81,003 matches
-
din cameră. "Doria Mihailovna privi în urma ei și se gîndi: "Îmi seamănă... va fi pătimașă... Mais elle aura moins d^abandon..." Deci ea fusese și mai și! Avem certitudinea imediat. Căci iată ce face Doria Mihailovna după ce-și dădăcește fiica. Îndată ce guvernanta plecă, îl chemă pe Pandelevski./.../ Pandelevski o liniști... se pricepea atît de bine s-o facă!" Această ultimă frază, cu echivocul celor trei puncte din mijloc și aluzia libidinoasă de cuvinte ce-o încheie, e edificatoare. Ce n-
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
plecă, îl chemă pe Pandelevski./.../ Pandelevski o liniști... se pricepea atît de bine s-o facă!" Această ultimă frază, cu echivocul celor trei puncte din mijloc și aluzia libidinoasă de cuvinte ce-o încheie, e edificatoare. Ce n-a reușit fiica, realizează rapid, mama!! Cu stimă și exegeză, Emil Brumaru 30.VII.1980
"Natalia se îmbujoră toată și tăcu" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13841_a_15166]
-
face a doua zi. Cînd lipesc, în final, timbrul pe plic, îmi spun că, iată, nu-i totul pierdut, pot să bag o scrisoare-n cutia galbenă și poștală, e-n regulă! Încă! Să nu uit "...grăsana ceea de Alexandra...", fiica mai mare a Epancinilor, visează două găini!!! Ce-ar zice despre asta bătrînul Freud? * Agalia îi sărută mereu mîinile Alexandrei! Dar iată-le pe toate: "Surorile Epancin erau, toate trei, niște domnișoare trupeșe, de o constituție robustă și se bucurau
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
ar fi ideal! Dar cad în bot și nu-mi rămîne decît, cel mult, să mă gîndesc la personajele cărților, mai ales la ele, nu la autori! La viața lor!! Ce chiloți o fi purtînd Nastasia Filippovna? Oare între Vera, fiica lui Lebedev, și Mîșkin, n-a existat nimic? Sînt indicii, stimate domn, sînt indicii! Ippolit se branla? Tot ce-i posibil, febra mică a tuberculoșilor dă o stare continuă de excitație și el, săracul, se pare c-a murit virgin
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
comunistă. Dar verificarea ei nu este chiar imposibilă. Anunțul menționat de memorialistă a apărut într-adevăr la mijlocul lunii iulie 1943 și suna astfel: "Prefectura Poliției Capitalei comunică: Gurfinchel Sara, zisă Gurian Sorana, născută la 3 noiembrie 191319 în Comrat Tighina, fiica lui Ițic și Ghitlea, licențiată 20, fostă publicistă, de statură mică, avînd piciorul drept mai scurt și cu defect la ochiul drept, este urmărită de poliție pentru fapte grave. Persoanele care-i cunosc adresa sau o găzduiesc sînt rugate a
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13906_a_15231]
-
și fanteziile roz. De data aceasta, poveștile o familiarizează pe Josette cu absurdul lumii și cu problemele limbajului. S-ar zice că tatăl pune cuvintele sub semnul lui Hermogenes, interlocutorul lui Socrate din Cratylos, și o convinge ( foarte ușor) pe fiica lui că "numele pe care-l dă cineva unui lucru acela este și cel potrivit". Tatăl "o învață pe Josette sensul adevărat al cuvintelor. Scaunul este o fereastră. Fereastra este un toc. Perna este pîine. Pîinea este covorașul de lîngă
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
sângerând gemene perechi pe rând încep aural înot merg la Maica Precista mana deniei cerșind și argintul din alint duh ceresc a întrista că și ea născu un Fiu și văzu cu văzul Lui izbăvirea neamului primenit în trupul viu fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind înroura prorocirea pe pământ dulce Mamă l-a purtat prunc în pântec chiparos râvnă sânge carne os cu golgotha împăcat veac în veac i se cuvin brățara troițelor înnoptatul
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
de familie îi reușește Tiei Șerbănescu tot ca spectacol lingvistic, plin de vioiciune, împănat cu greșeli, confuzii, formule specific regățene. Limbajul umple de viață personajele, mai mult decît viața însăși cu întîmplările ei. într-o discuție despre legionari, de pildă, fiica își chestionează mama (adoptivă, mai adevărată decît cea biologică) asupra epocii cu pricina, mizînd pe orgoliul istoric cu totul nejustificat al acesteia. O întreabă deci dacă i-a văzut pe legionari. "Cum să nu?" a zis mama, așa cum mă așteptam
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
deopotrivă de dragi. Plus tata lui Ganea, mitomanul fabulos, generalul Ivolghin. Scriu cu creioane și pe foi dictando anume. Poate așa o să fiu mai natural, o să-mi înlătur tracul. Dar să nu uit: nu-i delicios că toate cele trei fiice ale generalului Epancin sînt trupeșe și halesc pe sparte începînd cu micul dejun?! Le văd mari și cărnoase, transpirate și păroase! În prima mea vizită la dumneavoastră, la un moment dat, cred că spre sfîrșit, m-a izbit halucinanta asemănare
Sunt îngrozit! Am patruzeci și unu de ani by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14405_a_15730]
-
de pildă, repetă de cîte două-trei ori o însemnare, la pagini diferite (de exemplu ideea bizară că pijamalele nu ar trebui să aibă guler sau nota supărătoare despre felul agramat în care cuplul Simionescu găsește cu cale să-i vorbească fiicei lor nevîrstnice), fără îndoială pentru a pune la încercare vigilența criticului și a vedea dacă a citit toată cartea. Alte procedee folosite în același scop: schimbă datele calendaristice, pune nume inventate unor oameni reali, recunoscuți de oricine are minime cunoștințe
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
vom face aici în acest adânc în umbrele triste ale văilor în străduțele dosite a marelui oraș vezi aici totul e făcut din voci doar un pelerin simte da e adevărat trebuie să punem hățuri la nume-melpomene elpenor sau fecioare fiica lui tyyris sau copacul acela din turkistan sau booth care înnebunit bate tobele sau noaptea acea noapte de octombrie zile ploioase la assisi se vedea de pe terasă cum luna devenea din ce în ce mai veselă deci era o zi
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
redactor-șef al Revistei Fundațiilor Regale. Absolvent al Facultății de Litere din Iași (1898), își desăvîrșește studiile postuniversitare în Germania, unde trece fără nici o dificultate, la Halle, doctoratul în filologie. În același scurt interval de timp se căsătorește cu Ștefania, fiica lui C. Dobrogeanu-Gherea, care studia pianul la Conservatorul din München. După nici doi ani, în 1904, se naște fata lor, Sonia. Tot atunci și acolo îl cunoaște pe Caragiale, Herr Direktor, proaspăt autoexilat la Berlin. Prietenia lor va marca fortiter
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14548_a_15873]
-
e singura asemănare - o ascendență nobilă fictivă, urcînd pînă la împărații bizantini, pe Duiliu Zamfirescu gazetar la România liberă pe malurile Dîmboviței, nemulțumit de indiferența guvernului și de publicul teatrelor. Pe Duiliu Zamfirescu îndrăgostit, mai tîrziu căsătorit cu Henriette Allievi - fiică de senator și de contesă, pe Duiliu Zamfirescu în conflict cu Macedonski sau acuzat de a fi scris articolul antieminescian de la Literatorul. Pe scriitorul și pe diplomatul de succes. Pe scriitorul nemulțumit de aprecierile criticii... în fine, un om în
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
fost botezată chiar de către acesta, pe patul de moarte! Deci în octombrie 1936, dacă nu ne înșelăm. În țară, mama lui Eugen Ionescu lucrase ca dactilografă la Banca Națională. Fratele ei, Ulis Corneliu Ipcar, se născuse la Craiova, în 1892, fiica acestuia, prin urmare, vara primară a dramaturgului, Christiane, se călugărise. Însuși numele mamei - Tereza - are o bogată tradiție în lumea catolică. Nu din Franța venise în România mama scriitorului, ci din România plecase în Franța, unde-l cunoscuse pe viitorul
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
un Alexandru Gherghel, avocat în Constanța, scrisese, în 1906, un volum de versuri, Cântece de amurg. Cosmopolit, Anton Bibescu aparține lumii lui Marcel Proust, de care l-a legat, cum se știe, o strânsă prietenie. Căsătorit cu Lady Elisabeth Asquith, fiică a lui Herbert Henry Asquith, Earl of Oxford, prim ministru al Marii Britanii între anii 1908-1916, el însuși s-a remarcat în diplomație: a fost ministru plenipotențiar în Statele Unite (1920-1926) ("a publicat acolo o broșură despre Basarabia, pledoarie pentru drepturile istorice
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
No. 12 București" Pe verso-ul fotografiei e imprimat: "Photographie; Jean Bielig; Botoșani; Strada Teatru." Pe un exemplar din cele trei, sub fotografie, e semnătura poetului: M. Eminescu. I. Slavici într-o scrisoare din mai 1909 către Valeria Micle-Sturza, întîia fiică a Veronicăi Micle, a scris următoarele: "Mărturisesc și nu mă dau înapoi că am primit [...] de la sora dvs. șVirginia Micle-Gruber, a doua fiică a Veronicăi Micleț, un număr de cinci fotografii care mă leagă de M. Eminescu [...]. Avînd și astăzi
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
e semnătura poetului: M. Eminescu. I. Slavici într-o scrisoare din mai 1909 către Valeria Micle-Sturza, întîia fiică a Veronicăi Micle, a scris următoarele: "Mărturisesc și nu mă dau înapoi că am primit [...] de la sora dvs. șVirginia Micle-Gruber, a doua fiică a Veronicăi Micleț, un număr de cinci fotografii care mă leagă de M. Eminescu [...]. Avînd și astăzi aceste daruri prețioase, îmi fac datoria să le amintesc: o fotografie din 1881 în care mă aflu eu, Candiano Popescu și Eminescu la
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
românește..." E începutul relațiilor acestuia cu lumea literară română, relații cultivate, prin corespondență până la moartea sa, în 1931, inclusiv în mulții ani de la sfârșitul vieții când, din cauza orbirii sale progresive, în cele din urmă totale, era nevoit să-i dicteze fiicei sale atât scrisorile, cât și articolele la care lucra. (Din 1926 avea să fie, de altfel, membru onorific al Academiei Române.) Dintre toți cei pe care i-a cunoscut în România (cu Ion Bianu avea să viziteze Argeșul, cu Iacob Negruzzi
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
act, plină de viață și scrisă sprinten, iar autorul are parte de suficiente aplauze; dar tot mai găsesc câte unii ceva de obiectat în privința evoluției personajelor, și se stârnește o dispută plină de vioiciune și haz, la care Maiorescu și fiica sa Livia 4) participă cu înflăcărare. Aceasta din urmă, deși tânără, abia trecută de 20 de ani, e deosebit de cultivată, având, în plus, o gândire ageră, fină, pe care a moștenit-o de la tatăl său, iar observațiile ei sunt ascultate
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
acele "jeunes filles en fleur" care împodobeau curtea regală din Franța în jurul anului 1660, cînd Ludovic al XIV-lea se urcă pe tron. Despre dragostea delfinului și încă a tînărului rege (proaspăt căsătorit, în 1660, cu infanta Spaniei, Maria Teresa, fiica lui Filip al IV-lea) știa mai toată aristocrația de curte franceză, de la Madame de Lafayette și La Rochefoucauld pînă la ducele de Saint-Simon, care o menționează pe Maria Mancini în memoriile sale. Spre a o îndepărta de la curte, Mazarin
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
reperiste-reseriste la Paris - ocupă, în lucrarea d-lui Djuvara, cîteva pagini (69-72), am putea spune, pline de admonestări meritate privind trădările uneia care... „se trăgea din voievozi și din banul Mihalcea" (p. 71). Și adaugă: „dacă Manda ar fi fost fiica lui Ion-Ion, infamia nu ar fi spurcat-o decît pe ea..." (ibid.). Se cunoaște încă o dată că autorul a studiat rolul benefic al boierimii românești (balcano-moldo-valahe) în istoria noastră... deși asupra acestei probleme de istorie socială ar mai fi multe
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
proprii"). În ce privește relevanța sintezei lui D. Popovici, locul ei în istoria criticii și istoriei literare românești nu este deloc de neglijat. În primul rând o transmitere a pasiunii și lucrului responsabil asumat, chiar în sânul familiei: regretata Ioana Em. Petrescu, fiica profesorului Popovici și îngrijitoarea edițiilor tatălui, rămâne un nume de referință în școala eminescologică clujeană. Problema titaniană, circumscrierea cadrului, a "fabulei titaniene", cu tot instrumentarul aferent (revolta titaniană, timp-spațiu titaniene, stare de spirit titaniană, expresia titaniană), analiza mișcărilor de imagini
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
din sufletele noastre și se încălzea la vara ochilor noștri. După ce Marie Pillat a fost trimisă - ca moșieriță - în domiciliu forțat la Miercurea-Ciuc, mă obișnuisem cu prezența lui alături de Dinu. Rămăsese singur după moartea soției sale, deși era îngrijit de fiica lui, Gabi Defour, și de bătrânele sale surori. Locuia într-o casă veche cu intrare umbroasă, pe o scară strâmtă, într-o cameră mare, plină de praf și de foteluri desfundate, cu rafturi de cărți până în tavan, cu un pat
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
acasă de fiul său, Dr. Radu Voiculescu. Era surd, cu trupul micșorat, chircit de durere, cu vertebrele putrezite. Soacra mea se ducea să-l vadă. Pe mine nu a vrut să mă primească. Casa lui era continuu supravegheată. Gabi Defour, fiica lui, mi-a spus că nu a vrut să se spovedească și a refuzat împărtășania sub cuvânt că nu este pregătit. Lui Ionică, cel mai iubit fiu al său, i-a interzis să-i publice opera în regimul comunist. Ionică
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
-și verse aleanul, iar unul din "of"-urile lor cele mai mari era împotriva "jidanilor" cu care avuseseră cineva de-a face pe la Cluj (nici un picior de jidan la Roșia), mai ales într-o istorie legată de avatarurile profesionale ale fiicei lor care aspira să devină muziciană, și care fusese sau nu fusese primită la Conservator. Nici unul din argumentele noastre nu au folosit, știau ei ce știau și nimeni nu-i putea face să-și schimbe părerea. Ne-am grăbit, firește
Rețete neștiințifice pentru combaterea antisemitismului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14828_a_16153]