. Altfel spus, printr-o reducție fenomenologică, Eminescu ajunge la esența spiritului predecesorului și a psihologiei sale de inadaptat superior. Drama psihologică a personajului heliadesc se rezolvă printr-un proces de dizolvare a eului într-un model mai înalt, până la pierderea identității reale" (p. 61); Dubla motivare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
fi nici urât, și nici rău. La Platon aspectul moral e condiționat de transcendent; Socrate nu-și propune să condiționeze transcendența de morală. Și într-un caz, și în celălalt este vorba de o fenomenologie a iubirii, de o homoerotică fenomenologică în care sunt descrise experiențe (una empirică la Alcibiade, alta metafizică la Diotima). Ajung astfel la ceea ce numesc „ironie erotică” de tip socratic. O lungă - prea lungă! - prejudecată ne tot vorbește despre ironia socratică și bunele ei lucrări, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întâi și mai cu seamă în aceea că El ne iubește infinit mai bine decât iubim și Îl iubim noi. Dumnezeu ne întrece cu titlul de cel mai bun amant”. Pentru asta este însă nevoie de reducție, nu însă una fenomenologică, deși aceasta se constituie ca parte. De o reducție erotică este vorba. Într-o asemenea reducție se iubește în avans (iar avansul înseamnă „faptul de a iubi primul”). Și când iubești primul, adică anticipat, o faci fără reciprocitate. Invers iubește
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
s.m.) erotică, nu pentru că seduce, ci pentru că nu seduce nici îndeajuns, nici destul timp... Seducția (s.m.) vrea să se facă iubită fără a iubi... Prin contrast, reducția (s.m.) se lansează într-un avans definitiv și fără întoarcere... Conform definiției reducției fenomenologice în general, reducția erotică... nu se realizează definitiv decât nesfârșind vreodată să se repete”. Cel ce iubește nu ia totul; cel ce iubește suportă totul, crede totul, speră totul fără să vadă. Plasat în mijlocul intuiției, se lasă pradă certitudinii. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aparținând lui Gadamer cu dezvoltările ulterioare. A devenit un truism ideea conform căreia cunoașterea este putere. În mod cert, în epoca noastră, orice putere este mediu performativ al cunoașterii. Vorbim, pe acest temei, la Platon, despre un fel de unitate fenomenologică între putere, cunoaștere și vedere. „Începând cu Platon a cunoaște înseamnă deopotrivă, în felurite moduri, a vedea, a ști, a fi fost văzut.” Lumea pare să fie, în temeiul acestor premise, reflex vizibil al structurii ierarhice a Ideilor. Vizibilul este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
trecerii de la o cultură experiențială la o cultură informațională, filosoful american Richard Shusterman identifică patru trăsături caracteristice tradiției acestei experiențe, respectiv dimensiunea sa evaluativă, în care experiența estetică era văzută ca o experiență valoroasă de care te poți bucura, dimensiunea fenomenologică, în care această experiență e trăită în mod viu, afectiv și savurată subiectiv, fiind separată de fluxul experienței rutiniere, dimensiunea semantică, în care experiența estetică devine o experiență semnificativă, nu doar legată de senzație, și dimensiunea demarcațional-definițională, în care ajunge
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
interpretarea și utilizarea unei opere de artă, susținând că, prin utilizarea unei opere de artă, de pildă, se poate scrie biografia unui artist, se poate face tabloul unei societăți ori se poate descrie o mișcare artistică. Analiza interpretativă poate fi fenomenologică, psihanalitică, ideologică etc.; reconstructivă sau deconstructivă. Analiza semiotică abordează lucrarea de artă din perspectivă sintactică, examinând relațiile dintre semne, din perspectivă semantică, investigând relațiile dintre semne și semnificații, și din perspectivă pragmatică, stabilind relațiile dintre semne și utilizatori / interpreți. În
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
identității sexuale și ale vieții sociale). Fără a fi preocupată de procesarea proprietăților artei tradiționale sau moderniste, arta americană investigată de Foster propune o critică a instituțiilor artistice, evitând angajarea într-o analiză epistemologică a obiectului sau într-o anchetă fenomenologică a răspunsului subiectiv. Această practică artistică nu închide arta în limitele experimentelor formale sau perceptuale, ci mai curând caută afiliații cu alte practici ale industriei culturale. Artiștii vizați de Foster (Martha Rosler, Sherrie Levine, Dara Birnbaum, Barbara Kreuger, Loise Lawler
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
referitor la cea de-a doua (ipo)teză de lucru, se constată că reconsiderarea conceptului de artă în exercitarea actului artistic se diferențiază de încercările de redefinire a artei atât din perspectiva esteticii analitice anglo-saxone, cât și din perspectiva esteticii fenomenologice ori social-critice continentale, frecventate cu predilecție în mediile academice la data apariției artei conceptuale. În mediul artistic al acestei mișcări se chestiona însuși actul teoretic ca modalitate de investigare decisivă a activității artiștilor. Provocarea teoretică a artei conceptuale constă în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
estetică poate fi disociată complet de priza de conștiință socială sau politică trăită și reflectată într-o experiență artistică în procesul creării căreia se identifică intenția de a transmite un mesaj social ori politic, decât în măsura în care se realizează o reducție fenomenologică a informației post-estetice pentru a recepta separat (în paranteză) calitățile estetice ale operei și a reflecta asupra lor. Toate aceste momente ale istoriei ideii de politică aplicabile în artă oferă diferite modele de integrare a studiilor vizuale în câmpul teoriilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Universitaires de France, Paris, 2000, p. 2]. În fine, filosoful american Richard Shusterman constată faptul că asistăm nu numai la sfârșitul experienței estetice, ci și la amurgul valorii filosofice a acestui concept, chiar dacă ar mai putea fi revizitat în experiența fenomenologică și direcționat empiric de către filosofie. [cf. Richard Shusterman, "The End of Aesthetic Experience", în Journal of Aesthetics and Art Criticism, 55 (1999), pp. 29-41]. 196 cf. Hal Foster, "For a Concept of the Political in Contemporary Art", în Recodings: Art
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
polemist, găsindu-și salvarea în studii ample de analiză a fenomenelor generale, îndeosebi a celor ce țin de evoluția literaturii. Configurează cu exactitate și cu o perspectivă de sinteză corectă tendințe și orientări, tipologii tematice și simbolice, practică o interpretare fenomenologică subtilă și nuanțată, meticuloasă. Textele au un pronunțat caracter eseistic, un aer de meditație lucidă, dezabuzată, țintind să surprindă sensuri mai adânci, privitoare la transformări istorice și de conștiință, schimbări de mentalitate. Mai cu seamă eseurile publicate în revista „Contrafort
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
inventate ci experimentate, conținutul fiindu-le personal, însă modelul formativ pe care îl respectă fiind impersonal și universal: sub eul conștient se află subconștientul personal care conține toate experiențele individuale acumulate, însă sub acesta sălășluiește subconștientul colectiv). Întâlnim apoi abordările fenomenologice, pentru care mitul este o formă fundamentală de aprehensiune, susținând că orice experiență primară este percepută mitologic. În fine, mai trebuie amintite abordările simbolice, pentru care mitul este cristalizarea experiențelor esențiale ale vieții, construit prin varii forme de imagerie, lectura
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și inteligența umană insuficient "exersată față de obiect", nivel la care se petrece interferența erelor vârsta de aur -, a omului primordial, a revelației inițiale, a momentelor insolite, a războaielor cerești, a reînnoirii uneltelor, a condiției umane și a evenimentelor cosmice); mitul fenomenologic (cosmogonia, antropogonia, elementele, escatologia, regnurile fabuloase, cadrul astral); mitul cosmografic (teogonia, panteonul, lumile coexistente); mitul transcendental (eroul arhetipal, formele de cultură demonologică, destinul, timpul).129 Mitul mai deține și o funcție etologică, spune autorul, de "control al instinctelor".130 În
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a lui Bernard McGinn, la care ne‑am referit în mai multe rânduri. Trebuie să încercăm deci să privim primele secole de existență ale mitului nostru în mod mult mai „destins” decât se întâmplă de obicei. Din punct de vedere fenomenologic, aceste prime versiuni sau metamorfoze nu sunt cu nimic mai „importante” sau mai „demne de interes” decât cele de dată mai recentă, după cum nici un context explicit teologic, cum este cel al scrierilor Părinților, nu conferă mitului decât un anumit prestigiu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etimologic, dovedindu-se a fi o încercare pentru conceptul de "produs literar", sau cel de "rezonanță literară". Vreau numai să sugerez că acest concept de "produs literar" nu este privilegiat în relațiile sale cu ceea ce continuă să aibă un statut fenomenologic. Mai degrabă este o relație dinamică stabilită între cele două părți care le ajută să se delimiteze de literatura tradiționalistă și deja canonizată a ficțiunii. Dar, folosind de acum încolo termenul de "jurnalism literar" narativ, nu intenționez să rezolv prin
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ este un răspuns la o criză epistemologică, răsturnând sugestiile cercetării lui Connery menite să delimiteze genul prin ceea ce transmite, și nu prin modul cum transmite (prefață xiii-xiv). Eu cercetez nu numai ceea ce noi credem că știm despre lumea fenomenologică din jur, dar și modul cum aceste încercări de cunoaștere au fost promovate de criza epistemologică. În final, vom putea înțelege mai bine de ce au făcut apel jurnaliștii la această formă, sfidând curentul principal al practicii jurnalistice. Odată ce am putut
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Baldwin Longstreet cu Georgia Scenes 38 din 1830, ale cărui schițe au apărut inițial în ziare. În secolul al XVIII-lea tehnica scrierii romanești pentru texte din viața reală sau a unor texte care se doreau a avea un status fenomenologic a fost adusă în prim-plan de prietenia literară dintre Samuel Johnson 39 și James Boswell. Într-o scrisoare adresată de Johnson prietenului și confidentului său Hester Thrale, el spune că Boswell "are de gând să strângă material - despre ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
răspuns speculativ. Ceea ce rămâne neclar este cât din elementele fantastice erau observate fenomenal "ca impresii din viața stranie a New Orleans-ului" și câte erau "visele lui din orașul tropical". Deci ceea ce rămâne neclar este momentul în care el părăsește impresiile fenomenologice individuale și fantastice pentru a se lăsă în voia speculațiilor onirice și a reveriei. În mod provocativ, Hearn folosea o tehnică prin care elimina spațiul tipografic dintre ceea ce ar fi putut să aibă un statut fenomenologic concret - în cazul articolului
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care el părăsește impresiile fenomenologice individuale și fantastice pentru a se lăsă în voia speculațiilor onirice și a reveriei. În mod provocativ, Hearn folosea o tehnică prin care elimina spațiul tipografic dintre ceea ce ar fi putut să aibă un statut fenomenologic concret - în cazul articolului Y Porque este vorba de dialogul din introducere - și ceea ce este în mod clar un monolog interior sau altă inserție ficțională inventată sau derivând din reveriile lui. Este demn de remarcat faptul că în acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
transformări sociale și culturale majore și a unei stări de criză. Una din trăsăturile acestei crize a fost că jurnalismul literar narativ a recunoscut la un anume nivel imposibilitatea redării adecvate a lumii contingente și s-a confruntat cu fluiditatea fenomenologică sau cu ceea ce Mihail Bakhtin numea "prezentul neconcluziv" (39). Eforturile lor ar putea fi caracterizate ca o variație a "romanului" bakhtian și făceau parte dintr-o încercare de rezistență față de încercarea nemotivată de totalizare a analizei critice și de închidere
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
numea "prezentul neconcluziv" (39). Eforturile lor ar putea fi caracterizate ca o variație a "romanului" bakhtian și făceau parte dintr-o încercare de rezistență față de încercarea nemotivată de totalizare a analizei critice și de închidere, rezistență motivată de fluiditatea lumii fenomenologice. Oricât de dificilă ar fi fost o asemenea confruntare, jurnalismul literar narativ își dorea interpretări mai oneste ale lumii factuale care intrau în competiție cu afirmațiile critice general acceptate. O a doua trăsătură se referă la intențiile retorice ale stilului
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
se detașează fundamental de orice subiectivitate, o condiție care era și mai exacerbată de transformările considerabile în plan social și cultural și a crizei din acea perioadă. În acest spațiu creat de aceste transformări, de o conștiință critică a fluidității fenomenologice și a alienării subiectivității - incluzînd-o pe cea a autorului, a persoanelor prezente în reportaj și a cititorilor - se oferea o deschidere prin care putea să-și facă apariția jurnalismul literar narativ în forma lui modernă, și care era o condiție
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]