54,757 matches
-
ajunsese în interbelic să fie pe multe paliere, sincronă. Dar instaurarea comunismului după 1945 ne-a întrerupt mersul ascendent, ba ne-a împins cu numeroase decenii în urmă, impunându-ne o gândire simplist-primitivă, menită să ne reducă la condiția unor ființe depersonalizate, elementare, dar bune de muncă, și care, printr-o politică ingenios-diabolică, erau programate să li se șteargă memoria. Și Cartea cărților interzise, așa cum o intitulează în ediția lui Victor Frunză ( 500 p. cu aproximativ 8000 de titluri țintuite la
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
li se șteargă memoria. Și Cartea cărților interzise, așa cum o intitulează în ediția lui Victor Frunză ( 500 p. cu aproximativ 8000 de titluri țintuite la stâlpul infamiei) își propunea să servească din plin acestui scop, în fond, un atentat la ființa noastră spirituală. Ideea autorului "anonim" ( cine altul decât P.C.R.?) era să fie cu desăvârșire eliminate lucrările de sorginte fascistă, nazistă, legionară, antisemită, dar, observă pe bună dreptate prefațatorul, aceasta nu constituia decât o simplă fațadă, o mască "pentru adevărata ofensivă
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
noștri, Literatura noastră contemporană). Istoria și istoriografia românească au fost frustrate în modul cel mai grav de lucrări fundamentale ale lui Gheorghe Șincai, N. Iorga, Gh. I. Brătianu, I. Nistor, I. Lupaș, C. C. Giurăscu. Numai cineva cu totul străin de ființa și interesele naționale române, plin de ură, a putut să interzică Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain de Gh. I. Brătianu, Qu’est-ce que la Transylvanie de S. Mehedinți, La culture roumaine et l’Europe de Alexandru
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
urmă, în planul culturii, al modificării (deformării) conștiințelor, și lucrul acesta cred că se cade a fi bine cunoscut de către tinerele generații. Distrugerea tezaurului de valori, anularea memoriei, echivalau cu un gulag, cu o lentă condamnare la moarte a înseși ființei naționale.
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
una singură prezidează pe tot parcursul Natasa. Ei îi este dedicată cartea, soției, mamei copiilor lui, femeii care rezistă timpului. Brook o considera ca fiind persoană tutelara. Brook știe: adesea i se reproșează seninătatea și puterea de atracție exercitată asupra ființelor, se spune ca e un guru. Denumire care trimite la o sectă, cu tot ceea ce implică această că alienare și nimicirea ființei. Implicit, Brook, vorbeste în toată cartea de drumul adoptat de el: pe de o parte teatrul, pe de
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
considera ca fiind persoană tutelara. Brook știe: adesea i se reproșează seninătatea și puterea de atracție exercitată asupra ființelor, se spune ca e un guru. Denumire care trimite la o sectă, cu tot ceea ce implică această că alienare și nimicirea ființei. Implicit, Brook, vorbeste în toată cartea de drumul adoptat de el: pe de o parte teatrul, pe de altă parte, formația interioară. Bineînțeles, ele nu s-au suprapus, ele dialoghează fără a se confundă. Nu așa acționează un guru. De
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant, ci încearcă să demonstreze, fără nici un fel de pisălogeală didacticistă, că orizontul creației nu este o victorie definitivă asupra dezordinii constitutive a propriei noastre ființe, ci intervalul enorm dintre existență și neant. O lume ingenuă, una în care copilăria speciei și cea individuală se amestecă insesizabil și se sprijină reciproc, pulsează în construcțiile aproape acromatice ale lui Percă și reușește să se adreseze în egală
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
înfricoșînd. Materia suferea alături de om, în numele lui. Era o solidarizare a universului cu suferința morală, sub istorice pecete. Timpul epocal al prăbușirilor de tot felul se proiecta pe ecranul unui timp apocaliptic absolut. Se instituiau "corespondențe" de expresionistă factură între ființă și ambianța acesteia, în accepția cea mai generoasă a ultimei. Pătrunzînd în profunzimile inextricabile ale materiei, în împletirea ei de fețe și mișcări, în amestecurile ei de viață și de moarte, poeta ne mărturisește că se simte deopotrivă "regină" și
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
altele, Ihab Hassan definea postmodernismul sau care, mai rezonabil, ar putea defini un modernism "copt", luînd sceptice distanțe față de propria-i substanță. Oscilînd între postura de "regină" și cea de "sclavă", Ileana Roman exprimă neîndoios o criză de identitate a ființei. O criză ce reprezintă în planul existențial ne îngăduim a crede un reflex al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste, care, neacceptîndu-și nemijlocit subiectul, își cîștigă dreptul de-a nu-și accepta nemijlocit nici obiectul. Jocul cu sine al ființei are loc prin intermediul genericului Adam. Situarea sa amuzată între categorii și forme ale materiei introduce grația unei metafizici care cedează pasul badineriei: "Adam se-ntinsese în iarbă/ Jumătate lucru verde-nisipos,/ Jumătate ființă murmurînd/ Cerul de ce e prea jos. ( ...) Adam era
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
accepta nemijlocit nici obiectul. Jocul cu sine al ființei are loc prin intermediul genericului Adam. Situarea sa amuzată între categorii și forme ale materiei introduce grația unei metafizici care cedează pasul badineriei: "Adam se-ntinsese în iarbă/ Jumătate lucru verde-nisipos,/ Jumătate ființă murmurînd/ Cerul de ce e prea jos. ( ...) Adam era lipit pămîntului/ Și cum nu știe a visa/ El adormise ca un mormînt/ Pe umbra tulbure a sa.// Domnule somnule ce naibii faci/ Cu-acest mormînt previsătoriu?/ Un coridor, un coridor/ Pentru
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
personaj în carne și oase, id est într-o epicitate de spumoasă natură, funambul grav, "pieton al aerului", de-un haz echivoc, de-o dezabuzare petulantă, gata a rosti vorbe de duh ori a întrupa, prin însuși jocul spontan al ființei, o melancolică, infinită ironie a raporturilor sale cu realul: "Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecînd, cu gînd abrupt,/ el și cu
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Nimic nu pare întîmplător, legăturile devin vizibile uneori, faptele mi-au revelat întîlniri extraordinare asupra cărora mi-am propus să poposesc mai des. Este un subiect care mă interesează, despre care am mai vorbit și care mă ancorează în intimitatea ființei mele, în ceea ce sînt eu cu adevărat. Succesiunea unor date, unor energii speciale, unor coincidențe m-a determinat să scriu aceste rînduri. Cu drag și dor. Prin mai, fără să știu de ce, am luat de pe raft caseta video cu George
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
Nici nu mai știu dacă ascultam tot ce se spunea. Îl urmăream doar pe acest timid vulcanic. În cele mai mici gesturi, în detaliile în care își compunea mirarea, în felul în care își grada erupțiile pe scenă și în ființa sa locuită de imens talent, de vulnerabilități. Genial. Mi-am dat seama că peste cîteva zile ar fi împlinit șaptezeci de ani... Am regretat imens că nu a fost timp să ne cunoaștem, să stăm de vorbă sau să tăcem
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
detașată, mi se părea cu mult mai important faptul concret și palpabil că era aici decît pînda "greșelilor"sale. Momentul ANDREI ȘERBAN a însemnat pentru mine decizia de a pleca și eu pe acest drum, de a intra cu toată ființa mea în aventura teatrului. Pînă la extazul bucuriei absolute, pînă la suferința din nereușite, din sufocante și nimicitoare vanități. L-am cunoscut, deși mi se mai propusese intermedierea unei intrări în relație, atunci cînd lucrul acesta trebuia să se întîmple
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
fiind un fel de elocință mută care poate cuprinde colectivităț întregi de oameni. Unii au sufletul îndeajuns de puternic ca să dea dovadă de un devotament a cărui singură răsplată o găsesc doar în certitudinea de a fi făcut fericite alte ființe. Fără îndoială, Voicu Enăchescu este un asemenea om. Devotamentul lui se află în proximitatea celui proclamat de Georges Duhamel drept "rezultatul unei cugetări care cântărește totul și alege". O consecință fermă și senină a unei dezbateri interioare, în urma căreia a
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
-l răsucești pe toate părțle. Ca pe tine însuț. Să privești, să investighezi, să vezi cît la sută din Ilia Ilici Oblomov s-a cuibărit în tine, în actele refuzate, ratate, în tăceri grele, te-a contaminat, ț-a alienat ființa, ț-a vîrît în minte și în suflet lenea. Lenea care îl farmecă cu vrăjile și cu ispitele ei pe Oblomov în lumina lumînărilor de pe scenă, în furtuna din suflet, în pacea din el. Am văzut o singură reprezentațe. A
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
ciucuri de glicină, perdeluit cu trandafiri agățători pe însorite ziduri), aducând cu ei obiectul cercetării, clonele de tigri tasmanieni, care ar fi prima lor grijă? S-ar gândi, firește, că acestor marsupiale, redate existenței la un secol de la extincța speței, ființe cu nerv și înzestrate cu ferocitatea de la care li s-a tras numele, le este necesar cadrul naturii, unde puiandrii să se hârjonească în voie. Când locul ales ar fi Grădina Botanică a Cotrocenilor, spațu generos, udat de ploi vesele
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
iar în lipsa unei licitați electronice s-ar naște bănuiala de corupțe. Altcum, cine ar putea respecta termenele de dare în folosință, cine știe câte amânări ar interveni, anulări de contract ministerul culturii veghează , ca să nu mai punem la socoteală că bestiile tasmaniene, ființe ale junglei cu mușuroaie, ar fi în stare să sape pe dedesubtul gardului restaurat, la o adică, să-l sară, pur și simplu. Și nu ar fi mai rău ca fiarele să se răspândească în zonele învecinate, pe aleile Palatului
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
a se înțelege, însă, întreaga plajă de semnificații a unei asemenea expoziții, chiar dacă ea nu ar avea nevoie, în mod normal, de explicații colaterale, ar trebui să ne-o reamintim pe Irina Nicolau, atît ca prezență umană, cît și ca ființă culturală în permanentă mișcare. Mai întîi, în ciuda faptului că făcea parte dintr-o generație născută, crescută și formată în plină agresiune comunistă - în sens larg, aparținea generației optzeci -, ea a reușit să-și păstreze o puritate aproape primitivă și o
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
structura ușor recognoscibilă, și simptomele plenitudinii, acea materie explozivă gata să facă pasul de la exuberanță la celebrare. Prin această regie subtilă a imaginii și a itinerariilor lecturii, artista a reușit să mijlocească exemplar întîlnirea publicului cu arta și cu fragilitatea ființei umane, a prezentului cu memoria, a limbajului pur cu semnificația subtextuală, a melancoliei surde și ușor crepusculare cu un optimism surîzător și adolescentin. Într-un asemenea context vizual, seducător și plin de paradoxuri, în care spirirtul analitic și puterea de
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
fără însușiri", nici erou nici antierou. Un erou totuși, în felul lui, pentru că supraviețuind unei lumi tot mai neospitaliere și unui vid de motivații tot mai cuprinzător, cu "ajutorul" exclusiv al lucrurilor, ridicate, după consumarea revoltei anticapitaliste, la rangul de ființe. Apoi, pentru că, mai puțin erou, chiar și la modul acesta cinic, decît s-ar vrea, personajul are nevoie de un loc pe care să-l poată locui fără consecințe notabile, interșanjabil și, pentru că îl vrea confortabil, ticsit de lucruri. Dat
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
rămas imaginile concurente ale experienței: cea a trecutului expusă ca mumie într-un mare muzeu istoric ( un trecut exterior experienței anamnezice) și cea a unor suculente și rudimentare felii de viață expuse ca aură a trupului, singur element autentic al ființei, cu atît mai mult cu cît e singurul obiect al ei. Vreau să fiu bine înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
totul emană în mic aerul irecuperabil al unei țări cîndva binecuvîntate. E, peste tot, o abundență de lucruri grele, scumpe, durabile iată, dar și profuziunea de piese de o finețe orientală/ extrem orientală, marcînd fidel comuniunea fericită a celor două ființe: artistul și boieroaica. Artistul aristocrat, rafinata boieroaică. Altceva. Încăperile ei sînt neîntrerupte puneri în scenă. Dezordonat-spontane, ca într-un încă necunoscut teatru al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
motiv pentru a vorbi de vreo influență. E destul de limpede, în schimb, faptul că există la amîndoi prozatorii preocupări asemănătoare, o aceeași atmosferă morală a satului, ca și o foarte măsurată acceptare a fatalității care stăpînește destinele tragice ale unor ființe neînsemnate. Nu putem intra în pielea cititorilor de la 1900: este sigur însă că lor li s-au părut originale povestiri precum Lupul, Vârvoara sau Miluc. Ceea ce ne frapează pe noi astăzi este însă sadovenismul lor. E ca și cum în ochii posterității
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]