708 matches
-
A cam venit timpul să acordăm atenție alcoolismului tău, nu-i așa? Mike a refuzat să răspundă. N-a făcut decât să se holbeze la ea de parc-ar fi vrut s-o taie-n bucăți. Grozav, mă gândeam eu fericită. Atâta vreme cât altcineva era instalat pe scaunul de tortură însemna că nu mai era loc și pentru mine. Josephine s-a întors către noi, ceilalți. —Aveți vreo întrebare pentru Mike? îți faci părul permanent? Mă gândeam eu. Și dacă da, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aș fi putut să supraviețuiesc. Nola și celelalte fete mă consolau, mă susțineau, îmi dădeau asigurări, mă încurajau și mă calmau. Indiferent ce simțeam eu, și ele simțiseră aceleași lucruri. Și-mi repetau tot timpul: Am supraviețuit și acum suntem fericite. Fetele mi-au fost de un ajutor neprețuit mai ales în perioada războaielor Tanga, care se iscau din senin. Crezusem că, după împăcarea de la spital, mama și cu mine nu aveam să ne mai certăm niciodată. Greșit! Foarte, foarte greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar el a zâmbit. Era frumos, inteligent, un fiu bun... și un om iertător. Era bărbatul perfect. * * * Bea ne-a făcut cu mâna entuziasmată, încadrată de lumina caldă de pe verandă. Sincer o spun că nicodată nu mai fusesem atât de fericită s-o văd. După săptămâni întregi de discuții minimale și după conversația cu Lucille, așteptam cu nerăbdare sesiunea completă și detaliată de pălăvrăgeli cu cea mai bună prietenă a mea. — Salut, dragilor! ne-a strigat ea când am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
slabă și de Anul Nou, dar... — Ăăă, ea e chiar aici, le-am reamintit trăgând-o pe mama înapoi, într-o îmbrățișare de urs, în principal ca s-o împiedic să mă mai privească din toate unghiurile. Sunt așa de fericită să te văd, mami. Am așteptat week-end-ul ăsta de când ai plecat. Era adevărat - dar, în același timp, tot eram puțin tristă să mă întorc acasă și să nu-l găsesc pe tata lângă mama. Trecuseră cinci ani, dar eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-a liniștit și, foarte repede, apa a redevenit neclintită. Când Randall a dat buzna în cameră, venind de la sala de sport - m-a sărutat ușor pe creștet și s-a încruntat văzând ouăle și cârnații pe care îi îngurgitam fericită - s-a comportat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat cu o seară înainte. După două ore, eram din nou în avion, revenind la viața adevărată, la The Wall Street Journal, la muncă și abia dac-am mai schimbat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Cinci minute, după socoteala mea, șapte cel mult. Indiferent cât a durat, când s-a întors ea la masă, încă mai așteptam comanda. Dintr-odată, era iar toată numai zâmbet, dar cum aș fi putut ghici de ce era atât de fericită? Dacă m-aș fi ostenit cât de cât să gândesc, aș fi ajuns la concluzia că era pentru că-și golise bine burta. Când am terminat de mâncat și ne-am urcat iar în mașină, motorul a scos cea mai ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
păstrezi un secret. Nu mă faci de râs, sper? Nu, nu te fac de râs. Dacă nu vreți ca Joyce să afle, n-am să-i spun. Și nu te-am dezamăgit? — Sigur că nu. Dacă tu și Nancy sunteți fericite, bravo vouă. — Vezi tu, avem atâtea în comun. Parcă suntem surori și creierele noastre sunt pe aceeași lungime de undă. Știm întotdeauna ce gândește și ce simte cealaltă. Cu bărbații cu care am fost, vorbele erau mereu cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu? —Și văd tropăit de piciorușe. Cât de curând. Estimez că vârsta Tarei e în jur de treizeci și cinci de ani, așa că sunt pe teren destul de sigur. Probabil ceasul biologic ticăie nevoie mare. Ea e fericită. Eu sunt fericită. Suntem toate fericite. Bine... nu sunt chiar fericită. După cum vă puteți închipui, inima mi se frânge. Dar știți, având în vedere circumstanțele, nu mă simt prea rău și cel puțin am supraviețuit zborului de întoarcere fără să îmi plâng singură de milă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ne vedem mai târziu, spune Jack cu un zâmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cât se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipându-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele. Ce te interesează pe tine dacă eu sunt sau nu fericită ? Se lasă o tăcere grea și constat că am respirația precipitată. Îi Întâlnesc ochii Întunecați și Îmi feresc iar privirea. — Aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu, spune Jack. Ridică din umeri. Poate e din cauză că am trecut Împreună prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva... zic, Închizându-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atât de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-o fi atât de interesant la niște vitamine ? Iar acum se uită la cingătoarea croșetată de Katie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dormise pe ele decât ginerele lor. În timp ce scutura pernele, Susan s-a uitat către noptiera unde era așezată o fotografie a lui Caitlin zâmbind. Poza aia fusese făcută cu un an înainte ca ea să moară. Caitlin arăta radiant de fericită, așa cum o ținea în brațe pe Milly. Cu toate că fantoma lui Caitlin o bântuia în atât de multe feluri, Susan tot se simțea copleșită de tristețe de fiecare dată când se gândea la cum o viață atât de vibrantă fusese curmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ar fi de-a dreptul perfect. Mă bucur foarte tare pentru tine, a spus Alison melancolică. —Ce vreau eu să spun, a continuat Susan, este că, în urmă cu șase luni, eram disperată, iar acum sunt cât se poate de fericită. Se sperăm că același lucru o să se întâmple și în cazul tău. —Mai puțin accidentul care să-i pună viața în pericol, a râs Julia umplându-și paharul cu șampanie. Apoi femeia a vrut să treacă și la paharul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-o, și n-a stat la ea decât un sfert de oră. Mirela îi spuse să plece, că nu se simte prea bine. Tocmai că-i era foarte bine. De mult nu se mai simțise atât de bine și de fericită fără vreun motiv anume, pe care să-l fi bănuit cât de cât. Vroia să rămână singură, poate fiindcă n-ar fi vrut să împartă cu el starea aia de bine. Se ghemuise sub plapumă într-un capot larg, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Cu toate acestea, lucrurile erau sub control, mai ales tentința mea naturală de a fi modelată În formă de clepsidră. La asta se referise Tom când pomenise de Lollobrigida În comentariul de aseară. Dar, câtă vreme purtam mărimea 38, eram fericită - există o limită a ceea ce se poate face cu materia primă din dotare. Rachel avea genul de siluetă care mie mi se pare perfectă, adică Înaltă și slabă, dar nu la modul extrem În care Înțelegea Linda noțiunea de „slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pământ. Mă întind cu plăcere pe pat, în viața mea nu mai văzusem un pat atât de mare, mă pierd în el cu totul, îmi întind mâinile și picioarele cât pot, dar nu îi ating marginile, apoi îmi spun mie fericită, vezi, nu întotdeauna lucrurile se termină prost, mai există și alternative la cea mai rea dintre situații, iată, Noga este bine, Udi s-a însănătoșit, am ajuns aici întregi, iar acum, uite-ne în palatul acesta cu toate bunătățile posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întâmplat, Naama? Udi a plecat de acasă, spun eu și, spre surprinderea mea, nu plâng, ca și când aș fi spus, zilele de hamsin s-au terminat, iar ea se ridică ceremonios de pe scaunul pe care tocmai se așezase, felicitări, strigă ea fericită și îmi strânge mâna, ca și când i-aș fi dat vestea căsătoriei mele, este cel mai bun lucru care ți se putea întâmpla, este cel mai bun lucru care i se poate întâmpla oricărei femei, dar ție în mod special, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
SÎnt cele mai frumoase, Nickie. Pur și simplu nu se poate să mai fie păsĂri atît de frumoase. — SÎnt la fel de frumoase ca fața ta. — Nu, Nickie. Nu rîde. PĂsările astea mă fac să mă simt atît de mîndră și de fericită, că-mi vine să plîng. — Da, cînd se Învîrtesc În lumina soarelui și apoi zboară mai departe sînt atît de mîndre și prietenoase și blînde. PĂsările zburaseră și deodată Nick Își ridică pușca și trase Înainte ca soră-sa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ei și mi se par minunați. Habar n-aveam că există așa copii. Însă Andy e prea mic totuși ca să mă căsĂtoresc cu el și, oricum, pe tine te iubesc. Așa că mai uit de ei și-s cît pot de fericită, pentru că sînt cu tine. — Ești o fată bună. — Nu chiar. SÎnt destul de dificilă. Da’ știu cînd iubesc pe cineva, și pe tine te-am iubit dintotdeauna. Așa c-o să Încerc să fiu bună. — Ești minunată. — Ei, pot mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că semăna foarte mult cu Patrick... spun aproape plângând. Am crezut că poate fi el... nu chiar, nu atunci când m-am uitat la el, doar când m-am întors am avut impresia că e el și am fost așa de fericită... O, Doamne, i-am dat drumul! Ridic ochii și lacrimile aproape că îmi șiroiesc pe obraji. Davey preia conducerea. Îmi dă un șervețel și șoptește discret. —Du-te afară. Rezolv eu aici. Du-te și stai pe o bancă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bine, poate să-i admire frumusețea numai noaptea, să fie așa numai a lui, dar ziua va suporta bătăile de joc ale prietenilor. La fel mă simțeam și eu cu Patrick. Nimeni în afară de mine nu știa cât mă făcea de fericită când eram doar noi doi, pentru că se purta destul de rece cu cei din jurul său. Și era atât de frumos fără haine! Îl comparam adesea cu o cutie cu bomboane: hainele lui nu erau decât ambalajul pe care mă grăbeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
întreabă Daisy cu răutate. Mă hotărâsem să nu-l aduc în discuție pe Lewis, dar e ultima mea speranță de a menține conversația în limitele suportabilului. Mă chinuie dorința de a vorbi despre Jake, de a dezvălui tuturor cât de fericită mă simt pentru că sunt cu el. Daisy e însă o maestră a provocărilor, că aproape mă face să mărturisesc. — Când te întâlnești cu Lewis? întreb. Ea știe ce vreau să fac, de fapt, dar, ca și mine, nu poate rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nimeni din cei ce alcătuiau înalta societate. Era sala cea mai elegantă ce a pomenit vreodată Teatrul Național. Până și la galerie, la locurile numerotate, stăteau posesori de nume respectabile. Unele doamne din comitetul societății, alergând de ici-colo, aferate, șopteau fericite prietenilor, în treacăt: ― Seara asta va fi înscrisă cu litere de aur în analele Romîniei! înainte de a se ridica cortina, Grigore, întorcînd capul întîmplător, văzu în fotoliul din spatele său pe Titu Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o consolare. Casa din strada Argintari cu scara monumentală și scoica deasupra intrării, care cu vreo șase luni în urmă, când venea mișcat și înfricoșat să se intereseze de sosirea boierilor, i s-a părut atât de veselă și de fericită, acuma avea o înfățișare posomorâtă, cu toate că razele asfințitului îi mângâiau zidurile și se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
indiencelor. Și totuși voluptuos, vicios, fățarnic. Ne-am apucat să aranjăm tronul pentru noua ocupantă, să-l acoperim cu frunze și crenguțe verzi ,am reîmprospătat culorile celor șapte cercuri cu cretă colorata. Au venit și gemenele, scăpate de griji și fericite că zilele lor se terminaseră cu bine. Se îmbrăcaseră din nou la fel cu sarafane albe cu o rățușcă pe piept. Ester, cu capul puțin între umeri, a intrat și ea pe poartă și, discret, mi-a zâmbit cu ochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]