1,361 matches
-
Înțelegi? Încearcă să arăți sexi și dură, dar serioasă În același timp. — Iar asta cum s-ar traduce În limbaj vestimentar? Își țuguie buzele. — Ai putea să porți colanții cu cranii. Dar aveam de gând să-mi pun ghetele cu fermoare și, dacă port și una și alta, atunci o să creadă despre mine că sunt o feministă turbată și Încuiată. Știi tu cum sunt damele astea. Au impresia că feminismul e vreo boală contagioasă, ca cistita. — Atunci Îmbracă o fustă scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și cu un schimb de haine și o trusă igienică În rucsac, pentru după ce terminam. Era prea mare bătaia de cap să mă schimb de două ori. Eram În ținuta obișnuită: colanți, tricou cu mâneci scurte și un top cu fermoar și mâneci lungi, pe care-l legam În jurul taliei pe măsură ce mă Încălzeam. Toate fuseseră cândva negre, dar acum aveau o nuanță spălăcită de gri-antracit și se subțiaseră de atâta purtat. Pe fața tricoului era imprimată o mână de femeie ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ajunsesem deja să arăt ca mascota de la Michelin și abia de-am reușit să cobor scara spre „parterul“ garsonierei. Am luat asta drept un semn bun. După-aia am avut nevoie la budă și a trebuit să trag iarăși toate fermoare și să desfac capsele. Când am ajuns În piața Camden, se făcuse 11 jumătate. Am parcat dubița pe o stradă lăturalnică, unde știam că nu va fi atacată de bandele prădalnice ale polițailor de la circulație (cred că, mai nou, Consiliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fapt, chiar se Întâmpla să am o rochie de culoarea asta. Avea mâneci scurte, un decolteu pătrat și adânc și se termina la câțiva centimetri buni deasupra genunchilor. Dacă-o purtam cu dresul negru mat și ghetele cu șireturi și fermoare, n-ar arăta prea feminină. Tare aș fi vrut să știu cât de elegantă urma să fie petrecerea asta. De fapt, Holland Park nu era tocmai o adresă fără blazon. Mi-am pus și un colier din plastic negru, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era închisă bucătăria, ba sufrageria, ba nu trebuia să faci gălăgie. Mai întâi mama punea vioara pe pat, pe urmă se așeza alături și își trecea palmele ca o mângâiere peste tocul de piele, căutând pe pipăite, în spate, capătul fermoarului. Îl trăgea de jur împrejur și eu îmi ziceam în gând: „Acum scoate arma, ca în Incoruptibilii”. Incoruptibilii îi făceau praf pe ticăloșii lui Al Capone. Într-o clipă mama avea să înceapă, dar mai trebuia să desfacă și pupitrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a început iar, de la capăt. Ne-am aruncat împreună pe pat: eu căzusem deasupra ei și mă frecam de ea, cum se freacă o bucată de lemn de alta, ca să ia foc. Atunci a intrat mama în joc, după cum urmează. Fermoarul mi se stricase și mama îl prinsese sus cu un ac mare de siguranță. Acum, în pantalonii mei era foc și pară, cu o mână bâjbâiam, încercând să deschid fermoarul, cealaltă era ocupată cu sânii și între timp o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ia foc. Atunci a intrat mama în joc, după cum urmează. Fermoarul mi se stricase și mama îl prinsese sus cu un ac mare de siguranță. Acum, în pantalonii mei era foc și pară, cu o mână bâjbâiam, încercând să deschid fermoarul, cealaltă era ocupată cu sânii și între timp o și sărutam pe Lea, așa cum credeam eu că se face. Ea îmi permitea mângâierile sau răspundea la ele, nu-mi dădeam seama exact. Și totul îmi devenise indiferent, iar ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
surprinsă, dar nu era cu putință să-i povestesc că totul se dusese în pantaloni. Când a închis ușa în urma mea, m-am simțit ca după examen, ușurat și puțin tulbure. Acasă l-am rugat pe tata să-mi dreagă fermoarul. În ziua aceea descoperisem că picioarele, brațele și burta unei femei nu sunt cu nimic mai prejos decât sânii. În zilele următoare am fost foarte neliniștit și am căutat-o pe Lea în tot orașul. Mergeam prin piață, miroseam peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai departe. Și cadouri pentru prietenii din Italia, familia care ne găzduiește. Nimic deosebit. Ce am găsit și noi și ce ne-am putut permite. Vreți să vă uitați înăuntru?” „Nu, mi-e suficient. Poate în geamantanul acela.” Mama trage fermoarele. Brațele ofițerului se cufundă în geamantan, mâinile pipăie hainele ici și colo, le apasă și le strânge. Pe degetul mijlociu poartă o verighetă lată. „Bun. Ce aveți acolo, în pungile de plastic?” „Alimente. Conserve, termosuri. Legume, fructe. Pentru cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unui cojoc strâmt, de care este imposibil să te descotorosești, amintindu-mi de costumul de iepure al lui Noga, care o înfășura din cap și până în picioare la petrecerile de Purim, și când încercam să o dezbrac la sfârșitul zilei, fermoarul se strica, fiind condamnată să rămână pe vecie iepuraș, ea bătea din picioare, nu sunt iepuraș, sunt fetiță, buclele ei moi transpirau, până când am fost nevoită să îi tai costumașul mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înțeapă de când ne-am culcat în iarbă. Mă doare. M-am îndepărtat puțin de ea. — E mai bine acum? am întrebat eu. — Mulțumesc. — Naoko! Ce dorești? Aș vrea să mă ajuți. — Bine, spuse ea, cu un zâmbet dulce. A desfăcut fermoarul și mi-a luat penisul întărit în mână. — E cald, zise ea. A început să-și miște mâna, dar am oprit-o. I-am desfăcut nasturii de la bluză și i-am dat jos sutienul. I-am sărutat sfârcurile moi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Te pricepi, am spus. Fii băiat bun și taci, zise Naoko. După ce-am ejaculat, am ținut-o în brațe și am sărutat-o din nou. Naoko și-a pus sutienul și [i-a încheiat bluza, apoi mi-a tras fermoarul de la pantaloni. — O să-ți fie mai ușor să umbli acum? a întrebat ea. — Datorită ție, da. Atunci n-ai vrea să facem niște pași? — Ba da, am zis. Am luat-o peste pajiște, am trecut printr-un crâng și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de sus în jos. Numitului i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit și în pragul apoplexiei, palma cu degete osoase, prelungi, făcu un ocol de 180 de grade, acolo unde se afla fermoarul fustei negre, mulate. Fusta alunecă lent în josul coapselor nervoase. Așa se dovedi că, în seara aceea, Pepita se ascundea după o pereche de bikini albastru-deschis. Pe pieptul bikinilor scria cu roșu-cărămiziu: treaba ta. Am încercat să interpretez în fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
facă imposibilă retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ei și parcă deodată s au auzit niste șușoteli. Știți cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
scris, Dorin Popa Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora Fără întoarcere, Dorin Popa Fontana di Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
țâșnit înainte în vid. Apoi, după o altă veșnicie, apăru altul. Șirul de Dumnezei, privind în urmă, se mărea tot mai mult. Erau sute, apoi mii, prăbușiți cu fața în jos când spre dreapta, când spre stânga, asemenea dinților unui fermoar gigantic de flacără. Și descheind fermoarul în zborul meu, am dezvelit pieptul adevăratului Dumnezeu, raccourci mai grandios decât orice pe lume. Rotindu-mă, carbonizat de lumina sa, m-am ridicat la o înălțime atât de mare deasupra lui, încît mi-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o altă veșnicie, apăru altul. Șirul de Dumnezei, privind în urmă, se mărea tot mai mult. Erau sute, apoi mii, prăbușiți cu fața în jos când spre dreapta, când spre stânga, asemenea dinților unui fermoar gigantic de flacără. Și descheind fermoarul în zborul meu, am dezvelit pieptul adevăratului Dumnezeu, raccourci mai grandios decât orice pe lume. Rotindu-mă, carbonizat de lumina sa, m-am ridicat la o înălțime atât de mare deasupra lui, încît mi-a fost dat să-l văd
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pluș. Am îmbrățișat-o amețit, i-am ridicat tricoul până la subțiori și mi-am lipit obrajii de sânii goi, cu bănuți arămii. Ne-am mângâiat multă vreme, până când i-am descheiat nasturele metalic de la blugi și i-am tras fermoarul. Zgomotul acela ne-a trezit. Merseserăm cam departe: bunicii se aflau la câțiva metri, iar ușa era de sticlă mată. Gina își trase la loc fermoarul și brusc fața i se întunecă, în ochi îi țâșniseră lacrimi și curând începu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
multă vreme, până când i-am descheiat nasturele metalic de la blugi și i-am tras fermoarul. Zgomotul acela ne-a trezit. Merseserăm cam departe: bunicii se aflau la câțiva metri, iar ușa era de sticlă mată. Gina își trase la loc fermoarul și brusc fața i se întunecă, în ochi îi țâșniseră lacrimi și curând începu să plângă în hohote. O țineam în brațe, o strângeam ca să-i înăbuș suspinele și știam de ce plânge. Gina se șterse la ochi și îmi luă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își scoate mănușile, apoi haina de blană, scurtă până la șolduri, și rămâne într-un pulovăr de aceeași culoare cu pantalonii: un cafeniu închis, își smulge și basmaua colorată de la gât, cu desene turcești, foarte fine, și-și scoate cizmele cu fermoar. Mă uit mai bine, ca să v-o pot descrie. Pare să aibă vreo treizeci și cinci de ani. Nu are o față frumoasă, ci mai curând ciudată. Acum e rumenă din cauza frigului de afară, dar altă dată e palidă ca moartea. Iar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întârzie. Fata avea umerii fragili și înguști, brațele subțiri, acoperite de un puf negricios. Unul dintre ciorapi îi era deșirat deasupra genunchiului și prins în grabă cu ață albă. I-l zărise în timp ce, cu mâinile neîndemânatice, încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba și teama îl făceau să nu se oprească. Se împiedica mai departe în nasturi, trăgând cu ochiul din când în când la deșteptătorul care țăcănea alături, pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu are cu cine să te lase acasă, ai În jur de 9 ani. Îți amintești jacheta ei dintr-o imitație de leopard pe care și-a luat-o cînd au fost În turneu În Germania? O jachetă scurtă, cu fermoare de plastic late, maro? Ți-a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă pe ea... jacheta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au fost În turneu În Germania? O jachetă scurtă, cu fermoare de plastic late, maro? Ți-a marcat copilăria, Îți pierdeai mințile gîndindu-te că există o țară În care oamenii se pot Îmbrăca În astfel de haine, cu astfel de fermoare. Ei bine, În seara asta o poartă pe ea... jacheta asta, o fustă de stofă maro și niște cizme tot maro, Înalte, cu toc... intrați Împreună În teatru. N-a vrut să te lase singur acasă, din motive care nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nici un rost. — Exact, Încearcă să nu le faci pe toate, zice ea fără să-și Întoarcă privirea din televizor, asortîndu-se cu explicația mea. Andi are pe el cea mai tare geacă de piele pe care am văzut-o vreodată. Revere, fermoar metalic pe-o parte, fermoare la mîneci, catarame, capse. Vine pe aleea străjuită de gard viu, după ce m-a lăsat să aștept 5 minute. Și mai are o pereche de căști pe urechi al căror fir pleacă dintr-un walkman
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]