3,332 matches
-
atunci când inamicul a intrat în pădure, au fost "copleșiți cu săgeți" și învinși. Cavaleria grea era formată din boieri și gărzile lor, "viteji" și "curteni" - cavaleria Curții (parte din Oastea Mică). În vremuri de război, boierii erau obligați de sistemul feudal de credință să furnizeze domnului trupe, în funcție de gradul domeniului boieresc.
Armata Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/323673_a_325002]
-
existența unor inscripții, cât și de mențiuni documentare medievale. În mod indirect, bisericile rupestre de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
voievodale ale domnilor munteni în seria de volume "Documente privind istoria României", cât și "Condicile Episcopiei Buzăului". Contribuții privind istoria locurilor a adus și Mihai Regleanu cu al său "Indice cronologic", cât și Nicolae Stoicescu prin "Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România", punctul de cotitură constituindu-l însă Pavel Chihaia cu articolele "Un complex de sihăstrii din Munții Buzăului din vremea lui Neagoe Basarab" și "Date noi despre bisericuțele rupestre din Munții Buzăului". În anii '80 ai secolului XX s-
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
arabă. O nouă formă de regim este instaurată - dictatura militară ia naștere în mai multe state din Orientul Mijlociu. Întrebarea este cum au putut sa ia naștere asemenea regimuri în societăți influențate puternic de colonizatorul occidental și dominate de o clasă feudală. Odată un regim militar instaurat în ce manieră organizarea sa a fost eficace și cum a putut rezista mai multe decenii? În plus Nasser nu s-a limitat la schimbările țării sale, dar a dorit să sporească rolul său și
Regimul lui Nasser () [Corola-website/Science/329449_a_330778]
-
ci aveau propriul lor consiliu, "Hoge Raad van Holland, Zeeland en West-Friesland". , a existat ca stat federal independent (din punct de vedere teoretic) până la prăbușirea Republicii Olandeze și fondarea Republicii Batave, sub impulsul Revoluției Franceze. În cadrul acestei noi republici, orânduirea feudală este abolită, iar Zeelanda devne un departament.
Comitatul Zeelanda () [Corola-website/Science/315056_a_316385]
-
a dezvoltat și satul, iar mai târziu parohia Someșu Rece. În acest spațiu au trăit de mii de ani localnicii care au stat cuminți și harnici la casele lor. De-a lungul Evului Mediu, a făcut parte din marele domeniu feudal care cuprindea 40 de sate cu reședința feudală în „Cetatea Gilău”. Când în Gilău s-au stabilit maghiarii, mulți localnici au migrat pe cele două lunci dinspre munte a Someșului Rece și a Someșului Cald și au sporit numărul celor
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
Someșu Rece. În acest spațiu au trăit de mii de ani localnicii care au stat cuminți și harnici la casele lor. De-a lungul Evului Mediu, a făcut parte din marele domeniu feudal care cuprindea 40 de sate cu reședința feudală în „Cetatea Gilău”. Când în Gilău s-au stabilit maghiarii, mulți localnici au migrat pe cele două lunci dinspre munte a Someșului Rece și a Someșului Cald și au sporit numărul celor ce locuiau acolo. La anul 1448, satul Someșu
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
Valea Lăpușului și Rohia din Solnocul Interior". În acest fel, satul intră pentru o perioadă de timp în stăpânirea domnitorului Moldovei, Bogdan al III-lea cel Chior. Achiziția satelor din zona Ciceului și Lăpușului are probabil un rol asigurator, domeniul feudal astfel constituit servind drept „sălaș” ("descensus") - un loc de refugiu în cazul unei pierderi a tronului. Teritoriile transilvane (inclusiv Lăpușul) rămân în posesia domnitorilor moldoveni până la Petru Rareș, care de altfel se refugiază la Ciceu între 1538-1541. În 1618, satul
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
săi îi salvează senioria de la anexare. Ca răspuns, Bertrand Embriaco, vărul lui Henri asediază Tripoli. La instigarea lui Bohémond, Bertrand Embriaco este decapitat de țărani la întoarcerea spre domeniile sale. Această succesiune de fapte a condus la un sângeros război feudal între cele două familii. Moartea lui Bohémond al III-lea generează un nou val de violențe. În 1277 Bohémond al IV-lea, pe fondul neînțelegerilor cu sora sa, Lucie (Lucienne) pentru succesiunea tatălui său, reia luptele cu adversalul său Guy
Comitatul de Tripoli () [Corola-website/Science/298739_a_300068]
-
10 vedre (o zecime din roadă). Mănăstirea a mai cerut ca viile să fie bine întreținute și eventual extinse / (re)plantate. Dacă aceste condiții nu erau îndeplinite, pământurile urmau să fie confiscate împreună cu podgoriile și construcțiile. După formarea statului moldovenesc feudal în secolul XIV, viticultura a început să se dezvolte și a înflorit în secolul XV pe timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a promovat importul de soiuri de înaltă calitate și la îmbunătățirea calității vinului, care a devenit cu timpul
Purcari, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305217_a_306546]
-
la sfârșitul sec. al IV-lea religia oficială a statului sasanid. Sasanizii au anexat treptat Albania Caucaziana, Armenia și Iberia, acum devenite creștine. Cu toate acestea, în perioada de la începutul Evului Mediu, Albania își păstra înca independența relativă și structurile feudale proprii, luptând împotriva împaraților sasanizi și chiar bizantini. Ca urmare a dezvoltării ulterioare a economiei în sec. III-IV, în Caucazul de Sud au început sa se dezvolte relatiile feudale. În secolul al IV-lea d.Hr. cele trei regate sud-caucaziene
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
începutul Evului Mediu, Albania își păstra înca independența relativă și structurile feudale proprii, luptând împotriva împaraților sasanizi și chiar bizantini. Ca urmare a dezvoltării ulterioare a economiei în sec. III-IV, în Caucazul de Sud au început sa se dezvolte relatiile feudale. În secolul al IV-lea d.Hr. cele trei regate sud-caucaziene - Kartli, Armenia și Albania au adoptat creștinismul. Până la introducerea creștinismului, în Albania erau răspândite credințele păgâne, dar afirmarea noilor relații sociale a dus la lichidarea zoroastrismului. Înainte de sec. al
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
zoroastrismului. Înainte de sec. al V-lea orașul de scaun al Albaniei Caucaziene era Kabala (Qəbələ), iar din sec. al V-lea până în sec. al VII-lea inclusiv - Partav (Bərdə actuală). În Albania locuiau mari principi, catolicoși, arhiepiscopi, episcopi, preoți, magistrați, feudali mai mărunți, oameni liberi, meștesugari. Țărănimea era împarțită în crescători de animale, agricultori și pomicultori. Populația Albaniei trebuia să plătească impozit. Cea mai mare parte a pământului din Albania o constituia proprietățile moștenite ale domnitorilor albani. Un alt mare proprietar
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
în crescători de animale, agricultori și pomicultori. Populația Albaniei trebuia să plătească impozit. Cea mai mare parte a pământului din Albania o constituia proprietățile moștenite ale domnitorilor albani. Un alt mare proprietar de pământ era biserica. Pentru întârirea dominației proprii, feudalii albani au folosit religia creștină care a început să se răspândească în Albania la începutul sec. al IV-lea în timpul domniei lui Urnair. Toate cele trei state caucaziene aveau alfabete speciale, cultură, literatură. Cea mai veche biserică păstrată Caucazul răsaritean
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
orașului, skalzii îl numesc pe "Rögnvald Brusason". Traducerea din norvegiană a cuvântului "Kirkjuvagr" înseamnă "Golful cu biserică" (adică biserică Sf. Olaf). obține statut de oraș pe timpul lui James III al Scoției, în 1486. Orașul a suferit foarte mult în timpul războaielor feudale din secolul al XVII-lea, castelul medieval fiind dărâmat. Principalul punct de reper - Catedrală Sf. Magnus, în care este înfundat "Rögnvald Kali Kolsson", este construită în stil romanic. Această a fost una din cele mai nordice biserici ale evului mediu
Kirkwall () [Corola-website/Science/325144_a_326473]
-
de Saventen" era o familie de nobili care a coexistat cu familia aristocraților "de Craynhem", mari proprietari de moșii, printre care și Zaventem. Alți proprietari importanți de terenuri din acea vreme erau Abația de Forest și Abația de Kortenberg. Domeniul feudal heerlijkheid al Zaventemului a intrat mai târziu în proprietatea cavalerului Hendrik van der Meeren, care l-a cumpărat de la altă familie nobilă. În 1381, cavalerul a fost numit oficial Lord de Zaventem, iar familia sa a continuat să stăpânească domeniul
Zaventem () [Corola-website/Science/317990_a_319319]
-
a reprezentat o serie de conflicte de natură feudală de la jumătatea secolului al XIII-lea dintre copiii contesei Margareta a II-a de Flandra. Obiectul l-a constituit succesiunea comitatelor de Flandra și de Hainaut, primul fiind un fief al regelui Franței, iar cel de al doilea al regelui
Războiul de succesiune pentru Flandra și Hainaut () [Corola-website/Science/327676_a_329005]
-
emirul să intre într-o alianță anti-otomana. Emirii evoluau prin abilitățile sale intelectuale, în timp ce creștinii câștigau protective politica, autonomie și un aliat locat împotriva conducerii otomane. Oportunitățile economice i-au încurajat pe maroniti să migreze spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal care s-a dezvoltat în "Muntele Liban" a însemnat că familiile conducătoare din fiecare comunitate erau responsabile pentru colectarea taxelor în schimbul puterii locale prin influența lor asupra emirului. Odată cu secolul al XIX-lea, sistemul feudal începea să se dezintegreze. Căderea
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
spre sudul Muntelui Liban. Sistemul feudal care s-a dezvoltat în "Muntele Liban" a însemnat că familiile conducătoare din fiecare comunitate erau responsabile pentru colectarea taxelor în schimbul puterii locale prin influența lor asupra emirului. Odată cu secolul al XIX-lea, sistemul feudal începea să se dezintegreze. Căderea emiratului în 1840 după exilul lui Bashir al-Shibabi II a lăsat un gol politic, pe care autoritățile otomane au încercat să îl umple. Zona a fost împărțită în două districte administrative, cu un guvernator maronit
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
administrativ; în anul 1864, muntele Liban a devenit cunoscut că "mutasarifiya". Deși acesta încă era o parte nominală a Imperiului Otoman, Muntele Liban se afla acum sub protecție franceză. Atabilirea mutasafiryiei a avut, de asemenea, repercusiuni asupra conducerii comunității. Notabilii feudali nu se mai bucurau de aceeași putere extinsă, consecință a căderii emiratului. Cu toate acestea, liderul revoltei țăranilor, Yusuf Karam, nu a reușit să invoce întreaga comunitate. În schimb, patriarhul maronit mijlocea între țăranii conduși de Tannia Shahin și creștinii
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
regatul său este apostolic (ținea de scaunul papal) și că până acum nu și-a îndreptățit cu nimic această calitate. Mai spera poate regele ca prin participarea la o cruciadă să-și reconsolideze autoritatea, șubrezită mult în regat în urma fărâmițării feudale, mai ales, că nu mergea în cruciadă ca un conducător de oști oarecare. Fiind singurul cap încoronat înrolat în expediție, lui i-a încredințat papa conducerea cruciadei, deși calitățile sale militatre lăsau mult de dorit. Cruciații au plecat spre Acra
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
pentru tehniclie de extragere și de prelucreare a metalelor și datorită artei mosane. După începutul Revoluției franceze din 1789 regiunea intră treptat în zona de influență a Franței, fiind incoroporată definitiv teritoriului Primei Republici Franceze în 1795. Vechea organizare teritorială feudală a fost înlăturată și regiunea a fost organizată în departamente (Jemmapes, Ourthe, Sambre-et-Meuse, Forêts și Dyle) și comune. În 1815 în urma Congresului de la Viena de după înfrângerea lui Napoleon Bonaparte, este atribuită noului stat Regatul Unit al Țărilor de Jos. Faptul
Valonia () [Corola-website/Science/297442_a_298771]
-
dar uneori și țăranii liberi) au fost convertiți forțat (prin lege) la confesiunea stăpânului teritoriului respectiv.<br> Rákóczi a garantat prin lege dreptul țărănimii de a-și alege liber „templul” (adică cultul la care aparțin), indiferent de religia stăpânului lor feudal. Această practică s-a inspirat din legislația transilvăneană, unde țăranii (inclusiv iobagii) au beneficiat și ei, deja de mult timp, de libertatea religioasă - de exemplu iobagii maghiari, secui, români sau sași nu erau forțați să treacă la catolicism, calvinism, lutheranism
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
fost denumirea oficială a forțele terestre japoneze între 1871 și 1945. Între 701-1871 forța militară japoneză s-a numit Ministerul Militar (Ritsuryō). În timpul Restaurării Meiji (1868-1912), forțele militare loiale împăratului erau samuraii - aceștia erau recrutați în primul rând din domeniile feudale loiale Satsuma și Chōshū. După răsturnarea cu succes a Shogunului Tokugawa (bakufu), precum și înființarea noului guvern Meiji modelat pe liniile europene, guvernul oficial militar, loial guvernului central mai degrabă decât unor domenii individuale, a fost recunoscut ca o necesitate de
Armata Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/318836_a_320165]
-
pe liniile europene, guvernul oficial militar, loial guvernului central mai degrabă decât unor domenii individuale, a fost recunoscut ca o necesitate de a păstra independența Japoniei față de imperialismul occidental. Această armată centrală, , a devenit și mai importantă, după eliminarea domeniilor feudale în 1871. Pentru a reforma armata, Guvernul a instituit recrutarea la nivel național în 1873, fiecare persoană de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 17 și 40 era recrutată pentru trei ani de serviciu activ, urmați de încă doi ani
Armata Imperială Japoneză () [Corola-website/Science/318836_a_320165]