2,319 matches
-
Moravec. Inspirat de tezele pionierilor informaticii Claude Shannon (care, în 1948, descrie o cantitate matematică numită ,informație") și Norbert Wiener, experimentul lui Moravec pune aceleași probleme de locație a conștiinței și decorporalizare a subiectivității pe care le ridică și constructele ficționale ale prozatorilor cyberpunk. Considerînd că ființele umane există mai degrabă în forma tiparelor informaționale decît în cea a prezenței corporale, Moravec construiește în volumul său de teorie robotică Mind Children. The Future of Robot and Human Intelligence (1988) un experiment
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
un mare număr de texte scrise de autor în limba română și este impresionantă nu doar prin diversitatea fragmentelor incluse ci și prin aparatul critic însoțitor. Din cele aproape o mie de pagini, textele celaniene propriu-zise - aforisme, fragmente de proză ficțională, epistolară, de teorie poetică - reprezintă doar o treime. Există printre ele și proiectul unei prelegeri despre ,întunecimile actului poetic", dar și minuscule proze diseminate, prefețe de carte, interviuri, dialoguri și notițe pentru lucrări dramatice. Trebuie subliniată calitatea acestei ,comori" editoriale
Paseism, epigoni și clone by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11172_a_12497]
-
le generează de-a lungul istoriei sale sunt legate de impresiile cele mai variate, de la stereotipuri caricaturale grave, bazate pe refuzul cunoașterii reale a unui popor, până la interpretările pozitive cele mai nuanțate. De asemenea, ele relaționează complementar elemente documentare și ficționale, interne și internaționale, generale și particulare, afirmative și negative, de pe o poziție constant comparatistă, o poziție care face ca imaginile, bazate pe o percepere relativă a calităților și defectelor, să fie mereu deschise interpretărilor. Interesul recent pentru imagologie are o
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
spiritului feminin fiindu-i arondate alte plăceri. Femeia la cratiță, cu sugarul la piept și cârpa de șters praful la-ndemână e o imagine ce traversează subconștientul multor reprezentanți ai sexului ,tare", cu o viziune macho asupra lumilor reale și ficționale. În cealaltă extremă, mult mai subțire numeric, dar cu atât mai vocală, se află feministele convinse, care îmbracă o dată cu pantalonii sociali și filozofia corectitudinii politice, justificatoare și penalizatoare. Discriminare pozitivă, considerarea individului prin includere categorială, vânarea abaterilor colective de la o
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
exemplu clasic de postmodernism literar, în care metaromanul apare și crește în exces, copleșind narațiunea inițială printr-o pletoră reflexivă. Tulpina firavă a intrigii se rupe. Nu mai contează ceea ce apărea în versiunea primă a romanului scris de protagonist. Lumea ficțională nu era și nu poate fi turnată în calupuri incasabile, în forme indestructibile; ea reprezintă un permanent joc al aparențelor, o nebuloasă în care autorul însuși se pierde. Cel mai confuz dintre toți ne apare artistul care a ,plăsmuit" o
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
toți ne apare artistul care a ,plăsmuit" o lume, nefiind acum în stare să o fixeze în memorie - și pe hârtie. ,Nici eu nu mai știu ce e real și ce e imaginat", recunoaște el. Romanul interferează cu jurnalul, realitatea ficțională cu visul și universul secund al lui Victor Testiban cu cel terț al personajelor acestuia: generalul Arabolu, ispititoarea lui soție mai tânără, avocatul și omul de lume Jean Lalescu, ceilalți eroi care fac, tot mai insistent, semne creatorului lor. Desigur
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
luat parte vor părea cititorului de necrezut", și nu avem motive să-i suspectăm sinceritatea. Se întâmplă uneori ca viața să-i ofere scriitorului un subiect aproape integral și Grigore Băjenaru a avut încredințarea că existența lui are o semnificație ficțională. De aceea, cu deferență, dedică volumul fostelor soții, ,care, involuntar, m-au ajutat să realizez acest roman, ce cuprinde întâmplări atât de neverosimile, deși adevărate, încât nici cea mai fecundă imaginație de scriitor n-ar fi reușit să le închipuie
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
neverosimile, deși adevărate, încât nici cea mai fecundă imaginație de scriitor n-ar fi reușit să le închipuie". Totuși Balsam de Canada rămâne mai aproape de confesiune, asemenea, de pildă, romanului Interior, 1931, de Constantin Fântâneru, și mai puțin o proză ficțională ce împrumută stilul confesiunii, ca în romanele lui Camil Petrescu. Faptele și întâmplările sunt recreate dintr-o perspectivă predominant comportamentistă, așa cum s-au produs în circumstanțe referențiale. între ficțiune și realitatea extralingvistică se interpune filtrul unei instanțe narative ce-și
Un roman de Grigore Băjenaru by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/10989_a_12314]
-
din altă parte. Caricaturile ,blasfemiatoare" acuzau sinapsa exegetică între lectura Coranului (i.e., urmarea lui Mohamed) și un angajament politic radical, care a produs - nu doar în ultimii zece ani - fenomenul numit ,terorism islamic." Această relație de corespondență lipsește din produsul ficțional al dnei Mungiu. Nu este vorba doar despre faptul că nici o Biserică reprezentativă pentru creștinismul universal n-a elaborat o reflecție teologico-politică interzisă copiilor sub 16 ani. Nici unul dintre cei indignați de mediocritatea literară și iconoclasmul dramatic al piesei Evangheliștii
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
nume importante din pictura noastră de astăzi. însă, dintr-un anumit moment al acestui interes pentru natură sau pentru interior, Ioana Bătrânu rămîne un artist cu totul singular; un căutător înfrigurat al armoniilor și al marilor convulsii, al unui spațiu ficțional în măsură să descarce o enormă avalanșă de trăiri interioare. Poate mai mult decît oricare alt pictor contemporan, Ioana Bătrânu trăiește o continuă criză a mărturisirii și o la fel de mare sete de eliberare. Culoarea este un strigăt, compoziția o scurtă
Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10891_a_12216]
-
acest redus conținut de viață trăită este ambalat în straturi-straturi de text și metatext, povestiri pseudo- și auto-referențiale, la a doua, a treia, a zecea mână... Amicii din gașcă, aplicând o grilă deflaționistă discursurilor standardizate ale epocii, vin cu "faze ficționale" care se lungesc la nesfârșit, într-o adâncime autospeculară. Și cultura înaltă, tip Humanitas, și cea postmodernă, propagată de un grup concurent și trendy de studenți, le repugnă acestor tineri citiți și cinici, trecuți prin atâtea lecturi grele și conștienți
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
nu este un mecanism de ceas, ci este o specie organică, vie, însă o specie de tip Frankenstein: incomodă pentru canon, creată din fundamente științifice, raționale și mecanice, însă nu mai puțin senzoriale și umane. Precum Frankenstein este o creatură (ficțională) deviată de la normalitatea fiziologică și socială, experimentul în literatură este o anormalitate, o ieșire din tiparele canonului. Ironia este că tocmai această deviere de la canon va face ca experimentul să ajungă el însuși (în) canon, să fie un model de
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
moment dat, o temă cu un asemenea potențial cinematografic să nu fie abordată. îndată după comemorarea a cinci ani de la atentate, cele două pelicule care tratează acest subiect au avut premiera și pe ecranele românești. Primul film este un documentar ficțional al regizorului britanic Paul Greengrass, cunoscut pînă acum și pentru alte proiecte cinematografice de analiză a unor evenimente istorice sau politice - de exemplu, pentru pelicula "Bloody Sunday" în care e vorba despre conflictul din Irlanda de Nord. în United 93 este pusă
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
de mirajele ei se află și spaima ascunsă față de lucrurile neclintite, alături de tainele evangheliilor se desfășoară și proza obscură sau neștiută a vieții. Eu nu fac decît ceea ce a făcut literatura dintotdeauna, adică am încercat să rescriu realitatea, construind lumi ficționale, autonome și funcționale. Era odată un clișeu (și o contradicție în termeni...) legat de ,construcția" prozei ardelene, de romanele lui Rebreanu, pare-mi-se: ,planuri paralele care se-ntîlnesc" Cum ,lucrează" sistemul ăsta de vieți glisante, de ,ferestre" in(ter)dependente
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
cronotopului în roman. Mai departe, romancierul român încearcă să diferențieze romanul de povestire sau nuvelă, sau chiar de o „nuvelă extinsă”, ultimele conținând, la rândul lor, o fabulă, o intrigă (diferența constă, până la urmă, în complexitatea „de cazuri”, de lume ficțională a celui dintâi față de liniaritatea celor din urmă). Radu Aldulescu e refractar la formula postmodernă sau experimentală a romanului (practicată, în speță, de optzeciști), optând pentru romanul de tip realist (al romancierilor șaizeciști și șaptezeciști), cu „acțiune și personaje verosimile
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
am citit”. O autobiografie, afirma Philippe Lejeune, pune în joc probleme privind memoria, construcția personalității, autoanaliza. Fiind deopotrivă o rememorare și o reflecție asupra propriei vieți, autobiografia include alături de experiențele reale ale existenței personale și pe cele dobândite din universul ficțional al operei literare. „Lectura - scria romancierul și eseistul Ricardo Piglia - este arta de a construi o memorie personală pornind de la experiențe și amintiri străine. Scenele din cărțile citite revin ca amintiri private”. Borges le denumea „amintiri false”, „experiență artificială”, „memorie
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
mai cuprinzător al textului însuși, un spațiu în care textul și realul se contopesc devenind, cu un termen al lui Cărtărescu, o texistență (s.a.). Această lărgire a spațiului textului este una necesară, deoarece trebuie să găzduiască, pe lângă suita de personaje ficționale, noi personaje principale: autorul însuși și cititorul” („texistență” este, cred, un termen folosit de optzeciști în general, nu numai de Cărtărescu). Spațiul textual este determinat de mișcare, dar și de personajele puse în joc; în privința celor din urmă, el se
Proză și spațialitate by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4161_a_5486]
-
autobiografie fără nici o urmă de obiectivitate și care nu poate fi luată drept izvor istoric: asistăm doar la o laudă de sine a autorului, dincolo de limitele rezonabile, la un fel de autoelogiu jenant și uneori involuntar comic. Prin caracterul ei ficțional și fantast, scrierea se încadrează într-adevăr literaturii, pentru că în ea domină invenția pură și exagerarea. Scrisă cu părtinire, plină de zvonuri incerte, cartea nu este nici pe departe o operă istorică; după cum nu este nici operă secretă, „de sertar
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
cel de-al Doilea Război Mondial, particularizându-l prin focalizarea asupra personajului principal, Arthur Seaton. Personajul, un tânăr cu puțin peste douăzeci de ani, împrumută elemente din biografia autorului, dar acest lucru nu fragmentează discursul, ele fiind bine integrate întregului ficțional. Renunțând la studii la paisprezece ani, Arthur se angajează la fabrica de biciclete din Nottingham, unde lucrează, alături de tatăl său, cinci zile pe săptămână, așteptând cu fiecare piesă pe care o modelează la strung venirea fericitei după-amieze de vineri, când
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
ciclul deschis cu Ravel, în 2006. Scriitorul premiat cu Goncourt în 1999 trece, pe la începutul anilor 2000, de la ficțiuni pseudo-realiste, cu eroi luați din romane polițiste, de spionaj etc, la altceva, scriind însă la fel. După două decenii de exerciții ficționale în care tehnicile ironiei se rafinează, păstrînd însă același nivel de eleganță - Echenoz este și rămîne mereu un scriitor parizian (chiar dacă născut în Midi) - ceea ce se schimbă e tematica. Echenoz asistă, de-a lungul anilor 70-80, la procesul de americanizare
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
romantica sferă a dublului à la E.T.A. Hoffmann sau E.A.Poe, ci în curată sfâșiere dostoievskiană. Apropierea de Istanbul este evidentă: doar că accentele autocritice și evocările vieții între ruinele unui imperiu sunt plasate în Fortăreața Albă în plan ficțional. Amintirile autorului despre propria copilărie și tinerețe, despre „blocul Pamuk”, unde și-a trăit o mare parte de viață în ambianța nonșalantă a unei familii burgheze înstărite, despre Bosfor, autori otomani și străini etc. fac din Istanbul o poveste care
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
aproape șapte sute de pagini - tipărite cu caractere mici - reprezintă come-backul spectaculos al unei prozatoare care a demonstrat deja, prin Cruciada copiilor, că poate construi pe spații largi și cu mize majore. Pe de altă parte, tema cărții - încercarea de transpunere ficționala a biografiei lui Eminescu - e, de nu de-a dreptul incendiară, măcar riscantă, daca ne gândim că nume grele ale prozei și criticii românești și-au cam frânt gâtul în demersuri asemă- nătoare. La fel ca Lovinescu sau Cezar Petrescu
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
viitor comunist. Nu așa ar fi logic: trecutul istoric glorios, prezentul burghezomoș ieresc decăzut, viitorul comunist și mai glorios?” Am plasat sub semnul întrebării afirmația cu privire la caracterul SF al poveștii, întrucat Florina Iliș nu simte nevoia să expliciteze nicăieri convenția ficționala din spatele ei: cum se poate ca „securiștii” să coboare în timp în strictă contemporaneitate a lui Eminescu sau să urce până la „Dosarul Dilemă” din 1998 al deconstruirii poetului - conspectata și ea cu atenție într-o proza ce vrea să înghită
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
tot ce s-a scris mai pertinent despre relația lui Nae Ionescu cu Mihail Sebastian, pornind de la descompunerea, pe puncte, a celebrei prefețe din De două mii de ani și de la clarificarea - cu mină de teoretician, de data aceasta - a convenției ficționale ambigue asumate de maestru: „Scriind prefața la De două mii de ani, Nae Ionescu răspunde provocării lui Sebastian, care îl travestise foarte transparent într-unul din personaje, și se identifică în Ghiță Blidaru. Aici e unul dintre amănuntele importante care au
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
toleranță și clădire conspirativă a Securității, după ce în secolul 19 servise drept han. Prin intermediul personajului central, alter ego-ul Maria, alias Maia (sau Maya, vălul iluzoriu al lumii...) Simona Sora - care a locuit în Universal din 1990, ca studentă - își valorifică ficțional propria experiență biografică, plasînd-o pe o orbită fabulatorie. E vorba atît de experiența „căministă”, în tulburea perioadă postrevoluționară, cît și de cea familială, cu tot felul de povești ajunse la ea pe filiera bunicii materne: în roman, istorisirile despre spațiul
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]