1,523 matches
-
modificările în modalitățile de interacțiune socială, în stratificarea societală și, mai ales, în mentalul colectiv. Toate acestea mă conduc către următoarele întrebări fundamentale: în ce fel se metamorfozează structura societală a lumii contemporane? Și care este impactul acestor restructurări asupra fenomenologiei societății noastre? Demersul pe care mi l-am propus în paginile de față se apleacă tocmai asupra acestor interogații cu răspuns deocamdată intuitiv. Mi-am propus astfel să aduc, într-o măsură cât mai concludentă, o contribuție la dezvoltarea teoriei
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în vreme ce "societalul" s-ar referi la societăți particulare. Nu consider că o astfel de abordare este fructuoasă: dimpotrivă, instituțiile sunt sociale, deoarece se referă la societate, însă structurile societății sunt societale. În accepțiunea mea, termenul "social" se referă strict la fenomenologia societății, în vreme ce termenul "societal" are mai degrabă conotații stuctural-morfologice iar în aceste sensuri voi folosi diferențiat cele două concepte. În ceea ce privește societatea românească actuală, voi considera că aceasta parcurge un traseu al modernizării contemporane asemănător (deși nu identic) oricărui spațiu cultural
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Spre o abordare paradigmatică morfogenetică Fără îndoială că orice cercetare științifică ar trebui să înceapă cu studierea cât mai comprehensivă a faptelor. Dificultatea majoră într-un proiect cuprinzător precum cel de față constă în cvasiimposibilitatea de a acoperi exhaustiv o fenomenologie atât de vastă și de plină de evenimente punctuale precum cea care circumscrie schimbările structurale de profunzime ale unei întregi epoci istorice. Aceste limite privind accesul la complexitatea lumii sociale mi-au impus, înainte de toate, apelul la metodele calitative și
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
sistemelor haotice este impredictibilă prin metodele cauzaliste clasice. Multe exemple de fenomene haotice sunt aceleași cu exemplele sugerate de teoria fractalilor sau de cea a catastrofelor: generic, aceste exemple descriu forme neregulate a căror evoluție este imposibil de prezis, ca fenomenologie, de către teoriile fizicii clasice. Inițial, s-a încercat înțelegerea, de exemplu, a unui curs de apă care, prin volute, vortexuri și vârtejuri devine un sistem extrem de complex și de neregulat. La fel, atmosfera terestră este "populată" de o mulțime de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
la nivel de înțelegere și de interpretare umană. Unele încercări de explicare a evenimentelor haotice aparțin, printre mulți alții, lui David Ruelle și Floris Takens (1971). Un concept central al teoriei haosului este cel de "turbulență". Aceasta, ca manifestare a fenomenologiei haotice, constituie o problemă fundamentală a științei fizicii contemporane. Un alt concept esențial al teoriei este acela de "atractori stranii": aceștia sunt "mulțimi fractale complexe situate în vecinătatea unor unde cvasiperiodice" (Boutot, 1993/1997, p. 51), acolo unde apare turbulența
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
spațiul postindustrial; relațiile interindividuale și intergrupale sub aspectele conflictuale și contractuale; relațiile formale și informale prin intermediul noilor media, în special al celor ivite în cadrul rețelei sociale internet. Aceste niveluri de analiză ne oferă, cred, o perspectivă amplă și convingătoare asupra fenomenologiei societății postindustriale (izomoderne) analizate din perspectivă morfogenetică. Capitolul 4 Hierofania 5 noilor spații geopolitice de interferență În acest capitol voi reliefa apariția unor noi tipuri conflictuale, de factură geopolitică, geostrategică și de politică internațională, ușor de identificat printre alte fenomene
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
consta în schimbări de status/rol statal. Izomodernismul geopolitic nu este altceva decât resegmentarea fractală, haotică, turbulentă, catastrofică sau de atractori a geo-unităților modern-naționale sau etnice, prin noi mecanisme globale de reașezare a lumii pe făgașe necunoscute până în prezent. Dacă fenomenologia actuală a sferelor geopolitice indică stări inedite fractale, haotice, turbulente, catastrofice sau de atractori, atunci societatea contemporană tinde să devină ceea ce numesc "societate izomodernă". Altfel spus, în concordanță cu ipoteza acestei lucrări, lumea globală care se conturează tinde să recupereze
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
disipativă a mecanismelor remodernizării lumii spirituale globale. Dizolvarea naționalismelor clasice prin regionalizări fractalice nu reprezintă altceva decât reactivarea axiologică a unor segmente ale dezvoltării sociale ale lumii moderne clasice. Societatea contemporană tinde să devină izomodernă, cel puțin pentru motivul că fenomenologia actuală a sferelor geopolitice indică stări inedite fractale, haotice, turbulente sau catastrofice care indică restructurări societale profunde. Putem trage concluzia că, în lumea contemporană, un concept mai relevant decât cel de societate simplu-globalizantă sau cel de politică globală ar fi
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nume de personaj, lectorul va face asta, într-un fel desigur intuitiv, din cauza "furiei lecturii". Inițiativelor lecturii, Baudelle le opune două limite, două modele: unul al grupului Tel Quel înclinat spre polisemia infinită a textului, și altul fondat pe o fenomenologie a lecturii. Considerând, pe de o parte, că nu toate intențiile autorului sunt lizibile (așa cum valoarea matronimică a silabei "-bert-" la Proust scapă celor mai mulți lectori), de unde rezultă o pierdere de sens, iar, pe de altă parte, că nu toate interpretările
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a Sacrului camuflată în Profan, fantastică pentru că rațiunea noastră, aparținând ea însăși Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo"61. Gheorghe Glodeanu formulează "repercusiunile semnificative" ale "originalei fenomenologii a sacrului" asupra operei literare, și consideră teoria camuflării sacrului în profan ca "decisivă pentru întreaga creație a lui Mircea Eliade. Cu ea autorul se vede confruntat atât în studiile sale dedicate miturilor, cât și în operele sale literare, alcătuind
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și, în același timp, Laura lui Petrarca 863, simbol al iubirii mijlocitoare între sacru și profan (numele are funcție de designator intertextual): "Le-ai vorbit de Laura lui Petrarca, și mă întreb ce-au înțeles ei din acea lungă și laborioasă fenomenologie a Muzei, mai ales că aveai febră. Nu că n-ar fi putut înțelege, dar ce i-ar fi putut interesa pe ei o romanță de la începutul Renașterii italiene?"864. Timpul alocat lumilor devine tot mai mic. Planurile temporale se
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cuvânt care este frumos și izvor de frumusețe, dar vestesc acest Cuvânt într-o lume în ca-re este prezent urâtul și îl vestesc și cu scopul de a învinge a-ceastă lume. Însă, pentru a face aceasta, ei trebuie să cunoască fenomenologia urâtului și să caute care îi sunt cauzele. Ei bine, se poate spune că urâtul este perceptibil în trei situații: atunci când se rupe ceea ce se intuiește că trebuie să fie unit; atunci când lucrurile, persoanele și evenimentele se îngrămădesc une-le peste
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
constitutivă a Societății Europene de Cultură. - (august) participă pentru prima oară la conferințele Eranos, prezentând „Psychologie et histoire des religions: à propos du symbolisme du Centre”. - (4-7 septembrie) participă la al VII-lea Congres internațional de istoria religiilor, Amsterdam, secțiunea Fenomenologie - „Mythes cosmogoniques et guérisons magiques”. - (septembrie) apare La nuit bengali. - (septembrie) participă la Congresul de Psihologie Religioasă organizat de Réverend Père Bruno și Études carmélitaines, cu conferința „Chasteté, sexualité et vie mystique chez les primitifs”. SW: - (septembrie) participă la același
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
mult răspunsul dvs. negativ (dar eu vă înțeleg). Singura problemă este „specialitatea” dlui Bergman. După cum ați observat, în Statele Unite istoria religiilor este mereu raportată fie la o „high religion” a Orientului (hinduism, budism, Islam), fie la ceea ce se numește aici „fenomenologie”, fie, în sfârșit, la antropologie („primitive religions”). Singurul doctorat de la departamentul nostru care nu și-a putut găsi o catedră este singurul care își aleseseca „specialitate” Grecia antică... Dar sper că dl Bergman nu va întârzia să publice câteva articole
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
la 3 decembrie 1950, că cererea fusese respinsă” - cf. Memorii II, pp. 91-92. 9. La 4-7 septembrie 1950, a avut loc la Amsterdam cel de-al șaptelea Congres Internațional de Istorie a Religiilor, la care participă și Eliade (la secțiunea „Fenomenologie”, cu o lucrare despre „Mythes cosmogoniques et guérisons magiques”), și Wikander (la secțiunea de istorie a religiilor Iranului). Vezi C.J. Bleeker, G.W. Drewes, K.A.H. Hidding (eds.), Proceedings of the 7th Congress for the History of Religions, Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
al noii Asociații Internaționale de Istoria Religiilor (IAHR) - Raffaele Pettazzoni președinte, Geo Widengren vicepreședinte și C.J. Bleeker secretar general. După congres, Wikander publică în presa suedeză un articol în care scrie pentru prima oară despre Eliade: „Profesorul Eliade, de la secțiunea fenomenologie, a prezentat un exposé scurt, dar briliant, vorbind despre utilizarea miturilor creației în medicina magică. șLa acest congresț blocul de Est a fost reprezentat de un polonez, în ultima clipă devansat de Eliade, român în exil, tot mai mult apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ca savant,deopotrivă în calitate de vicepreședinte (1950-1960) și președinte (1960-1970) al Asociației Internaționale de Istorie a Religiilor. S-ar putea spune că a fost un Pettazzoni al suedezilor, cu rezerva că asemănarea nu poate fi completă. Pe lângă marile monografii - tratatul de fenomenologie a religiilor, publicat în 1945 și cunoscut grație traducerii germane, istoria religiilor Iranului antic (Les religions de l’Iran, Payot, Paris, 1965) și a maniheismului, seria publicată în Actele Universității de la Uppsala „King and Saviour” (I. The Great Vohu Manah
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
În secolul următor, i-a urmat genul mult mai prob și mai articulat, în funcție de coagularea disciplinei propriu-zise a istoriei religiilor, al tratatului. Intenția lui Wikander era precedată deja de apariția recentă a două tratate care au făcut epocă: cel de fenomenologie a religiei al lui Geo Widengren, Religionensvärld, Stockholm, 1945, și cel de morfologie și fenomenologie a religiei al lui Eliade, Traité d’histoire des religions, Payot, Paris, 1949. Foarte probabil, tentația dispersiei și nesiguranța propriei sale capacități de sinteză l-
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
disciplinei propriu-zise a istoriei religiilor, al tratatului. Intenția lui Wikander era precedată deja de apariția recentă a două tratate care au făcut epocă: cel de fenomenologie a religiei al lui Geo Widengren, Religionensvärld, Stockholm, 1945, și cel de morfologie și fenomenologie a religiei al lui Eliade, Traité d’histoire des religions, Payot, Paris, 1949. Foarte probabil, tentația dispersiei și nesiguranța propriei sale capacități de sinteză l-au determinat pe Wikander să abandonezeacest proiect. Despre istoria manualelor, vezi Michel Gardaz, „Les manuels
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
pentru eforturile depuse pe lângă Payot pentru ca a sa Religionensvärld (Stockholm, 1945) să apară într-o traducere franceză. Vezi Addendum III, scrisoarea lui Widengren către Eliade, Uppsala, 10 ianuarie 1954. Cutoate acestea, prima și cea mai celebră traducere a tratatului de fenomenologie a religiilor al lui Widengren va apărea în germană: Religionsphänomenologie, Walter de Gruyter, Berlin, 1969. 3. Aluzie sarcastică la implicarea centrală a lui Widengren în fondarea Asociației Internaționale de Istoria Religiilor și la intenția lui de a deveni membru al
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de Geo Widengren, la care Wikander nu a mai participat; „Îl informez pe Carl-Martin Edsman că nu voi susține lucrarea pe care am anunțat-o («Remarks on High Gods»), dar că voi participa la discuții. Intru în sala secțiunii IX (Fenomenologia și sociologia religiilor) și ascult prezentarea lui Gșeorgeț Weckman. Nimic ieșit din comun” - cf. Jurnal, 17 august 1970. Pentru actele congresului, vezi C.J. Bleeker, Geo Widengren și Eric J. Sharpe (eds.), Proceedings of the XIIth International Congress of the International
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
este pe cale de a da o nouă și fascinantă nuanță culturii franceze și occidentale. Dar fără a lua în considerare aceste condiții particulare, nici nu se poate aprecia contribuția lor literară. Sau măreața, profund originala creație în domeniul istoriei și fenomenologiei religiilor a lui Mircea Eliade. Fenomenologie a religiei sau diplomație a religiei? (1961)*tc "Fenomenologie a religiei sau diplomație a religiei ? (1961)*" Avântul puternic al cercetărilor moderne asupra religiei trebuie considerat o cale în transformarea științelor umaniste și în evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
nouă și fascinantă nuanță culturii franceze și occidentale. Dar fără a lua în considerare aceste condiții particulare, nici nu se poate aprecia contribuția lor literară. Sau măreața, profund originala creație în domeniul istoriei și fenomenologiei religiilor a lui Mircea Eliade. Fenomenologie a religiei sau diplomație a religiei? (1961)*tc "Fenomenologie a religiei sau diplomație a religiei ? (1961)*" Avântul puternic al cercetărilor moderne asupra religiei trebuie considerat o cale în transformarea științelor umaniste și în evoluția rapidă din ultimii 50 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
fără a lua în considerare aceste condiții particulare, nici nu se poate aprecia contribuția lor literară. Sau măreața, profund originala creație în domeniul istoriei și fenomenologiei religiilor a lui Mircea Eliade. Fenomenologie a religiei sau diplomație a religiei? (1961)*tc "Fenomenologie a religiei sau diplomație a religiei ? (1961)*" Avântul puternic al cercetărilor moderne asupra religiei trebuie considerat o cale în transformarea științelor umaniste și în evoluția rapidă din ultimii 50 de ani. În 1910 a avut loc revoluția cercetărilor lingvistice provocată
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și ceea ce este uimitor în numeroasele rezultate la care a ajuns. Poate că pentru o cercetare astfel orientată, denumirea de istorie a religiilor (religionshistoria) nu este cea mai reușită. Mai degrabă, ar trebui să i se spună știință (-vetenskap) sau fenomenologie a religiei (religionsfenomenologi). Din acest punct de vedere, Eliade a devenit între timp obiectul unei critici foarte tăioase. În legătură cu această cercetare, el a folosit expresia „umanism integral” pentru a desemna cercetarea universal valabilă a simbolului pe care s-a străduit
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]