9,472 matches
-
Tudorel Urian Scriitorul pare a juca în permanență rolul unui savant candid și cam zăpăcit, care amestecă substanțe aparent incompatibile, mirîndu-se singur de rezultatul experimentelor sale. Ficțiunea și memorialistica, regionalismele de limbaj și tehnicile narative ale postmodernității, flexibilitatea temporală și geografică, viii și morții, Occidentul și satul bănățean tradițional (cu specificitatea sa multietnică) sînt macerate temeinic și apoi retopite în operă, iar autorul este primul care exclamă
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
care exclamă uimit (inimitabilul său "măi, măi") în fața rezultatului final. Misterele Castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă este un roman care se pretează la mai multe tipuri de lectură. El poate fi citit ca o scriere de ficțiune, dar și ca una memorialistică. Grosul însemnărilor este dat de amintirile scriitorului din copilăria petrecută la Lipova, anii timișoreni mai apropiați sau mai îndepărtați, cu personaje reale din lumea universitară și scriitoricească. Mai poate fi citit romanul ca o parodie
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
mulți au avut privilegiul de a o simți. Dar poate că lumea însăși este în așa fel alcătuită încît să nu poată suporta, în același registru, mai multe fantasme. Pentru că, în definitiv, nici satelitul nu era altceva decît o simplă ficțiune. Chiar dacă în ordine rațională și în context cultural el avea o realitate indubitabilă și putea fi evaluat ca o culme a creativității umane, văzut direct, în puterea nopții, ca o stea călătoare amestecată printre stelele fixe, nu părea decît o
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
propria sa identitate istorică, iată cîteva întrebări care trebuie puse și repetate obsesiv pînă cînd răspunsurile vor deveni obligatorii, vizibile și, mai ales, definitive. Pînă la răspunsurile practice, avem unul simbolico-poematic: Sulina este o utopie istorică, un exercițiu pur de ficțiune administrativă, o fabulație a geografiei și un germene carbonizat, o firavă resursă de ADN pentru Europa de mîine. Geografia: Sulina este cea mai estică localitate a României, așezată pe malul drept al brațului cu același nume, doar la cîțiva kilometri
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
a alege între mii de pagini, dintre cele mai semnificative scrise astăzi despre ideile care se confruntă, despre starea de lucruri din diverse zone ale planetei sub forma unor eseuri, a unor reportaje, a unor confesiuni, a unor opere de ficțiune, constituie, fără îndoială, un prilej de bucurie. Refugiu, întrucât sunt ținut deoparte - dat fiind timpul și energia învestite în ,Lettre Internationale" - de bătăliile fratricide din viața literară. În plus, ,Lettre Internationale" este un excelent alibi intim ca să nu scriu. M.I.
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
estice nu este atât o criză de public, cât o temporară criză de creație. Și asta, deoarece s-a schimbat grila de comunicare. De altminteri, a subliniat el, întreg felul de a cugeta și de a scrie al autorului de ficțiune s-a modificat, deoarece acum are întreaga libertate de a se exprima. Iar ceea ce înainte era interesant în pagina de proză și avea, poate, chiar un caracter documentar, întrucât ziarele nu puteau s-o publice, dar în literatură izbutea să
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
emoțiile premierei, prin rutina și peripețiile atâtor reprezentații la Ťsediuť și în Ťdeplasăriť, alcătuiește o familie. Această familie, în care fiecare se iubește mult pe sine și puțin pe ceilalți, se gelozește și se într-ajută, e totdeauna emoționantă prin ficțiunea căreia îi dă viață și prin certitudinea că ficțiunea e cea mai bună dintre lumi. M.I.: Ce fel de personaj este secretarul literar al unui teatru? El nu e nici actor, nici regizor... B.E.: Secretarul literar e, în teatru, un
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
Ťsediuť și în Ťdeplasăriť, alcătuiește o familie. Această familie, în care fiecare se iubește mult pe sine și puțin pe ceilalți, se gelozește și se într-ajută, e totdeauna emoționantă prin ficțiunea căreia îi dă viață și prin certitudinea că ficțiunea e cea mai bună dintre lumi. M.I.: Ce fel de personaj este secretarul literar al unui teatru? El nu e nici actor, nici regizor... B.E.: Secretarul literar e, în teatru, un persoanj ambiguu și are parte de un statut Ťdramaticť
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
dependent de droguri, violent, pistolar. Era un 2-Pac al beatnicilor. Kerouac & Co. îi admirau inteligența și cultura și își luau notițe de la el. Burroughs e cel care i-a pus să scrie. Deși toate cărțile sale (vreo 14) sînt autobiografice, ficțiunea se arată, surprinzător, mai palidă decît realitatea. Poate pentru că scrisul era un act destul de conformist (Burroughs a și pictat, în maniera lui Pollock), nu și-a formulat niciodată explicit un crez. Nevoit să fugă în Mexic din cauza problemelor cu legea
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
parte.") îl conduc la două observații: "Primul lucru care m-a frapat la acești tineri e că, literalmente, mulți dintre ei nu știu pe ce lume se află ș...ț. Mai grav e că pentru ei raporturile dintre realitate și ficțiune a minții sînt foarte confuze. Ei par să trăiască într-o lume în care nu e nici o diferență ontologică între Napoleon și Pokemon sau între Adolf Hitler și Batman. Nu e vorba doar că tinerii nu cunosc istorie sau nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
autor de proză scurtă. Ca și în cazul lui Radu Paraschivescu, și Liviu Bleoca datorează foarte mult activității sale de traducător din proza nord-americană, de la care și-a însușit tehnica. Liviu Bleoca nu este un povestitor inventiv, nu surprinde cu ficțiuni ingenioase, el este tipul de prozator minimalist care cucerește prin discurs, prin actul subiectiv al povestirii, prin felul în care îți ,vorbește". Talentul lui Liviu Bleoca stă, așadar, în protocolul și tonalitatea povestirii, în înscenarea textului. Cîteva gesturi precise, perfect
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
într-un fel sau altul, din cauza a ceea ce mâncaseră. Dacă l-am inventat, cade toată vina asupra mea. Nici nu pot să afirm că, dacă Lucídio e inventat, este inventată toată povestea și deci nu există crime și nici vinovați. Ficțiunea nu e o circumstanță atenuantă. Imaginația nu e o scuză. Cu toții ajungem să ucidem în gând, dar numai că autorul, monstrul ăsta, își așterne crimele pe hârtie, și le mai și publică. Dacă nu mi-am omorât pe cei nouă
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
o scuză. Cu toții ajungem să ucidem în gând, dar numai că autorul, monstrul ăsta, își așterne crimele pe hârtie, și le mai și publică. Dacă nu mi-am omorât pe cei nouă confrați și frați întru obsesie, sunt vinovat de ficțiunea de a-i fi omorât. Trebuie să te conving, cititorule, că nu l-am inventat pe Lucídio ca să arăt că nu sunt vinovat de aceste crime oribile. Trebuie să te conving povestea e adevărată ca să arăt că nu sunt vinovat
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
a-i fi omorât. Trebuie să te conving, cititorule, că nu l-am inventat pe Lucídio ca să arăt că nu sunt vinovat de aceste crime oribile. Trebuie să te conving povestea e adevărată ca să arăt că nu sunt vinovat de ficțiune. O crimă inventată este mai rea decât o crimă reală. Căci, dacă crima reală poate fi accidentală, rod al unei pasiuni de moment, nu s-a pomenit niciodată de vreo crimă fictivă care să nu fi fost premeditată. Pot să
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
o reader's digest, doar cu șiruri de substantive, de adjective tăiate din banda care-i umblă fiecăruia prin minte, cînd vine vorba de o anume perioadă. Sînt, însă, acolo, indiciile unei povești. Trecuți prin inovații fără număr, pățiți cu ficțiunea în toate felurile, deprinși să ne chivernisim bine încrederea dată mărturisirilor, și tot cedăm, vezi bine, la grațiile, fie și de modă veche, ale unui roman în lege. Așa că citim mai departe. Despre planuri de război și despre cît de
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
o maturizare, un drept de a pune mîna pe cărți pînă acum inaccesibile din diverse motive. Poate că am părăsit cu toții inocența și bucuria micilor lecturi și ne aventurăm în țările vaste ale epicii. Poate că romanul - vîrstă adultă a ficțiunii, lasă în urmă proza scurtă - ca pe o casă a copilăriei fără întoarcere... Și totuși, există clasici ai modernismului care și-au impus formula proprie în proza scurtă, venind din tradiții culturale diferite, scriind și roman: Hemingway și Faulkner, Cortázar
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
și Pakistan, aruncă în aer prejudecăți vechi de un secol, creează un puzzle care descrie cel mai bine amestecul pestriț ce definește lumea de azi. Volumele lui Julian Barnes și Salman Rushdie demonstrează că proza scurtă poate lua în stăpînire ficțiunea în puncte cardinale, că propune alt pact cititorului în construcția narațiunii, iar arhitectura internă a volumului realizează o coerență ce rivalizează cu a romanului. Relația între cele două specii epice, scurtă și amplă, mă trimite la felul cum încheia Creangă
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
sau șapte ani, pe atunci succedându-i-se un documentar lung de șase casete VHS despre al doilea Război Mondial. Voi rememora câteva din impresiile de pe atunci: mergând pe linia clasică (și foarte eronată) cum că lungmetrajul e echivalent cu ficțiunea, iar documentarul cu realitatea, cum mi s-a explicat, m-am simțit mult mai în largul meu vizionându-l pe al doilea. Îmi dădea posibilitatea să mă asociez cu vocea naratoare care emitea judecăți de niciunde asupra evenimentelor, mi se
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
în patul unde stăpînul și stăpîna ciripeau colorat înainte de culcare, admiri de fapt un labirint de vene veștede. Cum celelalte simțuri nu prea îți sînt de ajutor, asemenea priveliști te vor descumpăni." Cînd granițele imposibilului dispar în porozitatea hîrtiei, cînd ficțiunea își este referentă sieși, poezia se insinuează cu frumusețea ei stranie în realitatea de dincoace de coperte aproape tactil. Iată ceea ce poartă numele Obs: ,}i-aș alege din cele mai inspirate posesoare ale unui trup de cupru, o însoțitoare. M-
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
întoarse pe toate fețele. Pentru că scrie și rescrie de atîtea ori ,completări"și ,completări la completări" pentru una și aceeași biografie, fără discuție literară, autorul se decide să lase la vedere trucurile sincerității și nodurile prin care leagă realul de ficțiune, nesocotind flagrant regula ,desenului din covor". Manierismul sufocă din prospețime, dar lasă intactă ingeniozitatea plastică, puterea cuvîntului de a revela. În fapt, ,literatura autobiografică" se constituie în gen literar și la ceilalți doi membri fondatori ai Școlii amintite, M. H.
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
ci o libertate absolută, care modelează și impregnează totul, este interzis a se interzice. Vechea lozincă din '68-ul francez are valoare caracterizantă, definitorie pentru modul de gândire și comportamentul tinerilor de azi, cei pentru care comunismul e aproape o ficțiune, iar democrația (fie ea și originală), o stare de fapt. Crescuți în fața televizorului și a internetului, mergând la școală în blugi și cu telefonul mobil la ureche, umblați prin Europa, dar tânjind după o garsonieră în București, ei au un
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
Daniel Cristea-Enache În contra tezei lui Ion Simuț, expusă și argumentată în volumul Reabilitarea ficțiunii, nu pot vedea - oricât m-aș concentra - o ,diminuare lentă, dar sigură" a nonfictivului. Chiar dacă romanul a mai recuperat din terenul pierdut în anii '90, e limpede că jurnalele, memorialistica, volumele de corespondență și interviuri ocupă un loc important pe
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
interferente sau comune, care se întâlnesc în câmpul mai amplu al experimentului artistic, i-au apropiat într-o solidaritate de idei și atelier ori de câte ori au avut prilejul să-și apere reciproc evaziunile metafizice din realitatea de facto în cea de ficțiune a operei, evaziuni criticate fără menajamente și partizan de ceilalți confrați. De altminteri, controversele adesea au vehemențe denigratoare, câteodată chiar scandalul sui generis, în legătură cu o scriere mai puțin ortodoxă a unuia dintre cei trei ,magi" ai avangardei din Polonia interbelică
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
tei. ŤTe-am așteptat, ai rătăcit mult, dar știam că ai să viiť". (p. 244) Dincolo de povestea tragi-comică a localității Lindenfeld, romanul lui Ioan T. Morar oferă prilejul unor meditații asupra raporturilor existente între viața trăită și viața povestită, realitate și ficțiune, materie brută și transfigurare artistică. În fond, ceea ce fac actorii improvizați la Lindenfeld nu este decît un performance pentru uzul unui singur spectator (e drept, milionar în dolari), o minciună artistică în a cărei logică intră toți participanții la acest
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
dolari), o minciună artistică în a cărei logică intră toți participanții la acest joc cu sufletul turistului german. Ioan T. Morar, are calități certe de prozator. Ludic și grav, amuzant și tragic, el se adaptează cu deplină naturalețe tuturor voltelor ficțiunii. Stilul său este întotdeauna perfect adecvat la ceea de se întîmplă, iar unele pagini impresionează prin delicatețea sufletească de care dă dovadă autorul. Trăim într-o vreme în care totul se transformă cu o repeziciune neașteptată. O meserie foarte vînată
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]