1,559 matches
-
sub nucul din ogradă Mara Paraschiv o tavă cu clătite” “Stea căzătoare- Mara Paraschiv cioban cântând din fluier în dealul stînii seară de iarnă în depărtare urlet de lupi” O vizită neașteptată, un haibun autobiografic, o călătorie mirifică prin pădurea fermecată spre o mătușă...apoi Gânduri vremuite, o meditație la fereastra unei zile reci în care amintirile frumoase vin să echilibreze starea de spirit și o a treia, O zi de mai în care frumusețea grădinii în florar îmbie la admirație
MARA PARASCHIV- ÎN LUNTREA NOPȚII de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368592_a_369921]
-
de panseul trecerii timpului și a vieții: Ultima parte a volumului HAIBUNURI, cu un moto din Ungaretti: Mă iluminez de imensitate, cuprinde trei haibunuri, subgen „prosimetric” japonez, care îmbină proza cu haiku , un haibun autobiografic, o călătorie mirifică prin pădurea fermecată spre o mătușă...apoi, o meditație la fereastra unei zile reci în care amintirile frumoase vin să echilibreze starea de spirit și o a treia,în care frumusețea grădinii în florar îmbie la admirație, la o stare de extaz, urmată
MARA PARASCHIV- ÎN LUNTREA NOPȚII de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368592_a_369921]
-
Matisse. Privim tabloul Marguerite purtând pălărie (Marguerite Wearing a Toque) realizat în 1918, în Franța de către Henri Matisse și sesizăm simplitatea, seninătatea chipului; este pictură în ulei pe pânză. Se spune că pictorul nu urmărea să neliniștească, ci voia să farmece cu lumea creată de el, o lume plină de armonie. Pe chipul Margueritei este o pace a spiritului, spun unii; eu consider a fi lipsită de expresivitate. Este umila mea părere, părerea unei simple privitoare. Pablo Ruiz Picasso (1881-1973), cel
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
supusă S-o apere cu ramul sau de tot ce-i rău. Floarea i-a mulțumit cu dragoste nespusa Și i-a promis credință , la bine și la greu. Cand a-nflorit frumoasă , pură și divină Cu strălucirea ei a fermecat pământul ! S-a îmbrăcat tăcută cu frunze și lumina Purtând în suflet viața , iubirea și cuvântul. S-a înălțat spre cer , pe aripi dulci de vânt Zburând spre nicăieri , speranța căutând. Și-n zborul ei cuminte , spre Soare a ajuns
O POVESTE DE IUBIRE de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368634_a_369963]
-
dormi cu toate gândurile vraiște. Cu fiecare emoție întinsă la maxim. Privesc în gol...într-un colț de cameră și în următoarea secundă te văd cu ochii minți. Îmi zbori că un fluture peste pleoape și frumusețea aripilor tale mă farmecă. Zâmbesc fără să spun vreun cuvânt. Tresar de fericire când îmi atingi buzele calde și mă săruți ușor. Îmi acoperi cu tine toată ființă! Tot sufletul! Și mă porți într-o lume doar de tine știuta, ca un Eden, unde
TE IUBESC ! de ROZNOVAN AMELIA LAVINIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368638_a_369967]
-
cuib de cucuvele, O părăsesc abil și prompt, Am pus la coș și tolba cu nuiele Să savurez din fructul bine copt. Mă pierd în tine și-n noi doi, Iti simt vibrația în amor, Mirosul florilor de soi ne farmecă, fermecător. Iubesc finalul tău suprem, Discret admir trăirile intense, Pe care amândoi le vrem fără sfârșit sau cât mai dese. Ești fiecare clipă din minut, Ca mânușa îmi vine bine, Esti că mireasma din sărut Ești și mai mult, parte
EȘTI PARTE DIN MINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368750_a_370079]
-
adunate în odaie, la șezătoare. Se făcea clacă la torsul cânepii. Caierele de cânepă, prinse de cozile furcilor cu sfoară, se transformau în fire lungi, nesfârșie, pe fusuri ce se roteau ca niște titirezi între degetele torcătoarelor. Credeam că erau fermecate. Privirea îmi era atrasă de ele ca și când roțile lor ar fi fost magneți vrăjiți, cu puteri magice. Doar poveștile cu strigoi, feți-frumoși și zmei, spuse de torcătoare, aduceau eliberarea. De parcă ar fi știut pe unde-mi hălăduia gândul, o aud
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
sale! Apusul de soare îi licărește în păr, două pietre de cobalt, se-aprind în ochii ei, pe obraji-i de opal se-ntinde larg umbra unui surâs! Cântecul glăsuit de ea, într-o timbralitate de violoncel, e atât de fermecat încât i-ar acoperi orice vină, afară doar de vina de a contraria iubirea. Dar n-a fost niciodată pizmașa celor ce se iubesc, ci sora lor! În fiecare melodie ce o cântă e o traversă de mătase, în fiecare
FLORALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364769_a_366098]
-
răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuosul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat, ne-a adus pe cei din sală în stare de extaz total. Ne rețineam respirațiile, voiam să-l îmbrățișăm și să-i mulțumim pentru darurile inestimabile ce ni le oferea ca pe niște mărgăritare înrourate, culese din paradisul lui Pan
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere.Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuozul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat, ne-a adus pe cei din sală în stare de extaz total. Ne rețineam respirațiile, voiam să-l îmbrățișăm și să-i mulțumim pentru darurile inestimabile ce ni le oferea ca pe niște mărgăritare înrourate, culese din paradisul lui Pan
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
răcoroasă a pâraielor de munte, s-au așezat în prispa de dor a țăranului român, alintându-i suferințele, dându-i speranță și încredere. Ce se întâmplase de fapt? Da, iluzionistul fără pereche al sunetelor, virtuozul maestru Gheorghe Zamfir ne-a fermecat, ne-a adus pe cei din sală în stare de extaz total. Ne rețineam respirațiile, voiam să-l îmbrățișăm și să-i mulțumim pentru darurile inestimabile ce ni le oferea ca pe niște mărgăritare înrourate, culese din paradisul lui Pan
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
întors de pe țărmul mării și am găsit liniștea din camera primitoare. O melodie plăcută îmi vrăjește gândul luînd-ul cu ea spre o nouă... clipă, ce se topește în noaptea fierbinte... Am adormit lin, cu gândul la melodia ce m-a fermecat; era de parcă...îngerii cântau la harpa cerului o melodie ce făceau să se deschidă petală cu petală, floarea de orhidee din...sufletul meu. Lumina zorilor s-a oprit pe ceasul de pe perete... Incă o clipă m-a mângâiat în grabă
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
Nelămurite luciri... Pe veci ochi protectori... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Se făcea noapte în iatac. În iatacul cu jar și saltimbanci pe pereți ochii plecați - Un șarpe dulce-amar Gură de femeie răscoaptă - Bărbați goi ademeniți fermecați de copaci Ploua cu poame de fulger - Nimfe cu copite se scăldau în izvoare halucinante Femei învelite în crini Șerpi întârziați la mijloc de drum aproape zâmbind printre cute Lemne pluteau zăpăcite pe râuri de palavre Țesători dirijau întețit șoapte
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
să trecem astfel, nepăsători prin Viață? Nepăsători față de frumusețile care ne înconjoară și pe care le-am putea descoperi dacă am fi mai atenți... Am vedea fluturi minunați cu aripi dantelate, pictate de o mînă nevăzută în culori care ne farmecă privirea; flori cu petale învelite în cea mai fină catifea și care întrec prin mireasma lor, cel mai scump parfum pe care l-am putea cumpăra vreodată; am privi soarele, păsările, iarba, gîzele, valurile melancolice ale mării, norii... Toate acestea
PRIMA...ZI de DOINA THEISS în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350430_a_351759]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FEERII DE PRIMĂVARĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului FEERII DE PRIMĂVARĂ Tu vezi lumea înflorată, Cât este câmpul întins, Pare că e fermecată, Parcă ești în Paradis. Prin copacii plini de floare, Muzica pare un vis, Multe păsări cântătoare, Parcă ești în Paradis. Din ruinuri vechi de veacuri, Unul parcă s-a desprins, Aranjate flori în parcuri, Parcă ești în Paradis. Te consideri
FEERII DE PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348524_a_349853]
-
minunată, soție frumoasă, băieți înalți, frumoși la chip, bine educați! Dar, mai ales, a avut prilejul să vadă acel giuvaer de fată, pe Estera, cea care depășea în frumusețe și gingășie orice închipuire! Cu alte cuvinte, familia lui Noam îl fermecă pe guvernator, chiar îl transpuse spre gânduri de mare încântare. - Ia spune, temerarule negustor Noam, cum de ai avut curajul să-l împrumuți pe Dagan cu jumătate din averea ta? Apoi, cum de te-ai îndurat să renunți la cealaltă
NEGUSTORUL DIN NINIVE (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348682_a_350011]
-
nurii bălai, ca beatrice ieșită din ochiul lui dante, din rai, tu ții pământu-ntr-o mâna precum o fac zeii și regii se-nchină la tine, blestemându-și pigmeii, noaptea pe lună urlă de dor în palate pustii și te-așteaptă fermecați de frumos, întrupată să vii, tu gândești la ulise să-ți depene pânza de vise țesută, dar pânza cu doruri și boabe de lacrimi îți este cusută, aștepți unicornul să-noate pe mare când scapătă soarele, când ploaia cade ca
TU, FEMEIE, PENELOPĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349261_a_350590]
-
Nu voi extinde căutările nestematelor poetice în toate poemele de „Dincolo de poezie”. Sunt convins că oricare cititor cu inima curată și deschisă a-L primi pe Dumnezeu, va fi încântat de frumusețile acestora, cel puțin tot atât cât m-au fermecat pe mine. Pentru că, terminând citirea lor, inima îți dă ghes să le recitești ca să descoperi alte și alte frumuseți și înțelesuri. De aceea nu reușesc să termin aceste rânduri, pănă nu voi reda o poezie care m-a făcut să
DINCOLO DE POEZIE (NOTE DE CITITOR) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349378_a_350707]
-
cerul limpede, fără strop de nor. Se deslușeau din loc în loc și peștii, ieșiți pe vad, lăsându-se în voia râului și zvâcnind apoi ușor, pentru a reveni de unde îi dusese valul... Pustietatea și liniștea începuseră să mă amețească, eram fermecată de frumusețea nopții. Aproape că și uitasem de ce mă găseam acolo, călcam încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după lopățica mea, când, deodată, dintre niște stânci negre și colțuroase, se înălță, rupând și împrăștiind valurile, cine crezi
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
scumpă comoară”, „Măi primare, măi primar”, „De n-ar fi pe lume dor”, „Măi Costică, pădurar”, „Inimă afurisită”, „Uite, neica trece dealul”, „Doamne la dușmanii mei”, „Câte-am pătimit și-am tras”, „Roata vieții”, „De-acasă când vine dorul”... Pe cât farmecă, fără nicio șovăire, toate cântecele interpretei Elisabeta Turcu, pe atât farmecă omul Elisabeta Turcu, argeșeancă neaoșă, frumoasă, suplă, cu surâs discret, vorbire liniștită, atentă, elegantă, îmbrăcată într-un costum de scenă mirabil, readus în strălucirea privirii însetate de admirație, dintre
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
lume dor”, „Măi Costică, pădurar”, „Inimă afurisită”, „Uite, neica trece dealul”, „Doamne la dușmanii mei”, „Câte-am pătimit și-am tras”, „Roata vieții”, „De-acasă când vine dorul”... Pe cât farmecă, fără nicio șovăire, toate cântecele interpretei Elisabeta Turcu, pe atât farmecă omul Elisabeta Turcu, argeșeancă neaoșă, frumoasă, suplă, cu surâs discret, vorbire liniștită, atentă, elegantă, îmbrăcată într-un costum de scenă mirabil, readus în strălucirea privirii însetate de admirație, dintre veșmintele populare îmbrăcate odinioară de frumoasa, plina de suflet și superbitate
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > IUBIREA CARE TACE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înaintea propriei căutări am senzația că văd adevărul pretutindeni, am nevoie să cred asta, în realitate însă mă farmecă zilele frumoase de iarnă pictate cu nori vineții, zăcînd deasupra și păsări ce-și caută brusc cuiburile altundeva în urma mea. Ultima oară decupasem fericirea după asemănarea noastră și visam, voiam să înțeleg totul, să-ți citesc ca un orb cu
IUBIREA CARE TACE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349932_a_351261]
-
urmăresc; Inimioara mea îmi spune Să-i ador și să-i iubesc. Și-o privire cristalină ... Mi-au trimis acele stele, M-a-mbătat a lor lumină Că nu pot scăpa de ele. Cu-un surâs în colțul gurii, Inima mi-a fermecat... Ochi divini, frunza pădurii, De ei veșnic sunt legat. MĂICUȚĂ, ROUĂ DE FLORI Bate vântul, toamna pleacă ... Zboară cârduri de cocori, Numai tu, Măicuță dragă, Nu vezi ai mei ochișori... Nu te-ntorci l-al tău fecior, Care te-așteaptă
IUBIŢI COPIII! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349999_a_351328]
-
de unde se auzea vocea fetiței. Se aplecară asupra lalelelor și începură să se uite în fiecare dintre ele. Și tot căutând fetița, se făcuse ziua și soarele strălucea pe cer. Într-un sfârșit Maria și Ion o văzură și rămaseră fermecați de ceea ce vedeau. Toate lalelele erau date la o parte și în mijloc, era o lalea frez și mare. Din ea se vedea frumosul căpșor și blond al fetiței. Ion și Maria, bucuroși că o văzură în sfârșit, strigară anândoi
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
de vreme, pe-a ceasului cadran. Aștepti cu nerăbdare Iubita să-ți apară... Inima-n piept o simți de parcă... zboară. Flămânzi de iubire, atunci... pe alei Pașii v-au purtat spre iubitul Tei. Coroana lui bogată pe loc v-a fermecat, Uitând de lumea toată cu dor v-ați sărutat. Ai dragostei fiori, i-ai uitat demult Și-a inimii iubire cu al ei tumult.. Sentimente pure, le-ai ascuns atunci Intr-o scrisoare veche, ce-ai vrut s-o arunci
VORBEŞTI ACUM... CU LUNA, TU, FERICIT NEBUN! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347631_a_348960]