681 matches
-
pământ, și privighetorile cântă iarăși la pârăul lui Faur. Nimic din el n-a mai rămas acolo. Va muri peste puțin și această amintire. Când, într-o primăvară am ieșit la soare, și m-am așezat cu spatele într-o fierărie de scânduri, ascultând cântecul ciocanelor. Soare strălucit, adăpost de vânt, cer curat de primăvară. Aveam doi ani jumătate probabil. O scânteie, răzbătând prin crăpăturile șandramalei, m-a mușcat de după ceafă. M-am spăriat tresărind, am strigat; otavă!6 nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aproape un quartal, se râdică în patru etaje nalte și impozante. Atât rez-de-chaussée cât și cele patru etaje sau mezzanine legate prin ascensoare cuprind raioanele de mărfuri. Farmacie, librărie, pânzeturi, lânuri, matăsuri, haine, obiecte de călătorie și de lux, cuie, fierării, cuțitașe, farfurii, sticlării, perne, saltele, paturi, puști, automobile, gramofoane, radiofoane, uniforme, feșe, articole de sport, vânat și pescuit, covoare și mobile, sobe, haine gata, în sfârșit tot ce-ți poți imagina. O armată de vânzători și funcționari servește valurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zgribuleau de frig soldați în mantale mototolite și ude de ploaie... Oprirea impusă era bucuria noastră; pe câmp ne jucam umblând curioși printre vagoanele arse și locomotiva unui tren deraiat în urma unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit departe de a înțelege grozăvia acelor momente. Trenul, nu o dată, era mitraliat din avioane, aviatorii nefâcând distincție între trenurile militare și cele ale convoaielor de refugiați, femei, bătrâni și copii... În unul din aceste raiduri
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
posibilitatea sporirii numărului lor până la 56. Capacitatea de producție devenea, în noile condiții, sensibil egală cu cea a atelierelor din București. În imediata vecinătate, suficient de aproape de atelierele de reparat vagoane și de ajustaj, se afla Forja sau Atelierul de Fierărie. Ceva mai departe și oarecum izolată de restul fabricii - din cauza riscurilor de incendiu crescute - a fost construită o turnătorie de fontă („fonderia de tuci”), a cărei finalizare s-a realizat târziu și cu costuri considerabile. Atelierele de căldărărie (cazangerie) se
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
denotă grija cu care era gândit fiecare detaliu. În cea mai mare parte, atelierele erau pavate cu calupuri de lemn montate pe beton. Excepție făceau acele secții unde existau pericole de incendiu și acolo lemnul era înlocuit cu pământ bătătorit. Fierăria avea dimensiuni ceva mai mari, în condițiile în care motorul cu aburi care acționa ciocanele mecanice ocupa un spațiu considerabil (28 m lungime și 10 m lățime). Ventilarea se făcea printr-un sistem de ferestre mobile, manevrate cu ajutorul unor pârghii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
condițiile în care motorul cu aburi care acționa ciocanele mecanice ocupa un spațiu considerabil (28 m lungime și 10 m lățime). Ventilarea se făcea printr-un sistem de ferestre mobile, manevrate cu ajutorul unor pârghii, iar în imediata vecinătate se afla fierăria de arcuri, numită mai târziu Arcurăria. Deși lucrările păreau să avanseze rapid, totuși, între anii 1900-1902, ele au fost suspendate, din cauza gravelor pierderi din agricultură, care au impus reducerea investițiilor. Înainte însă, în anul 1899, erau finalizate clădirile atelierelor pentru
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acestor neajunsuri, la 1 aprilie 1905, Atelierele din Iași își începeau producția. La interval de aproape un an, se deschideau și cele din București. Primele secții care au început să producă, în 1905, au fost rotăria, turnătoria, montajul, strungăria, ajustajul, fierăria și uzina electrică. De asemenea, se finalizau și cei 2 637 m de gard cu cărămidă de Ciurea, care înconjurau o suprafață de 13 209 m2 pe care trebuiau să fie construite halele Atelierelor. În anul 1906, numai la Iași
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
clădire specială pentru pompieri, dispensarul și sala de mese. În ceea ce privește situația personalului Atelierelor, în anul 1912, erau angajați doi ingineri, 12 maiștri, pontatori și impiegați și 330 de muncitori. Puteau fi folosite următoarele clădiri: birourile administrației, uzina electrică, atelierul de fierărie, ajustaj și strungărie, rotăria, secția de montaj a locomotivelor, atelierul de recondiționare a cazanelor de locomotivă, turnătoria de bronz și de compoziție, magazia de materiale, cantina. În perioada imediat următoare, până spre sfârșitul primului război mondial, Atelierele ieșene nu au
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
1932, au ținut întrunire alegându-se un Comitet de acțiune compus din Tilich, Concic și Mocanu la montaj, Pintilie și Tănase la casangerie, Varlam și Safroneicu și Boncescu de la strungărie, Cezar Ivan și Burcas de la ajustorie, Popescu și Rățoi de la fierărie, Răzleț, Căprariu, Oancea și Melinte de la vagonaj, Radu de la vopsitorie, Buliga și Mitea de la rotărie, Botescu și Haim de la tâmplărie”. În luna aprilie a anului 1932, tot într-o întrunire a lucrătorilor de la Atelierele Nicolina, organizată în imobilul din strada
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
au fost înlocuite prin mori cu tracțiune animală), 26 velnițe și 717 „fabrici” (în realitate, ateliere), din care: cinci ateliere de lumânări, unul de pălării, 10 ateliere de prelucrare a pieilor, unul de găitanuri, opt de fabricare a săpunului, cinci fierării și 700 (războaie, probabil) de mătase și lână. În perioada Regulamentului organic, la Huși a sporit numărul manufacturilor, mai ales în industria alimentară. Un loc însemnat în această ramură industrială l-au avut zalhanalele. Din cele trei mari zalhanale existente
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
300 litri, două mori cu aburi (în 1898 erau trei, iar la târgul Drânceni funcționa o moară), patru brutării, două simigerii, două mori cu cai, cinci pitării și cinci căsăpii, trei săpunării, două tinichigerii, două spoitorii, două de armurărie, nouă fierării, 10 tăbăcării, 34 ciubotării, cinci pantofării, trei săidăcării, nouă croitorii pentru haine femeiești, 10 pentru haine bărbătești, două strungării, șase stolerii, șase dogării, trei făclării, trei hoteluri, patru cafenele, două cofetării și un atelier de ceramică. Comerțul. În Epoca Modernă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din sudul depresiunii Răducăneni-Moșna o piață pentru schimbul de produse, în 1863 a fost înființat târgul Drânceni. Evoluția sa a fost lentă, chiar dacă aici au funcționat două mori țărănești, o presă de ulei și ateliere meșteșugărești - de tâmplărie, rotărie și fierărie. Activitatea comercială a orașelor și târgurilor Moldovei nu poate fi concepută fără existența dughenelor. Din tabelul care urmează, rezultă că în 1830, la Huși existau cele mai multe prăvălii din zonă - 375 de dughene: Nu demult, Costin Clit a publicat un articol
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fabrici de tricotaje, două uzine electrice, două mori, patru tipografii, două legătorii, o fabrică de vopsitorie, trei farmacii, 25 magazine diverse, cinci cofetării, cinci librării, un restaurant, 15 berării, trei cârciumi, 15 ateliere de croitorie, 12 de cizmărie, 10 de fierărie, 11 stolerii, șapte de mecanică și lăcătușerie, cinci de dogărie, trei de armurărie și șase de tinichigerie. Meșteșugarii hușeni erau binecunoscuți mai ales ca fierari și lemnari (caretași), ce lucrau căruțele numite hușence. În perioada interbelică (1918-1940), orașul se va
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși au fost: Filatura de Bumbac, Secția Huși a Întreprinderii de Prelucrare a Lemnului Vaslui, care a intrat în funcțiune la 1 septembrie 1977, Fabrica Mixtă de Industrie Locală, înființată la 1 iulie 1951 cu secțiile de obădărie, dogărie, tâmplărie, fierărie, rotărie, mecanică, Centrul de Industrializare a Laptelui (I.C.I.L.), Centrul de Industrializare a Cărnii (I.R.I.C.); ele completau tabloul economiei hușene. Aprovizionarea populației cu produse de larg consum, ca și prestările de servicii, se realizau prin Întreprinderea Comercială de Stat Mixtă Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
își deteră seama că nu mai puteau nici restaura, nici întreține clădirile de altădată și, cu un curaj extraordinar, dărâmară ce mai rămăsese din fostul palat din secolul al XVIII lea, rezidiră pe mic grajdul de cai și vite, tâmplăria, fierăria, o mică fermă pentru argați, iar pentru dânșii, o căsuță cu camere mici, adaptate nevoilor și pretențiilor prezente. Pe temeliile dărâmăturilor puseseră pământul scos de la clădirea nouă și plantaseră trandafirii adunați din parc. Era un spectacol impresionant. Ei mă duseră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pedeapsă de 7 zile de izolare cu regim special: pâine și apă, fără scaun, fără pat. Pentru dormit se introduceau două scânduri la stingere (pe jos era ciment), iar la deșteptare se scoteau. Am lucrat la fabrica de nituri la fierărie. Am fost la mina de plumb de la Nistru și Baia Sprie. Pentru munca prestată am primit zece lei pe lună dar numai o singură dată am reușit să fac norma fiind într-o echipă. Domiciliul obligatoriu Între anii 1959-1964, după
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
slabi ce erau; îi bătea vântul. Totuși, curiozitatea lor nu era pe deplin satisfăcută; mai doreau niște amănunte; mai voiau niște date suplimentare pentru o completă și definitivă edificare. Așa că "interogatoriul" era de fapt o dezbatere publică, exact ca la fierăria lui Iocan, un fel de ședință la care participau toți, însă rezoneurul era Moromete, cel care dispunea de surse de informație suplimentare și se descurca cel mai bine în hățișurile întortocheate și alunecoase ale perversei filozofii politice. Lucrurile se petreceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Alba Iulia, a trecut și a făcut popas în octombrie 1599 la Oprea Cârțișoara, ba tradiția oamenilor locului ne povestește că marele voievod și-ar fi potcovit bidiviul său alb la un covaci iobag ce-și făcea meseria într-o fierărie din grădina Imbrii. Dar să dăm Cezarului ce e al Cezarului, să-i recunoaștem tot meritul pentru care întreaga națiune îi este recunoscătoare încă și azi după mai bine de patru secole și-i va fi în veci. Dar să
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care se pot depozita circa 2000 de banițe de cereale, la 11. o cocină în care pot fi îngrășați cel puțin 12 porci mari. la 12. se consemnează existența unei fântâni cu roată, cu două găleți. La 13. găsim o fierărie, la 14. o spălătorie, la 15. un heleșteu cu păstrăvi, la 16. o căsuță de bârne acoperită cu paie în care locuiește la data conscripției un ungur bătrân, pe numele său Iakab Istvan, care nu are niciun fel de avere
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
stat în timpul comunismului. Lemnul, anumite esențe mai dense a fost folosit cândva de unii meșteri ai satului și pentru producția de cărbune necesar, fie la încălzirea locuințelor la vreme de iarnă, la bucătării pentru gătitul hranei, fie în atelierele de fierărie, pe vatra cu foale pentru CÂRȚIȘOARA • Monografie 213 modelarea fierului prin forjarea rudimentară, dar artistică uneori, în vederea confecționării unor anumite bunuri de feronerie, dar mai ales pentru producția de potcoave și caiele, unde cererea era mai mare. Și aceste meșteșuguri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
67)"/>. Într-o scenetă comică, Vasile Alecsandri scrie că „În Iași nu Întâlnești decât dughene jidovești : Leiba croitor bărbătesc, Moisi ciobotar femeiesc...” <endnote id="(427, VII, p. 576)"/>, iar bucovineanul E. Gregorovitza (1857-1915) scrie Într-o nuvelă despre dugheana de fierărie a unui evreu <endnote id="(130, p. 640)"/>. Evident, „dugheana”, adică pră vălia, este În astfel de cazuri doar anexa comercială a atelierului În care lucrează evreul meseriaș. Întotdeauna Însă această anexă este mai „vizibilă” decât atelierul propriu-zis. Din păcate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mult mai restrânsă. Într-o situație privind „magaziile și depozitele aflate pe raza cercului de recrutare Dorohoi”, Cercul de recrutare Dorohoi comunică Prefecturii, în septembrie 1931, că „a identificat un număr de 41 de magazii și depozite în orașul Dorohoi”. fierărie, scânduri, tablă) în proprietatea a 20 de evrei și a unui singur român ( 1 depozit de vin, aparținând lui Pintilie Lepărdă). În anul 1930 Primăria Dorohoi înaintează la cererea Prefecturii județului, un tablou privind „Situația averei mobile și imobile a
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și imobile a comunei Dorohoi”39. La secțiunea „alte fabrici și întreprinderi economice” erau trecute: 2 fabrici de mezeluri, 1 fabrică de unt, 6 ateliere de rotărie, 19 ateliere de tâmplărie și mobilă, 1 fabrică apă gazoasă, 21 ateliere de fierărie, 127 ateliere de croitorie, 77 ateliere de încălțăminte, 91 magazine de comerț și băcănie, 6 brutării, 16 măcelării, 6 cafenele și ceainării, 38 întreprinderi comerț și restaurant. În anul 1931, la cererea Prefecturii județului, Primăria orașului trimite o situație privind
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
profesori titulari, 2 profesori suplinitori, 3 maiștri, 2 servitori; în cele 7 clase învățau un număr de 344 de elevi, din care 177 români, 167 evrei. Școala inferioară de meserii din Dorohoi în anul 1920 funcționa cu 4 ateliere (lăcătușărie fierărie, lemnărie, țesătorie de covoare, vopsitorie și tapițerie) și 57 de elevi evrei. Școala profesională de fete „Domnița Ileana” avea în 30 august 1920 un număr de 4 profesori, 3 ajutori maiștri, 8 maistre; elevi români - 78 români și 28 evrei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Mihail Kogălniceanu din județul Constanța, în colectivul de dialectologie al Institutului de Filologie Romană A. Philippide din Iași (1967). Cercetător principal gradul I și secretar științific al Institutului din anul 1985. Doctor în filologie din anul 1982, cu teza Terminologia fierăriei în mediul rural din Moldova și Bucovina. Coautor la: Chestionar dialectal (nume de locuri și de persoane, terminologia meseriilor, a viticulturii și pomiculturii), Iași, 1969; Noul Atlas lingvistic român, pe regiuni. Moldova și Bucovina, volum introductiv, Date despre localități și
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]