522 matches
-
rânduite pornirile cele spre împerechere, iar oamenii beți, umplându-și trupurile de fierbințeala cea afară de fire, ca de o streche, se zădăresc spre înverșunări și spre împreunări se împing. Ci aicea (la mănăstire, n.n.) fiind vinul tare și iarba verde, fierbințeala e și mai vârtoasă, că vezi muierile chicotind în fața călugărilor care cască gura; apoi se duc și se împreunează în arhondărie sau prin chiliile părinților pofticioși de câștig nelegiuit" (1974, 178-179) . Nu e inutil să amintim că Damian Stănoiu, călugărul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989, p. 77-78). footnote>. Vom aminti în acest sens și o mărturisire deosebit de patetică a Fericitului Augustin: „Ai văzut, Doamne, când eram copil, iar într-o zi deodată am fost cuprins de o fierbințeală la apăsarea stomacului, fiind gata să mor, ai văzut, Dumnezeul meu, căci erai păzitorul meu, cu ce avânt al sufletului și cu ce credință am cerut Botezul Hristosului Tău, al Domnului și Dumnezeului meu, de la pietatea mamei mele și mamei
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
vestea Ruxandrei că-i frumoasă ca ziua, dar venind de la Stambul spre Tecuci, unde vroia Radu Vodă să facă nunta, dădu molima peste ea și se umplu de bube de vărsat negru, toată fața, chiar și ochii. Iar când trecură fierbințelile, rămase jupânița cu fața ca un ciur, gaură lângă gaură... — Și? întrebară fetițele în cor. — O învăță mă-sa să-și pună un văl gros, nici maramă, nici ștergar, și să nu și-l dea jos până nu i-o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i va îmbrăca în argint icoana de la Mitropolia din Târgoviște. — Rămân eu cu măria sa. Trebuie să-i dau niște leacuri și o băutură pentru somn. Are dureri mari. A spus doamna că o să vină și măria sa. O săptămână o să aibă fierbințeală și dureri de cap și n-o să poată face nimic. — Doctore, nici o vorbă despre boala măriei sale. Mâine dimineață trebuie să-l primească pe Kuciuk Selin pașa ca să se stabilească data plecării la Adrianopol. Selin trebuie să-l vadă așa, el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca niște rozete, dar nu este semn bun, că prea e frig. Or fi ieșit acum și toate târâtoarele și gândacii care au iernat pe sub pietre și prin nămoluri, toate omizile din pământ, dar cine lasă copiii care zac cu fierbințeală să iasă afară și să sune din clopoței ca să gonească viermii și șerpii, gușterii și lăcustele, gândacii și omizile? „E semn rău”, hotărâră babele, ca molima asta care a răpus-o și pe doamna Stanca, fata lui vodă Constandin, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
li se terminaseră vreascurile în șopron înainte de ieșirea în primăvară. Băteau clopotele într-o dungă pentru doamna Stanca a lui Radu Vodă Iliaș, cel răpus de darul beției... Să fie semn rău? Aș, de unde, c-a răposat săraca chinuită de fierbințeli, țipând și văitându-se că n o lăsau vedeniile să se despartă de lumea asta. Doar când a venit popa cu sfânta împărtășanie, doar atunci s-a liniștit. A spus femeia ce avea pe suflet, a primit Sfânt Sângele și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când a venit popa cu sfânta împărtășanie, doar atunci s-a liniștit. A spus femeia ce avea pe suflet, a primit Sfânt Sângele și Trupul lui Hristos și a închis ochii creștinește cu zâmbetul pe buze. Vedenii? Era boala și fierbințeala, că nu puteau doftorii lui vodă în nici un chip s-o răcorească. Îi ardeau cocoanei creierii în țeastă. Degeaba ține măria sa doftor grecesc și nemțesc, bașca și unul frâncesc pe deasupra tuturor, l-au chemat și pe spițerul de la sfânta mânăstire
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ajungă pân’ s-o coboare în pământ pe doamna Stanca? Bat clopotele într-o dungă de două zile și două nopți! — A zăcut mult răposata? — Aș, de unde, a cuprins-o așa, deodată, o slăbiciune cu dureri în toate mădularele și fierbințeli... A murit duminica, duminica Mariei Egipțianca... Cu o săptămână înainte, de duminica Sfântului Ioan Scărarul, au văzut-o toți coborând de la sfânta liturghie de la Mitropolie și oprindu-se în dreptul caselor brâncovenești, la crucea cea mare din piatră de Albești pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
La toate bisericile și mânăstirile citesc popii stâlpii și dezlegările - poruncă de la vlădica Antim și de la vodă -, că mare zbucium a avut domnița Stanca atunci când a căzut bolnavă. Țipa și striga cât o ținea gura. I se părea, atunci la fierbințeală că-l vede pe Constandin, taică-său însângerat, sculându-se din colțul dinspre răsărit al odăii, de sub icoana Domnului Hristos Pantocrator... „Ce-ai taică, striga ea către vedenie, de unde luași sângele ăsta?” Așa vorbește tot neamul lor când e la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venit să-i pețească mireasă beizadelei Radu, așa că înțeleg că vodă nu știe nimic... — Ce să știe? întrebă nerăbdător înaltul prelat, care până atunci nu înțelesese nimic. — Eram la caimacamul marelui vizir, care a fost lovit de boală. Pentru că avea fierbințeli mari am început să prepar un leac ca să-l fac să asude și să l liniștesc, așa că stam în odaia suferindului și îmi frecam ierburile în mojar când a intrat secretarul de taină al marelui vizir. Acesta, ca să-i facă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumina soarelui ce au urzit o iarnă-ntreagă în întuneric de văgăuni. De Alexe Caldu, când au ridicat-o pe doamna Stanca s-o astruce și băteau clopotele într-o dungă iar monahii cântau „Sfinte Dumnezeule”, neputând țâncii bolnavi de fierbințeală să sune din clopoței ca să alunge făpturile cenușii ale pământului ce ieșeau de prin cotloane și de sub pietre și bolovani, de aceea atunci o fi ieșit din umbra seraiului spre floarea grădinilor din Iali Kiosk, că în Stambul primăvara venise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât să se târască, până în somn, până în moarte. Se târî până la restaurant, unde cină față în față cu un soț dintr-o dată tăcut, sau care nu-i vorbea decât de oboseala lui, în timp ce ea însăși se lupta fără vlagă cu fierbințeala ce-i cuprinsese trupul. Se târî apoi până la pat, urmată curând de Marcel, și stinse lumina fără să-l mai întrebe. Camera era înghețată. Janine simțea cum o năpădește frigul, pe măsură ce febra urca. Respira'greu, sângele îi zvâcnea în vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
își lipesc degetele de pielea mea. În clipele de normalitate gândurile mele sunt porumbei albi ce ies din gură fâlfâind cu dor de libertate... În clipele de fericire gândurile dau năvală, se încurcă în gură ca ițele, buzele mele au fierbințeală și zac de parcă aș avea 40 de grade. Alb sau Negru Am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat’ iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat; îmi suspină până și gândul în drumul greoi spre tine... Mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe și mustăți hegre. Bine c-ai înviat... Dacă de șase zile mocnești așa... Apostol atunci a simțit fericirea de a trăi ca un fior nespus de dulce și, cu buzele crăpate de fierbințeală, a șoptit abia perceptibil: ― Nu mă doare nimic... nimic... Vreo șapte săptămâni mai mult al morții a fost decât al vieții. În afară de rana din piept, mai avea o sfărâmătură de os la piciorul stâng și o scrijălare adâncă în coapsă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce le-a avut. Voi le citiți, ca să puteți a plânge ? Căci prin isvor de lacrimi mor dureri -, Voi știți c-o mână. - oricare-ar fi - v-atinge Fruntea cea plină de sudori, și dulce {EminescuOpIV 104} Va răcori bolnava fierbințeală Și stavilă la lacrime va pune C-o sărutare... La mine, Ce singur stau cu fruntea-ntunecată, Ce nu pot plânge pentru că durerea Ochii-mi a stors și sufletul meu aspru L-a împietrit... la mine Nimeni nu va gândi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îl mângâia... era în erecție, nu se ascundea. Dansau după muzica veche a unui picup și se sărutau. Un parfum inefabil îl învălui cu aroma iute a pădurii de brad, împrăștiată cu aerul sărat al mării. Se simți invadat de fierbințeală până în vintre. Zvârcolindu-se într-un sărut pasional femeia își înghițea saliva, tot mai precipitat; îl simțea al ei... posesiune neîmplinită care caută odihna din ea. El făcu primul pas, deși putea rămâne multă vreme în această stare pe care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de chibrit? în case de burtăverzime? în 16 parcul Herăstrău? Nebunii lui Canetti, Empusa lui Mandiargues, somnambula Nadja erau aici substituiți de oligofreni, de "locatari", de "cetățeni" cu care nu era nimic de făcut. Am lăsat baltă proza și, în fierbințeala verii următoare, apăsat de singurătate cum nu mai fusesem vreodată, lipsit de mijloace ca să pot ieși undeva, fără nici un prieten cu care să pot să mă văd, am început să ies la un fel de plimbări zilnice, rituale, menite să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asemenea încercare. Cunoștea numai marginile blânde ale Țării Nisipurilor; în inima deșertului n-a mai fost. Și acum mergea de atâtea zile și toate zilele erau la fel, numai cu mări de nisip și cu valuri de nisip, a cărui fierbințeală era ca a cuptorului de ars oale, și cu un drum nesfârșit pe care nu-l vedea nimeni pe pământ și numai sclavul negru Auta îl vedea în cer. Nopțile erau reci, și păturile cărate pe tauri ziua păreau batjocură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oari, chiar i-a ci văzut?“, apoi, adormeau visând faunul cu spiridușii în jurul lui dansând. În altă seară, copiii într-un glas îl rugară... - Mai spuni-ni, tatai... ce‟i mai văzut în pădure?! El, cu Frăsânica bolnavă în brațe; - avea fierbințeli de câteva zile, începu: - Ce credeți voi, c-am văzut azi în pădure, ha? ...le ațâța el mai tare curiozitatea. Ia ascultați, dragii tatii. Când m-am vârât adânc, adânc, în inima pădurii, pe unde n-o mai călcat picior
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț..! di aur! murmurară ei, uimiți. După o clipă de tăcere, apasătoare, se auzi glasul stins al Frăsânică-i, dogorit de fierbințeală: - Chiar, le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dezbăteau cu neașteptată pasiune problema dacă tipa pe care-or s-o ia de nevastă se cuvenea să fie fată mare sau nu. Mintea lor supura, avea acnee ca și pielea de pe frunte și de pe obraji. Buzele crăpate de o fierbințeală obscenă și ochii tulburați, ca de vite, aveau sub țeastă corespondentul unor 117 comenzi imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea și nici scopul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la arhitectura mereu schimbătoare a limbilor de gaz inflamat, când galben, când verde, când albăstriu, când roșu ca sângele. Ne-am așezat pe jos, trăgîndu-ne cât mai aproape de crengile încîlcițe, linse de foc, până la limita la care abia mai suportam fierbințeala. Puștii țopăiau ca nebunii, urlând și chiuind, încercînd să ațâțe cu crenguțe incendiate focul. Transformau în jar incandescent vârfurile bețișoarelor și alergau prin noapte, rotindu-le repede și închipuind astfel cercuri și elipse fluorescente. In ce cavernă mai trăisem când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
grăbim spre casă, ne ducem la mine, prin ploaia mirosind a flori de tei scuturate și a praf înmuiat pe asfalt, ploaie de vară, binecuvântată, o port aproape pe sus, ușoară ca un fulg sub brațul meu prinzând puteri din fierbințeala trupului ei ud, în camera mea întunecată de ploaia de afară îi deschei cei treisprezece bumbi micuți ai rochiei ude, îi dau o pijama de-a mea uscată și-o pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încet, visez deja ceea ce nu poate fi adevărat, preoteasa intră tiptil, numai în cămașă subțire de noapte, Ce-i, Daniel? nu te simți bine? eu nu răspund fiindcă visez, îmi pune mâna pe frunte să se convingă că n-am fierbințeală și eu mă roșesc tot, în vis firește, Arzi! Nu! șoptesc încă tulburat de apropierea femeii care mi-ar putea fi mamă, să nu-ți aduc o batistă udă pe frunte? Nu! mi-e bine, spun eu cu privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-altul. Am ochit un Rembrandt sau un Tizian sau ce mama dracu’ o fi fost. Glonțul făcu o gaură de toată frumusețea, smulgând cu el și o bucată din perete. Rama căzu exact pe umărul lui Emmett. Simțeam cum fierbințeala armei îmi arde mâna, dar am continuat s-o țin strâns. Mai aveam pe țeavă un singur glonț cu care să obțin destăinuirea dorită. Mirosul de praf de pușca, fumul și norii de tencuială făceau aerul irespirabil. Patru sute de miare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]