561 matches
-
țigară; ceilalți își fac de lucru cu ei înșiși; ORBUL își curăță unghiile, PRIMUL BĂRBAT roade un pai etc.) BRUNO: Lui Grubi i-ai spus? MAJORDOMUL: Nu. BRUNO: Să-i spui și lui Grubi. MAJORDOMUL: Am să-i spun. (Pauză.) FETIȘCANA: Și ce dac-a fost reală? N-am făcut nimic cu asta. Nu ne crede nimeni. (Pauză.) MAJORDOMUL: N-are importanță, Lili. Aici s-a întâmplat ceva, s-a întâmplat ceva care a dat realitate acestor două ore, de când stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vină fanfara și maestrul de ceremonii. (Orchestranții intră rapid și se aliniază; MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas, face un semn și orchestra emite un semnal asemănător celui de la radio înaintea începerii unei emisiuni.) Și acum trebuie să așteptăm. FETIȘCANA: Pe cine? MAJORDOMUL: Pe Grubi. (Pauză; toată lumea așteaptă; se mai intonează un semnal) VIZITATORUL: Nu cred ca ăsta e un final potrivit. BRUNO: Așa l-a scris autorul. Te pui cu autorul? MAJORDOMUL: Ar fi fost foarte frumos dacă Grubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fi fost ceva... (MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas și mai dictează un semnal.) BRUNO: E o prostie... Dar să-i lăsăm singuri, la sfârșit, să se aplaude chiar pe ei, dacă se poate, ar fi fost o idee. FETIȘCANA: Piesa trebuie oprită la Revoluția franceză. Am fi băut șampanie cu toții și am fi ieșit împreună cu publicul, ne-am fi înghesuit la vestiare.... Zău, ar fi fost amuzant. PRIMUL BĂRBAT: Ba nu! Închipuiți-vă ce-ar fi fost dacă Grubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
afară din teatru. Acu’ a prins-o flama și s-a dus glonț... (Pauză; alt semnal al orchestrei.) MAJORDOMUL: Mă tem că iar s-a întâmplat ceva. BRUNO: Du-te și vezi ce-i cu Grubi. (MAJORDOMUL iese; ceilalți așteaptă.) FETIȘCANA: Am impresia că suntem cam penibili. VIZITATORUL (Se ridică și se plimbă; se dezmorțește; către public.): Se termină acum... Fariseul ăla de Grubi a pierdut intrarea. (Mai face câteva mișcări; din nou către public.) Cred că n-am jucat chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu plec. Nu mai are nici un haz. Iese înghițit de groapă.) PRIMUL BĂRBAT: Nu puteți fi serioși nici măcar o clipă? ( Iese împreună cu AL DOILEA BĂRBAT și cu OMUL CU SACAUA; ieșire prin groapă.) FETIȘCANA (Împreună cu vizitatorul.): Salut, provincia! (Iese.) CĂLĂTORUL GRĂBIT ( Se apropie de MAJORDOM, îl privește, vrea să spună ceva, dă din cap și dispare în groapă.) (Orchestra mai dă o dată semnalul; apoi, la ordinele MAESTRULUI, se aliniază și coboară în groapă.) BRUNO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
antibioticele. După moartea lui Tase, văduva, înclinată din totdeauna mai degrabă spre pierdere decât spre câștig, se descusu. Mintea de zi cu zi i se clătină și se risipi, astfel încât Paula Dotty ajunse o pradă ușoară pentru toate lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
apoi se opri brusc. Bătrânul privea prin ușa larg deschisă a cizmăriei dincolo, peste străduță. Forfota obișnuită a unei dimineți de vară. La pâine se formase coadă. Nu venise mașina. Bătrâna cu găleata de prune, chircită pe trotuar, cântărea unei fetișcane câteva fructe într-o plasă de plastic roăie, cu chipul prefectului Soporan imprimat. Și sloganul lui electoral: „Cu mine veți trăi bine!“ Țiganca de alături își agita eșarfele date la „juma de preț“. Din farmacie ieșise inginerul Vlad, fratele arhitectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de pe caldarâm, pășește în aer, ca și cum ar urca un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), de peste drum. Popa Băncilă privi nedumerit în jur. Nu mai pricepea unde se află. Două fetișcane veneau, îmbrățișate strâns, spre el. Li se proțăpi în față și speriat, încercând totuși să pară prietenos, le întrebă: - Este-adevărat că drumul ăsta merge la gară? Nu cumva m-am rătăcit pe cale, copilele mele? Fetele se despărțiră, îl ocoliră, strângându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
concluzia pe care vă propun s-o tragem fiecare. Cu deplină responsabilitate, că e foarte importantă. Chiar o propun ca temă a viitorului simpozion, de la anu’ care vine, tot pe vremea asta. „I-a băgat la cutie“, chicoti una dintre fetișcanele acelea. „Da’ de ce, mi se pare rezonabilă ideea“, îi răspunse un băiat. „Dacă e să vorbim de colaboraționism, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume. Doar nu ei sau cei ca ei sunt vinovați. Vai de capul lor prin ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
intersecteze în autobuzul 6 (Hergheliile Goncea-Gară-Centru) cu stagiarii din clanul lui Brandaburlea. Aveau ziua de practică aplicatorie, cu răspândire pe liniile transportului în comun de la Gară spre Centru. Ca într-o ședință de hipnoză colectivă, stagiarii - trei băieți și două fetișcane, supravegheați discret de Brandaburlea III Neînceputul, fiul nelegitim al lui Brandaburlea Macatist-Claxon, cândva șoferul lui Goncea, la miliție -, goliseră toate buzunarele pasagerilor din mașină. Pe D.M.M. îl lăsaseră fără bani, fără cheile agenției CEC și fără prospectul biroului de voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai, a trecut viața și n-am mai apucat să scriu ce aveam eu în cap. Acuma, nu mai este cazul... Mai să leșine. Cât vorbise nu mai trăsese cu ochii la zvăpăiata aceea de Scheihainimé. Profitând de neatenția lui, fetișcana aruncase totul de pe ea și rămăsese doar în niște chiloței din mărgeluțe, cu un boboc de bujor ghemuit chiar la locul acela al tainicei și mult doritei strâmtorii. Scheihainimé strângea la piept o pisică roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se urnească. Reuși să traversezespre prăvălioara din stația troleibuzelor ce veneau dinspre Hipodrom. O urmăreau amândoi concentrați, fascinați, ca și cum atunci îi vedeau întâiași dată fundulețul zbâțâindu-se sub fusta vișinie. - Unde te duceai? o întrebă, cu ochii încă țintuiți pe silueta fetișcanei care se pierdea pe ușa prăvăliei. Femeia încercă să zâmbească, mijindu-și ochii bulbucați. - Unde... Parcă am unde să mă duc. Mă duceam la biserică, la Sfântul Constantin și Elena. Știi doar, la ora nouă dau acatistul. - Și ce căutai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
De obicei, atmosfera de la teatrul Cross era atât de relaxată încât cu greu puteai să crezi că acolo se joacă șase seri pe săptămână și la matineu joia. Găsirea cadavrului afectase pe toată lumea. Chiar și asistentele directorese de scenă - niște fetișcane la modă, cu cozi de cal, pieptul plat, pulovere intrate la apă și pantaloni largi - făceau curse, de colo-colo, ca niște gâsculițe impacientate. În ciuda eficienței lor, Steve, directorul de scenă, nu se putea abține să nu țipe la ele când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Îmi plăcea mie. Al mamei era Întotdeauna prea gros și fărĂ nici un cocoloș și mirosea puțin a ars, pentru că Îl fierbea bine - ca să nu mă doară burta. În prezența marcelei nu Îndrăznea să se arate nici o stafie, pentru că era o fetișcană zdravănĂ, cu coșuri, pasionată de modă și croitorie, care ți-ar fi râs În nas dacă i-ai fi vorbit de stafii și poate ți-ar fi dat și una după ceafă, ca să te trezești la realitate. mai târziu, când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îmi plăcea mie. Al mamei era întotdeauna prea gros și fără nici un cocoloș și mirosea puțin a ars, pentru că îl fierbea bine - ca să nu mă doară burta. În prezența marcelei nu îndrăznea să se arate nici o stafie, pentru că era o fetișcană zdravănă, cu coșuri, pasionată de modă și croitorie, care ți-ar fi râs în nas dacă i-ai fi vorbit de stafii și poate ți-ar fi dat și una după ceafă, ca să te trezești la realitate. Mai târziu, când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acesta - trupe de teatru, trupe de balet, trupele americane din Irak, unele rusești În Georgia -, În fine; mai erau așadar escadroane de motorizați În oraș, răfuieli, ambulanțe, Împăcări, defilări neautorizate de-a lungul bulevardelor, fluierături, ca un salut, de pe trotuare; fetișcanele, mai ales, aplaudau țopăind, sperau, unele, să fie săltate pe șaua din spate, cînd le va fi sosit vremea. Motocicliștii erau temuți, admirați, făceau parte dintr-un anume peisaj; nu purtau așadar arme de foc sau cuțite; lanțurile de oțel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
săptămînă, poate mai norocoasă; și una mai neprielnică s-ar fi putut să vină, Dumnezeu hotăra asta, era convinsă Antonia. Rusoaica se mîndrise cu Thomas cel nebun, nu Îl certase niciodată pentru viața lui din prima tinerețe. Țipa ca o fetișcană atunci cînd acesta o urca pe șaua din spate a motocicletei, urla și el, pistoanele doar că nu pocneau, fierul mirosea a Încins: străbăteau orașul cu o mie de kilometri pe oră, cu două mii, roțile nici nu mai atingeau asfaltul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ea, parcul de distracții vinovate se deschisese prea tîrziu. Dar se descurcase; doar proastă nu se dovedise; pusese, uneori, cînd i se ivise prilejul, și ea un deget În plăcintă; nu fusese demon, cum i se părea acum aproape orice fetișcană, dar nici Înger, pentru că nu ar fi avut, astfel, peste ani, măsura potrivită pentru a cîntări păcatul. Helga avea o garsonieră, Încă de pe vremea cînd era singură. I-a arătat lui Thomas, de pe terasa cafenelei, la plecare, fereastra, garoafele ce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
slobodă, dezbrăcase din priviri, ca mai toți bărbații, atîtea femei; nu violase În gînd nici una, i se dăruiau virtual. De la un timp, așa ceva se Întîmpla tot mai rar. Nu prea mai era nevoie să tot despoaie, În minte, stoluri de fetișcane, ca altădată; fătucile umblau acum aproape ca pe plajă - străzile, vara, erau pline; pentru nenumărate adolescente, Îmbrăcămintea devenea un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu fuste ceva mai potrivite, chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cu cravată!“ „Și tu?“, a sărit, pe neașteptate, Thomas. „Crezi că ești mai breaz? Ai omorît oameni, ți se citește asta pe față!“ Aproape să se apuce de gulere, să se lovească. Dioscurii erau la ananghie. I-au potolit două fetișcane, poate fetele fetelor pe care le tăvăliseră cîndva. Li s-au urcat celor doi În brațe; doi fauni legănînd păpuși. Un alt Thomas - sau cum s-ar fi numit acela - s ar fi putut să Își caute și el fiii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sfîrșit, America avea În frunte un om potrivit! Numai că potriveala fusese doar În stricăciune, și-a zis Rusoaica pe urmă, aflînd de partidele de sex de toate felurile din Salonul Oval, de trabucurile vîrÎte de tip În vaginul unei fetișcane, ce mare lucru, la urma urmei, de vreme ce făptașului nu i se Întîmplase mai nimic, condusese țara mai departe, ba chiar stîrnise un val de simpatie populară! Antonia, de atunci, ajunsese pentru totdeauna dușmanul Americii: de acolo, așa i se părea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fost motivul sau, poate, o neașteptată Înțelepciune ori pocăință? Doar un pasaj. CÎnd, după menopauză, dorința revenise, aproape insuportabil, Antonia s-a surprins pe sine. A ales abstinența; uneori, vara, se uita invidioasă la grupuri - haite, cum le socotea - de fetișcane aproape despuiate, bete unele, din doar cîteva guri de bere, În zilele Încinse; copile ce nu supărau pe nimeni Își trăiau scurta lor adolescență după cum vedeau la surorile mai mari ori la televizor, În visele ce le invadau somnul agitat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
părinților, un strop al bunicii, un altul al Învățătoarei, un pic al unui coleg, destul de mult al altui coleg, o mare și timpurie prietenie, Înainte de Jesper; băiatul acela Îl dezamăgise mai tîrziu și luase cu el destul din Thomas; primele fetișcane Își luaseră și ele partea. Casa regală primise ceea ce i se cuvenea, de mic, Thomas o venerase pe regină. CÎinii străbunicului din Odense, unde Thomas mergea În vacanțele școlare, opriseră și ei cîte ceva, mirosul de copil, linseseră și transpirația
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
europeni fibră și mușchi izbutiseră, chiar bine-bine, băteau tot pe ecran, băteau și recordurile de Încasări, băteau unii dintre ei și paparazzi, și logodnice; tipi, nu glumă. Pasagerul nu a mai fost privit atunci cînd În autobuz au urcat două fetișcane, nostime tare, la cei vreo cincisprezece ani ai lor, numai picioare și rîs. Bert chiar s-a Întors cu fața spre ele. Cu spatele la Thomas. Cei doi se uitau de aproape un minut unul la celălalt. Soarele Încinsese deja trotuarul În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numai bună pentru a se aprinde, În ziua potrivită, odată cu urbea, după mintea Antoniei. A doua tinerețe de-abia Începea. Thomas era de acum un bărbat copt, arăta chiar mai bine ca oricînd ; femeilor adevărate nu prea le plăceau tinereii, fetișcanelor doar, o vreme, pînă se mai Înțelepțeau; nici moșnegii, era drept, nu aveau la primele prea mare trecere, dar un bărbat În jur de patruzeci de ani era numai bun la toate, pe urmă lucrurile se mai schimbau: și bărbat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]