29,999 matches
-
subliniază eseistul " cu precizarea, pentru mine, obligatorie: contează unde publici!" Contează, bineînțeles. Nu poți să-ți afișezi semnătura în publicații imunde pretinzând că scrisul tău e imaculat. Ar fi ca și cum auzind țipetele unui om înjunghiat pe stradă ai închide repede ferestrele și ai asculta muzică de Mozart.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
Sfîntul Ioan Botezătorul al lui Hans Memling. Sculpturile îi includ uneori pe autori într-un grup statuar, ca Michelangelo, bătrînul cu capul acoperit, în Pietŕ din Domul din Florența, sau solitari ca Anton Pilgram, bărbatul cu un cuțit din dosul ferestrei de piatră din Stefans Dom din Viena. Unii s-au pictat în chip de zei (Bachusul lui Caravaggio), de sfinți cu aură, alții în chip de păcătoși. Unii sînt cu capul tăiat, oribilul cap al lui Goliath (un Caravaggio mai
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
de față. L-am vizitat și-n celulă, la Malmaizon. }in minte ca acum: se ținea cu mâinile de gratii și ne vorbea, mândru de isprava lui: ŤCe faceți, bă?ť Nu era deloc speriat!"), strecurându-i printre gratiile de la fereastră scrisoarea pe care o reproducem alăturat integral. Publicat fragmentar de Sergiu Filerot în volumul de memorii și documente Reîntâlniri (Ed. Cartea Românească, 1945, pp. 100-109), textul acestei scrisori (un bilet în 8 pagini), datat 16 august 1942, și redactat la
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
contemplația/ și n-am dat încă/ de nici o linie pură" (Influențe livrești). Poetul se simte intrînd în zid, împingînd din răsputeri cu brațele și cu coatele cărămizile și mortarul, și ele devenite brusc "fioros de solidare". Apoi se identifică cu fereastra, într-o crucificare spontană: "Și iată sînt, Doamne iartă-mă,/ ca o cruce vie-a ferestrei/ iată, sînt și răstignit și cruce" (Fereastră). în cele din urmă, amenințînd materialele de construcție "cu bieții mei mușchi, cu oasele mele", își propune
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
în zid, împingînd din răsputeri cu brațele și cu coatele cărămizile și mortarul, și ele devenite brusc "fioros de solidare". Apoi se identifică cu fereastra, într-o crucificare spontană: "Și iată sînt, Doamne iartă-mă,/ ca o cruce vie-a ferestrei/ iată, sînt și răstignit și cruce" (Fereastră). în cele din urmă, amenințînd materialele de construcție "cu bieții mei mușchi, cu oasele mele", își propune a le sili să stea "drepte și neclintite/ în rama și-n marginea mea", cu scopul
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
și cu coatele cărămizile și mortarul, și ele devenite brusc "fioros de solidare". Apoi se identifică cu fereastra, într-o crucificare spontană: "Și iată sînt, Doamne iartă-mă,/ ca o cruce vie-a ferestrei/ iată, sînt și răstignit și cruce" (Fereastră). în cele din urmă, amenințînd materialele de construcție "cu bieții mei mușchi, cu oasele mele", își propune a le sili să stea "drepte și neclintite/ în rama și-n marginea mea", cu scopul unei supraviețuiri printr-o egolatrie magic-integraționistă: Ce
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
aștept un tren în gară sau îmi aștept rîndul la dentist, eu nu răsfoiesc reviste ci mă uit la oameni. Mă uit la pantofii lor pentru că pantofii îți spun multe despre cei care îi poartă. îmi place să stau la fereastra unei cafenele și să mă uit la pantofii oamenilor care trec pe stradă. Nu pentru că aș fi un fetișist al pantofilor, ci pentru că pantofii își spun povestea. De asemenea urmăresc atent felul în care oamenii își selectează cuvintele. Din acest
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
școli. Adevărat, la început am făcut-o din idealism, dar și din convingerea că e o experiență unică. Dar nu acestea m-ar fi ținut treizeci de ani în kibuț. M-a ținut acolo convingerea că mă găsesc în fața unei ferestre larg deschise către natura umană. Dacă aș fi rămas în oraș m-aș fi învîrtit printre vecini și printre confrații mei scriitori. Aș fi stat cu ei la cafenea și aș fi discutat cronicile din revistele literare. Nu m-au
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
un nucleu dur de cititori pasionați. Dacă s-ar tăia definitiv electricitatea în România sau în Israel, aceștia ar citi la lumina opaițelor sau a ultimei raze de soare. Dacă lectura ar fi interzisă prin lege, ei ar citi cu ferestrele camuflate și cu cineva de pază la poartă. Am să-ți povestesc o anecdotă: Mă aflam la Paris în timpul mișcărilor studențești. Pe peretele din fața hotelului meu, cineva a scris: "Dumnezeu a murit. Semnat: Nietzsche". A doua zi, a apărut dedesubt
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
ieșea", prima dată, la Cartea Românească. Aproape de sfîrșit (fiindcă nu e, nicidecum, cartea pe care s-o citești, obligat, la rînd) dau peste niște cuvinte așezate așa: ,vine un ceas al unei vieți cînd îți mai rămîne, printr-o singură fereastră, o singură priveliște, oricare ar fi ea. Citește atunci cîte ai văzut cîndva, sau măcar amintește-ți, și ai să crezi că vei fi fost cîndva o pasăre sau însuși vîntul." Este, făcînd un ocol înapoi, concluzia spre care, cînd
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
rar, mai des, din tine ori de sus. Iar pe acela care-a scris aici să-l ierți, gîndindu-te un ceas la cer și la cuvînt, gîndindu-te la soartă." Vorbele lui, după ce le-ai citit, abătîndu-ți o privire prin susul ferestrei, ți se amestecă în păreri, de nu le mai desparți, ca o bucățică de zahăr sau de chinină în apa călîie, de ceai. Închizi cartea, făcînd drum cu lingurița în licoare, și-ți făgăduiești s-o mai deschizi, s-o
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
frecvent în sintagme ca mandat de arestare, mandat de aducere. Caleașca - definită în aceleași dicționare (DALR și DAEF) ca un instrument format de obicei dintr-o sfoară, o greutate și o pungă, prin care deținuții trimit, prin vizetă sau pe fereastră, mesaje sau obiecte este însă un exemplu de transfer metaforic, pe baza semnificației de ,mijloc de transport"; prezența cuvîntului este destul de mare în text: ,între ferestre, Ťpe caleașcăť"; , Tot la geam e caleașca, mai cînd pleacă și cadrele, din ce
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
sfoară, o greutate și o pungă, prin care deținuții trimit, prin vizetă sau pe fereastră, mesaje sau obiecte este însă un exemplu de transfer metaforic, pe baza semnificației de ,mijloc de transport"; prezența cuvîntului este destul de mare în text: ,între ferestre, Ťpe caleașcăť"; , Tot la geam e caleașca, mai cînd pleacă și cadrele, din ce vrei tu, batistă, o cămașă, coșuleț, legate cu sfoară" (p. 32). Mi se pare foarte interesant faptul că Viețașii de pe Rahova confirmă extinderea prepoziției pe în
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
ștergem orice responsabilitate din dreptul prozatorului cu numele trecut pe copertă. Am notat resursele de umor și expresivitate ale oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se așeza în fața ferestrei ca în fața televizorului. Sau, mai corect, în fața televizorului ca în fața ferestrei, pentru că în această ordine se întâmplaseră lucrurile. Fereastra fusese înaintea televizorului, nu există dubii ca în cazul oului și al găinii. Cu toate că achiziționaseră televizor alb-negru încă din al cincilea
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
Am notat resursele de umor și expresivitate ale oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se așeza în fața ferestrei ca în fața televizorului. Sau, mai corect, în fața televizorului ca în fața ferestrei, pentru că în această ordine se întâmplaseră lucrurile. Fereastra fusese înaintea televizorului, nu există dubii ca în cazul oului și al găinii. Cu toate că achiziționaseră televizor alb-negru încă din al cincilea an al căsniciei lor, durata și varietatea emisiunilor fuseseră atât de
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
oratorilor de pe strada Salcâmilor. Să fie observatorul-narator mai dăruit în această privință? Nu s-ar zice: ,Doamna Spătaru se așeza în fața ferestrei ca în fața televizorului. Sau, mai corect, în fața televizorului ca în fața ferestrei, pentru că în această ordine se întâmplaseră lucrurile. Fereastra fusese înaintea televizorului, nu există dubii ca în cazul oului și al găinii. Cu toate că achiziționaseră televizor alb-negru încă din al cincilea an al căsniciei lor, durata și varietatea emisiunilor fuseseră atât de restrânse, încât mulți ani după aceea principala distracție
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
nu există dubii ca în cazul oului și al găinii. Cu toate că achiziționaseră televizor alb-negru încă din al cincilea an al căsniciei lor, durata și varietatea emisiunilor fuseseră atât de restrânse, încât mulți ani după aceea principala distracție rămăsese privitul pe fereastră. Abia după revoluție televizorul începuse să o captiveze pe doamna Spătaru în detrimentul ferestrei, în timp ce bărbatul ei se lăsase atras mai curând de ŤTractorul șifonatť. Așadar, abia pentru ultimii ani ar fi mai potrivit să se spună că doamna Spătaru privea
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
alb-negru încă din al cincilea an al căsniciei lor, durata și varietatea emisiunilor fuseseră atât de restrânse, încât mulți ani după aceea principala distracție rămăsese privitul pe fereastră. Abia după revoluție televizorul începuse să o captiveze pe doamna Spătaru în detrimentul ferestrei, în timp ce bărbatul ei se lăsase atras mai curând de ŤTractorul șifonatť. Așadar, abia pentru ultimii ani ar fi mai potrivit să se spună că doamna Spătaru privea pe fereastră ca la televizor, urmărind întâmplările străzii cu aceleași emoții pe care
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
după revoluție televizorul începuse să o captiveze pe doamna Spătaru în detrimentul ferestrei, în timp ce bărbatul ei se lăsase atras mai curând de ŤTractorul șifonatť. Așadar, abia pentru ultimii ani ar fi mai potrivit să se spună că doamna Spătaru privea pe fereastră ca la televizor, urmărind întâmplările străzii cu aceleași emoții pe care le împărtășea în momentul vizionării unui film, exclamând și comentând de parcă însăși viața ei ar fi fost prinsă în joc. Aceste reacții spontane, altminteri inofensive, îl enervau în așa
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
omoară pe Soutine!" ,Ea" începe să se manifeste din ce în ce: era de o răutate ieșită din comun; probabil pentru că avea ochii negri, caucazieni. A mers atât de departe cu malignitatea, încât, sub pretextul că este părăginită, a zidit ferestrele și ușile anexei în care locuia Ida; în timp ce Ida, care, după cum știm, o pețise, își mușca mâinile. Sosi ziua inaugurării plafonului Operei Garnier; avea să participe însuși generalul De Gaulle. Atunci Ea a hotărât să facă un imens sacrificiu și
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
sa începuturile demonicei lor voințe de a deveni scriitori. Perseverînd deci, C. Olăreanu scrie versuri, dintre care unele cu lungă bătaie anticipativă, dacă avem în vedere că sînt rodul unei minți de 15 - 16 ani : ,LAPLACE îmi va vedea la fereastră biografia selenară / și-atunci voi rîde de prostia acestei lumi", își caligrafiază (la propriu!) revistele Apollo și Orașe de nikel, ține un jurnal fragmentar în stilul lui Jules Renard. Debutul ca atare se produce tîrziu, în 1971, cu Vedere din
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
-se la Umbra, confratele francez Florian Siffer invocă mărturisirea chiar a lui Picasso, cu prilejul unui interviu acordat unei persoane al cărei nume nu ne este adus la cunoștință. "Era dormitorul nostru - precizează Picasso. - Vedeți umbra mea? Tocmai plecasem de la fereastră; vedeți acum umbra mea și lumina soarelui căzând pe pat și pe podea? Vedeți trăsurica de jucărie așezată pe comodă și micul vas de pe șemineu? Sunt din Sicilia și se mai află și acum în casă". Ai spune că asiști
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
un paradox: Kinsey abordează sexul cu curaj, doar e cuantificabil, ceea ce evită și îl face timid este dragostea, pentru care nu prea are unități de măsură. De remarcat monologul final al lui Lynn Redgrave. Din SUA înapoi în Europa cu Fereastra din față. O melodramă italiană care începe ca un Hitchcock- nu vă spuneam că e o modă? - regizată de un turc, Ferzan Ozpetek. Scenariul nu e lipsit de originalitate: o căsnicie pe sponci, un vecin voyeurist, și, știm bine, voyeurismul
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
din clone cuminți, se interiorizează, modelează omul pe dinăuntru, în profunzimi ascunse cu grijă. Casa bunicilor (la Paul Cernat, ca și la Ioan Stanomir) e un ultim refugiu, un spațiu intim-ocrotitor tot mai expus excavatoarelor sistematizării urbane; și totodată, o fereastră către o altă lume, o belle epoque dispărută, care în curând va fi și ea oblonită. Lectura devorantă a cărților de călătorii (Jules Verne e un reper obligatoriu pentru toți), a benzilor desenate din Pif (de asemenea, un punct magic
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
să știe cine era și de ce îi zîmbea. Cînd ieșiră în grădină, se lăsă purtat de Jorge pînă la garaje și la terenurile de tenis care se întindeau mai departe. Abia atunci își întoarse privirea îndărăt și o văzu, la fereastra ei de la etajul al doilea. Abia îi distingea silueta, însă știu că îi zîmbea și că, într un fel sau altul, îl recunoscuse la rîndul ei.
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]