1,420 matches
-
Bucureștiul, lasandu-l în plată Domnului pe acel Toma necredinciosul de la Cumpătul, omul care nu putea concepe că-l are în fața ochilor pe adevăratul Haralamb Zinca, în carne și oase. Nu știu dacă azi Haralamb Zinca mai este citit cu fervoarea de odinioară, probabil că nu. A intervenit concurență televiziunilor, cu atât de mult preț pus pe acțiune, furandu-i, desigur, o parte din cititori. Și poate că și subiectele cărților sale, cu întâmplări din al doilea război mondial, cu agenți
Haralamb Zinca octogenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/13736_a_15061]
-
Adrian Pop, Florian Roatiș, Nuțu Roșca, Traian Tr. Velea, Mugur Voloș. Coordonatorii au și ei articole în carte. - Vorbind despre Eminescu, Mircea Eliade spunea că “Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaneitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu.” În ce măsură ai reușit să îl reactualizezi pe marele poet altfel decât apelând la clișeele al căror efect este exact opusul celui ințentionat de cei ce le folosesc? - În „Eminescu
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
această dată, excentricitatea unui bogătaș nițel pervers, ci o strategie bine pusă la punct: „La ce ți-a folosit acest mic refugiu cu cărți, albume, discuri” - se întreabă don Rigoberto - „toate aceste lucruri frumoase, rafinate, fine, inteligente, adunate cu atâta fervoare, în speranța că în micul tău spațiu de civilizație vei fi apărat împotriva inculturii, frivolității, stupidității și nonsensului? Vechea lui idee că trebuiau construite astfel de insule sau turnuri de cultură în mijlocul furtunii, invulnerabile în fața barbariei din jur (subl. m.
Elogiul discreției by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2841_a_4166]
-
românești relativ în preajmă... Însă nu e totuna cu viața globală în aceeași comunitate lingvistică maternă, chiar dacă putem trăi această iluzie. În Țiganiada îmi pare a auzi un fel de vacarm al singurătății autorului ei. "Poemationul" trebuie citit cu aceeași fervoare în strofele sale ca și în abundentele note explicative din josul paginii: nu pentru că ele sunt indispensabile înțelegerii versurilor, ci fiind că în ele Ion Budai-Deleanu își populează solitudinea cu un întreg cenaclu, constituit din sine însuși sub treizeci de
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
sunt puține - nu numai pentru echipa României, ci și în naționala... maghiară. Epoca de pionierat Europa anilor ’20... După patru ani de conflict, continentul își revine repede. Întreruptă de Marele Război, „la belle époque” continuă cu o și mai mare fervoare. Lumea este atrasă de tot ce este strălucitor și, mai ales, inedit. De noul dans venit din Argentina, ce se cheamă, ce nume ciudat, tango. De cinematograf și cuceritorul Rudolph Valentino. De zborul cu avionul, de sport... Fotbalul este, și
Agenda2005-29-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283962_a_285291]
-
ferestre și dacă vezi că ard prea profund stinge-mă în zori cu promisiunea că n-ai să mă părăsești niciodată înainte de a ști cine sunt .......................................... era o mireasă insuficient închegată în imaginația visătorului născută din dorința de a înlocui fervoarea singurătății cu un simbol desprins din încătușarea obisnuitului privirea ei voia să amintească de adâncul mării colorat în preajma furtunii în nuanțe împărțite în valuri spre a tulbura cu picăturile ei orice formă de împotrivire supusă în voluptate până la neajutorare gesturile
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
spectacol în gardă împotriva caruselului stradal, de afaceri și propagandă. Granzi stâlpi sunt cei care țin sus mansarda muzicii populare, acum, și-o vor ține, pesemne, oricând! Iar Gelu Voicu e unul dintre aceștia. Pe cât de înzestrat cu duh și fervoare, pe atât de fără puteri materiale e azi spectacolul folcloric. E o nepăsare absurdă față de muzica autentic românească, pe când invadează cea oriental-neveritabilă. E o cronică boală în cultură, o devastatoare criză de bani și totuși, muzica populară merge mai departe
GELU VOICU. DIN CEL MAI MIC SPECTACOL FACE O MARE SĂRBĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383430_a_384759]
-
a gheții zăpușeală e-n cer doar ea vecină Nu vreau să vină iarna, femeie încă sunt și ochiul trist de blană mă-mbăttrânește crunt iubirea mai sclipește-n fulgi plini de mirare și se topește-n iarna căruntă, avidă în fervoare încerc din diafana-i plutire, nămeții să-i adun și-n ei să pun sărutul de dor și de om bun Referință Bibliografică: Nu vreau să vină iarna / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25
NU VREAU SĂ VINĂ IARNA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382922_a_384251]
-
mare pandur al Craiovei, Ilarie Hinoveanu, ne-a părăsit intempestiv, în aceste zile însorite de octombrie 2013, la nici patru săptămâni de la împlinirea vârstei de 79 de ani, pe care o ducea cu semeție, vigoare și seninătate leonină. Lucra cu fervoare la finalizarea unei noi cărți, după ce, anterior, imprimase, la ALMA Craiova, altele două: Esențe. Eminențe. Excelențe. Existențe..., respectiv, Tiparnițe craiovene sub dictaturi - Izbânzi editoriale contra vrăjmașilor spiritualității naționale. La câteva zile după ce-l condusesem pe ultimul drum, la Cernica, lângă
ILARIE HINOVEANU Ultimul Pandur al Românismului [Corola-blog/BlogPost/92469_a_93761]
-
îl inaugurează, cu piesa Familia, în 1958), Teatru la Microfon/ Teatrul Național Radiofonic, la instituțiile de profil din Constanța, Bacău, Pitești, Craiova, Sibiu. Este autorul unor filme artistice de mare audiență, precum: Asediul, Cota 2516, Casa dintre câmpuri, Circul spionilor. Fervoarea și apetitul narativ, acribia documentării, spiritul de analiză și sinteză, cu mijloacele de mare rafinament ale psihologului experimentat, plăcerea taifasului și a despicării firului de păr în patru sunt atuuri ale romancierului Corneliu Leu, probate convingător de la debutul din 1956
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
așteaptă pe noi, ăștia grozavi și încă în putere ! Nu am văzut în tinerețe brutalitatea adevărului din versurile poetului : “că povară îi simți și ei știu că-i așa/ Și se uită la tine ca si cand te-ar ruga... “. Recitam cu fervoare “Repetabila povară” a lui Adrian Păunescu de simțeam cum îmi explodează inima dar n-aveam vastă să înțeleg înțelesul ! Acum înțeleg,dar lucrurile au scăpat de sub control într-atât că nimic nu pare a mai fi posibil de reparat. Orania
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93098_a_94390]
-
generație amintirea ta odioasă se va spulbera în tenebrele istoriei din care te-ai zămislit. Ptiu! x Am scris pamfletul ”Năpârcile”, dintr-o suflare, în ziua de 24 decembrie 1989, când se întâmplau multe și eram într-o stare de fervoare, greu descriptibilă, la fel ca mulți alții din această țară, când încă se trăgea și nu aveam informația că Ceaușescu și ”sinistra” fuseseră prinși, urmând să fie executați în noaptea de Crăciun. Astfel că textul a apărut în dimineața zilei
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
că, dacă tot supraviețuisem proiectului de anihilare, locul meu era printre cei care visau să construiască o nouă societate. Însă s-a dovedit că nu era, cum nici țară care se construia nu era ceea ce visasem. După 1989, răsturnările, regenerările, fervoarea și isteria din țară s-au înmulțit fără mine. Participarea mea de la distanță a fost voluntară și deloc insistența. Doar în așa-numitul scandal Eliade cred că am contribuit cu o abordare mai firească, desi mi se aduseseră multe injurii
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
se spusese, la vreo patru stații de cale ferată, după care, adevărat, alți niște kilometri urma să-i parcurgem într-un decovil, în sfârșit, o ultimă porțiune de drum, o nimica toată, trebuia s-o străbatem cu piciorul. Stimulat de fervoarea celorlalți, mă arătasem fără ezitare de acord să merg și eu. Într-una din pauze, Angela se apropiase de mine agale, cu sănătatea ei șubredă nu putea să ne însoțească, o știam, dar se părea că ținea să mi-o
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
celor de față. Doar câțiva credincioși se mărginiseră să Îi arunce câte o privire bănuitoare, de Îndată potolită de tonul confidențial al predicatorului. După acel scurt salut, părea că și Bruno uitase de dânsul. Își desprinsese privirea, Întorcându-se cu fervoare la predică, cu ochii aprinși Îndreptați către cer. Trebuia să fie spre sfârșit, judecând după tonul său concluziv. Dar, chiar și așa, poetul nu avu nici o dificultate În a-i recunoaște imediat sursa. În acel moment, spunea ceva În legătură cu etapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră, inodoră și insipidă. Vorbeam discuții fără fervoare și fără interes pentru subiecte, prestând tustrei sârguincioși la trecerea timpului. Habar n-am cum Îmi venise În minte numele lui Adam Adam, deși, dacă stau și mă gândesc bine, În spatele aparenței de hazard pur, o oarecare logică fâlfâia, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
evenimente și personalități aparținând unor epoci extrem de distanțate În timp, din antichitate până În zilele noastre, recunoscut și distins de prestigioase foruri științifice străine, invitat frecvent la reuniuni internaționale... Mi-a Întrerupt nu foarte subtila laudatio În care mă lansasem cu fervoare interesată: - În tot binele e și o parte, oricât de mică, de rău. Regret, dar nu pot răspunde invitației decât peste vreo trei săptămâni, pentru că acum mă pregătesc pentru Congresul mondial de istorie de la Paris unde, o să râdeți, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Sigur că da, sună bine, pare - sau chiar este - Încărcat de sensuri și profunzimi remarcabile, Însă rămâne, din perspectiva a ceea ce vreau eu să spun, vag, ambiguu și preponderent metaforic, deci greu utilizabil Într-o demonstrație. În schimb, abordat fără fervori mistice (folosesc cuvântul mistică În Înțelesul său pur, fără nici o legătură cu misticismul), Începutul Genezei reprezintă povestea detaliată a punerii În operă a unui proiect. Poveste redactată Într-un limbaj aproape tehnic, aș zice, ceea ce Îmi ușurează misiunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zilele și arborele genealogic Împodobit cu asemenea specimene detestabile? Văzută din afară, supărarea Evelinei avea În ea ceva comic, dar probabil doar văzută din afară. Ce era În sufletul ei, numai cu comicul nu avea tangență. Să speri cu atâta fervoare În himera Îmbogățirii peste noapte, să fii chiar foarte aproape de a-ți vedea visul cu ochii și apoi totul să se surpe ca un castel din cărți de joc, era prea mult, inclusiv pentru psihicul ei din beton armat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a Împletit și mie șalul ăsta din lîna aia dă i-a dat-o șefa pentru javră. Nu-i proasta Gina mea țcastanii de pe strada lungă prezența lor insinuantă complice cineva vorbește de Jenseits von Gut und Böse și cearta fervoarea cu care susții legea unității universale ca pîrghie a lumii și ura Împotriva celor ce nu gîndesc la fel cu tine această incapacitate de a fi altul decît sluga docilă care acționează zilnic În numele tău să luăm de pildă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de lună, cînd mi-a mărturisit pentru prima dată ura lui Împotriva lui Kafka, Împotriva acelei mutilante mentalități de ghettou care Îi anulează omului accesul la cer, ucigîndu-i disponibilitatea imnică și eroismul. M-am Îngrozit. Am recunoscut În vorbele lui fervoarea acelor apostoli fanatici care ucid cu voluptate. CÎnd l-am auzit spunîndu-mi mai tîrziu că se sufocă În acest pahar și că are nevoie de spațiu, de lumea cea mare ca să-și desfășoare noua doctrină despre omul liber În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ani, că d-aia mi-a dat Dumnezeu ochi și urechi, ce ca dumneata care-ți vîri toată ziua nasul În cărți și nu vrei să vezi ce să Întîmplă pă lumea asta... țexistența În ficțiune ca și alcoolul sau fervoarea mistică aneantizează limitele generatoare de durere cine a zis asta Îmi citesc creierul cu un ochi fără văz felul acesta lejer de a păși Într-un spațiu abstract este de o nesfîrșită tandrețe, nu fac nici un efort nu deschid nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au iubit sînt Încă frumoase și noaptea se reped Îngrozite să aprindă lumina cînd aud glasul lor Îndepărtat strigîndu-le numele. Nu știu, nu cred că aș putea vreodată să răspund chemării unui mort. E nevoie de foarte multă tinerețe, de fervoare mistică, de foarte mult sex. Nu pot să mi-i Închipui cum stau ei acolo, În Întîmplările teribile ale materiei lor. Singuri, suportînd tăcuți acest proces În care carnea cea moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zece metri de noi ciobanii tăiau miei și ne strigau vorbe porcoase. Era un aer impregnat de parfumuri dulcege, grele, irezistibile. La fiecare pas descopeream o senzație nouă care purta În ea povara unei plăceri interzise. Seara mă rugam cu fervoare Domnului Nostru Isus Cristos să alunge ispitele din sufletul meu și să mă păstreze curată spre a fi mireasa lui. Voiam să devin călugăriță, să am mîinile albe, pergamentoase ca Mater Margaretha pe care o iubeam. Era Întîia primăvară cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frică dublată de o imensă vanitate. CÎnd echilibrul dintre acestea două Începe să se clatine, Încetezi să mai vrei să fii erou. SÎnt sigură că și contextul competitiv joacă aici un rol esențial. Poate de aceea privesc cu oarecare suspiciune, fervoarea cu care unii sărută sub privirile plutonului de execuție picioarele condamnaților la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]