577 matches
-
de pe caldarâm, pășește în aer, ca și cum ar urca un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), de peste drum. Popa Băncilă privi nedumerit în jur. Nu mai pricepea unde se află. Două fetișcane veneau, îmbrățișate strâns, spre el. Li se proțăpi în față și speriat, încercând totuși să pară prietenos, le întrebă: - Este-adevărat că drumul ăsta merge la gară? Nu cumva m-am rătăcit pe cale, copilele mele? Fetele se despărțiră, îl ocoliră, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
concluzia pe care vă propun s-o tragem fiecare. Cu deplină responsabilitate, că e foarte importantă. Chiar o propun ca temă a viitorului simpozion, de la anu’ care vine, tot pe vremea asta. „I-a băgat la cutie“, chicoti una dintre fetișcanele acelea. „Da’ de ce, mi se pare rezonabilă ideea“, îi răspunse un băiat. „Dacă e să vorbim de colaboraționism, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume. Doar nu ei sau cei ca ei sunt vinovați. Vai de capul lor prin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
intersecteze în autobuzul 6 (Hergheliile Goncea-Gară-Centru) cu stagiarii din clanul lui Brandaburlea. Aveau ziua de practică aplicatorie, cu răspândire pe liniile transportului în comun de la Gară spre Centru. Ca într-o ședință de hipnoză colectivă, stagiarii - trei băieți și două fetișcane, supravegheați discret de Brandaburlea III Neînceputul, fiul nelegitim al lui Brandaburlea Macatist-Claxon, cândva șoferul lui Goncea, la miliție -, goliseră toate buzunarele pasagerilor din mașină. Pe D.M.M. îl lăsaseră fără bani, fără cheile agenției CEC și fără prospectul biroului de voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai, a trecut viața și n-am mai apucat să scriu ce aveam eu în cap. Acuma, nu mai este cazul... Mai să leșine. Cât vorbise nu mai trăsese cu ochii la zvăpăiata aceea de Scheihainimé. Profitând de neatenția lui, fetișcana aruncase totul de pe ea și rămăsese doar în niște chiloței din mărgeluțe, cu un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am unde să mă duc. Mă duceam la biserică, la Sfântul Constantin și Elena. Știi doar, la ora nouă dau acatistul. - Și ce căutai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doar la leneveală, în timp ce alții munceau din greu acolo! Am rămas liniștiți la locul nostru, gândind că oricum n-o să ne vadă nimeni acolo unde ne pitiserăm și după vreo zece minute, de după altă stivă de castraveți a ieșit o fetișcană nurlie, roșie la față, netezindu-și în grabă fusta și îndreptându-se grăbită spre ieșirea din hală. Pe când ne dădeam cu presupusul că avusese probabil ceva treburi personale care nu se puteau rezolva de față cu alte persoane, după vreo
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
primei frunze permite o nouă lăstărire și formarea de noi boboci. Spinii mi-au făcut bine, o adevărată acupunctură, ajutându-mă să elimin din energiile negative, acumulate În ultima perioadă. În plimbările mele, mă Întâlneam, de multe ori, cu o fetișcană de doisprezece-treisprezece ani, ce și purta pașii cu sfioșenie pe alei. De asemenea, nu lipsea de la nicio slujbă religioasă. Maica A. mi-a spus că și mama ei este la mănăstire și s a călugărit. Mare mi-a fost mirarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vadă chiloții prin pantalonii mulați pe fund, nu? Și toată lumea știe că problema asta are două soluții: fie nu porți deloc chiloți, fie porți chiloți Tanga. Toată lumea știe asta! Dacă porți chiloți Tanga nu înseamnă nici că ești stripteusă, nici o fetișcană insolentă, ci, din contră, înseamnă că ești o persoană foarte modestă. Dar încercați să-i explicați asta mamei mele! Mama a apărut la mine în cameră, șocată și supărată nevoie mare. Mi-a spus că avea ceva să-mi zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care-i purta pașii spre ogorul proaspăt arat. De câte ori nu trecuse de Movilă, ridicată, pesemne de străjerii lui Ștefan cel Mare, pentru înștiințarea, cu ajutorul focurilor, de venirea cotropitorilor? De câte ori n-a admirat, în nopțile cu lună, stelele, răsucind cosițele vreunei fetișcane sau scăldându-se în apa bălților? Se simțea stingher. Nu mai umblase de unul singur, de când taică-su, Neculai, îl adusese, într-o zi friguroasă de aprilie, să are bucata de pământ de pe Dealul Boului. Dar, acele zile erau așa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un roșu-corai, față de „femeie a dracului“, cum ar fi spus un fizionomist, tocmai și-aprinsese țigara înainte să se suie și rămăsese în ușa deschisă de la spatele tramvaiului, s-o soarbă cu înghițituri mari ca soldatul în post, pe când alte fetișcane trântite pe scaune o strigau, Vino, fă, nebuno, că te-nchide-acolo!! Da, lăsați-mă, nici să fumez nu mai am trai de voi, se vaită aia, ghemuită pe scara tramvaiului, cu picioarele în cizme scâlciate atârnând în noroiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
celălalt de odaie. Cu mâinile-n față, de parcă jucam " De-a baba oarba", mergeam împiedicându-mă de toate paturile din cale, luându-mi azimutul după dreptunghiul luminos ce contura ușa de la intrare. Când am ajuns destul de aproape am zărit o fetișcană goală pușcă înfiptă într-o pereche de cizmulițe cu toc. La adăpostul întunericului, fața mea se prelungea pe lângă umbre, iar sângele începu să se zbenguie prin artere, umplând toate zonele mai puțin irigate peste zi. Am încercat să o scald
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
alb. Ei bine, după ce am vorbit cu ea am trimis după Strickland și i-am zis: — Strickland, e timpul să te așezi și tu la casa ta. Un om de vârsta ta n-ar mai trebui să se joace cu fetișcanele din port. Alea sunt niște stricate și cu ele nu ajungi la nimic bun. Tu n-ai bani și nu ești în stare să păstrezi nici o slujbă mai mult de o lună sau două. Acum nimeni n-o să te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
importanță avea faptul? În tot cazul, nu se construiește un cavou pentru o singură persoană, el trebuie să adăpostească o întreagă familie sau măcar o pereche... Ducă-se la naiba. Am luat-o agale, în sens contrar, pe urmele unei fetișcane care-mi zâmbi angajant ca s-o uit după trei minute și să mă opresc pe strada Bărăției în fața unei vitrine ou puști de vânătoare și arme de tot soiul. ― Ce-ar fi să cumpăr un revolver? Am să i-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
fluiere și nu știe cum, nu ar mai avea ce căuta acolo. La rându-i Craiul bărbaților, s-a gândit ce s-a gândit și a întrebat: -Prea frumoasă crăiasă, ai străbătut atâtea ținuturi ca să te plimbi sau ai vreo fetișcană cu gândul în cui și vrei ca mintea la loc bun să i-o pui?... Dacă știi alt vraci, nu voi fi împotrivă. -Gura are și măsele stricate nu numai bune, zise crăiasa. Iar vraci găseam și mai aproape de ținuturile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
supremă!, gândea el, tot frământându-se. Chiar n-ar mai trebui să mă agit atât... Căci, dacă îmi aduc eu bine aminte, și marele Dante s-a îndrăgostit nebunește, la un moment dat, de splendida și de distinsa Beatrice, o fetișcană sclipitoare și grațioasă, în vârstă de numai nouă ani! Iar frumoasa Laura, de care se îndrăgostise iremediabil însuși Petrarca, dezvoltând repede o pasiune devenită legendară, era doar o adolescentă de șaptesprezece ani, care se zbenguia cu grație prin praf și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fiindcă a luat-o cu el. E așa de greu de priceput ceva în toate acestea!... Eram amândoi într-un orășel ardelenesc, într-o micuță grădină publică, spre seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Hideyoshi nu puteau decât să privească, ținându-și respirația. În sfârșit, după ce se târî câțiva pași de la așternut, Hanbei îngenunche cum se cuvine pe rogojina de trestie. Cu vârfurile ascuțite ale umerilor, genunchii slabi și mâinile străvezii, Hanbei părea o fetișcană. Închise strâns gura, părând că-și controla respirația. În cele din urmă, se aplecă atât de adânc, încât dădu impresia că se frângea în două. — Se apropie momentul când îmi voi lua rămas bun, în seara asta. Încă o dată, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dănilă rămânea pe gânduri... Mâine, poimâine avea să devină bărbat. Urma să tot treacă prin dreptul casei celor două Iepe și nimic nu-l împiedica să se întrebe cum aveau să evolueze lucrurile în viitor. Marilena-Melisa, mai mult femeie decât fetișcană totuși, poate că nu dansase goală pe masă, în casa pedagogului, dar, oricum, sosea pentru ea vremea să se-ntindă pe spate și să-și desfacă picioarele ca să primească în ea seva plăcerii, cum scria într-un roman. O plăcere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aibă la bătrânețe!... Mama se amuza foarte tare de ceea ce domnul Brumă înțelegea prin bătrânețe. Când ajunge omul să fie bătrân cu adevărat? Școala de arte și meserii Încerc să-mi imaginez, suprem omagiu, încăperile în care a locuit ca fetișcană, de pildă pe vremea când frecventa școala de arte și meserii, unde învăța broderia, dar se ocupa, așa cum rezultă din povestirile ei, și de desen cărbune, acuarelă, creioane colorate. Nu mai mult. Fiindcă nimeni nu le pregătea acolo pentru o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a râs cu amărăciune, dând ușor din cap. Mi-amintesc mai degrabă ce-am făcut acum cinzeci de ani decât ce-am făcut săptămâna trecută! Sau ieri!" Și aproape că-i venea să plângă. M-am uitat la cele două fetișcane, și ce mi-au văzut ochii? Brusc ceva s-a dezghețat pe fețele lor. L-au privit ambele cu simpatie, și cu siguranță că i-ar fi răspuns bătrânului dacă le-ar mai fi întrebat în ce clasă sunt. Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
anulează capacitatea de reflecție, iar Dan era prototipul omului scufundat în rutină - și, oricum, nu fusese niciodată căsătorit cu Carol, ci cu un simulacru al ei, creat de propriile-i proiecții mentale și de indiferența mamei sale. („E doar o fetișcană impertinentă, dar, sincer, nu cred că ai șanse să pui mâna pe ceva mai bun de-atât“, fusese răspunsul Împărătesei la aflarea veștii că fiul ei și Carol se logodiseră.) În orice caz, pomenindu-se perfect treaz în lumina crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am mai comportat niciodată așa“, se gândise Alan. În definitiv, avea și el mândria lui, nu? E o mare diferență între a i-o trage bucuros unei asistente care chițăie de plăcere într-o garsonieră de prin Chiswick și o fetișcană, prietenă de zoofil, care ți-o suge printre tomberoane, într-o casă de oaspeți din provincie. Evident, de vină era chestia cu Bull. „Poate că e la fel de nerăbdător ca mine să revină în societate“, se gândise Alan, amintindu-și clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scaunul lui și s-a întors încet spre mine. Figura îi era mult mai scârboasă, mai savuroasă, cu mult mai isteață decât am fost eu înclinat să cred la început că poate fi - cu trăsături hotărâte și un aer de fetișcană, cu ochii strălucitori și buzele trădând afectarea, de parcă era vorba de o altă față, fața cea adevărată ascunsă în spatele măștii de piele. — OK. Coboară din mașină. Am spus afară din blestemata asta de mașină! — Da, da, am spus eu, trăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fiecare an aici, însoțită de grupul ei de prietene zgomotoase. Au glasurile stridente, rezonante, câteodată nazale și enervante. Izbucnesc toate trei în hohote catartice de râs, probabil, la fel cum făceau pe vremea școlii. Plaja răsună de trilurile lor de fetișcane întârziate. Ca și cum și-ar elibera râsul încătușat în amărăciunea strânsă de un an de zile, adică de când s-au regăsit ultima oară în aceeași formație. Niciuna dintre ele nu are copii și nici măritate nu prea cred că sunt, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am lăsat să jucați la comun cu restul lumii, îi spune, de acum înainte sînteți poftit la separeu, alături de lumea bună, astea sînt indicațiile lui, îl informează. — Măi să fie, are Roja o tresărire, trecînd în spatele barului, trimițînd ocheade dulci fetișcanei care tocmai servește o bere Efes Pilsen unui client, doar nu cumva îi e frică de ceva și vrea doar să mă îmbuneze printr-o mișcare de doi bani, se preface atins în orgoliu. — Mi-a spus-o răspicat că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]