1,924 matches
-
de ciclurile cosmice și sezoniere de vegetație și de înflorire, și nu alături de ceea ce se produce în ateliere sau în uzină. Există tehnologii ale inteligenței și industrii ale culturii, dar există ceva ireductibil de primar în cunoaștere, ca și în ființarea ansamblului, care nu aparține lui techné, lui physis, sau, dacă preferați, aparține timpului biologic, și nu celui industrial. Nu putem scurta timpul de execuție a unei simfonii, de scriere a unui roman, de lectură a Bhâgavad-Gîtâ așa cum scurtăm traseul Paris-Barcelona
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
trăi omul căruia îi revine practicarea grijii față de suflet și realizarea ideii filosofice potrivit căreia trebuie trăit și gândit doar pe baza unei priviri în ceea ce este” (p. 98). Această întreprindere ia trei aspecte: „un proiect asupra adevărului, asupra întregului ființării”, „un proiect asupra comunității” și un examen al „sufletului uman, a ceea ce acesta poate și a ceea ce este el în ultimă instanță” (ibidem). Realizarea unei lumi a dreptății întemeiată pe adevăr este moștenirea lui Socrate, opera lui Platon și, în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
alta stă deopotrivă sub semnul unui destin ineluctabil și sub cel al transgresiunii. De aceea, ea e definită ca hybris și cheamă sancțiunea divină. Pentru omul lumii filosofice trecerea e posibilă - ba chiar necesară - întrucât între cele două sfere ale ființării există un termen mediu, relațional, care se definește tocmai prin felul în care face legătura dintre lumea acțiunii umane și cea a principiului unificator pe care acțiunea îl manifestă fără a-l aduce vreodată la claritatea vizibilității. Acest intermediar - grație
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
punct de pornire), pentru Aristotel categoriile manifestării devin decisive. Mișcarea ascendentă a sufletului cedează privilegiul mișcării vizibilului (căci manifestarea e legată de loc și locul de mișcare). În termeni heideggerieni, aici e reperabilă trecerea de la problematizarea ființei la cea a ființării. Pe de altă parte, continuitatea dintre Platon și Aristotel rămâne patentă; pentru ambii, propriul omului constă în deschiderea lui către lucruri, în capacitatea de a le fixa și de a le da astfel ființă. Și de fiecare dată acest propriu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este în el repetabil, permanent, fie acest lucru un eu sau un obiect, fie eu ca obiect sau ca subiect; toate acestea cad sub ceea ce adunăm sub codul - „teoria științei”) sau reducția ontologică (ea conservă din lucru exclusiv statutul de ființare al lucrului, sub rezerva unei anume intenționalități, e adevărat). Reducția erotică, lui Alcibiade, îi este străină. E, cred, deja un construct cristic așezat sub semnul unei fenomenologii a donației în clipa în care fenomenologia devine, în chip esențial, una a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poate fi înțeles plecând de la Ființă, ci numai refăcând un anumit traseu hermeneutic în sens invers. Termenul poate fi înțeles în perspectiva unei hermeneutici eshatologice de factură etico-religioasă, tocmai fiindcă numai pe acest temei se poate înainta în cunoașterea Ființei. Ființarea, cu toată spectralitatea sa, se oferă intelectului în maniera cea mai adecvată, doar profitând de „excedentul” de pertinență caracteristic imago-exemplarității. Platon apelează la mitoimagine din rațiuni de eficiență persuasivă. În acest sens, mitul se dovedește a fi „organul” indispensabil oricărei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lucru. Se impune mai întâi să deosebim persoana de personalitate. Termenul de persoană desemnează individul uman concret. Personalitatea, dimpotrivă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în scopul înțelegerii și explicării Ă la nivelul teoriei științifice Ă a modalității de ființare și funcționare ce caracterizează organismul psihofiziologic pe care îl numim persoană umană. Această primă precizare ne permite să diferențiem conotația științifică a termenului personalitate Ă categorie, construcție teoretică Ă de sensul comun al acestuia, ca însușire sau calitate pe care
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
neliniști și trăiri în universul obiectiv și de receptarea ecourilor modificate de viziunea sa animistă. Tensiunea lirică pare a se naște între două percepții/deziderate: eul ca centru focalizator al tuturor razelor și semnificațiilor lumii - eul desubstanțializat, dezmărginit, panteist. Senzația ființării imateriale, în „a patra dimensiune”, este și o posibilă reprezentare a morții pentru poetul pândit deja de „nori și cețuri bolnave”. Aceste cuvinte/realități devin nuclee lirice recurente, ca și alte noțiuni din sfera extincției, a suferinței - întuneric, umbră, crepuscul
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
se înscrie în șirul evenimentelor generatoare de procese istorice, de realități de lungă durată. „Devierea“ inițială nu numai a devenit o realitate de durată dar a și generat alte „devieri“, programate sau înfăptuite, de la cursul tradițional al cruciatei. Încă în timpul ființării Imperiului Latin la Constantinopol, forțe ale cruciatei din Apusul Europei sau chiar din Țara Sfântă au fost îndrumate spre Constantinopol, așadar deviate de la destinația fundamentală a cruciatei. După restaurația din 1261, • Ș. Papacostea, Drumurile comerciale internaționale și geneza statelor românești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ar trebui să răsune În mintea ta toate sirenele de alarmă pe care Raționalitatea le-a instalat, În secret, cu o răbdare seculară, acolo. Să o dai dracului de carte șmecheroasă a unui literat. Să regăsești rolul tău originar de ființare care caută ființa, și crede că drumul către ea trebuie să fie drept și fără prăpăstii, fiindcă altfel e greu pe Pământ, și nu-i corect ce ni se-ntâmplă. Să arăți cu degetul chipul meu iluzoriu, ascuns În spatele acestor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Îndeobște viața o liniște de seară se Împlinește. Și acum rămân acestea trei: timpul credinței, care e și al istoriei, al formelor, al morții și al scriiturii; timpul nădejdii, care e și al persoanei, al sensurilor, al vieții și al ființării; timpul dragostei, care e și al splendorii, al Împlinirii, al aurei și al poeziei. Iar mai mare dintre acestea este timpul dragostei. Doctrina paulină a ierarhiei vederii ( În ghicitură, apoi În parte, apoi față În față) poate fi Înțeleasă și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ierarhiei vederii ( În ghicitură, apoi În parte, apoi față În față) poate fi Înțeleasă și folosită spre a pătrunde, Într-o exfoliere fină, felul În care temporalitățile la care ființa umană are acces (În treptele firești ale existenței istorice, ale ființării În sens mereu Împlinit În lumea lui aici și acum și, În sfârșit, ale ființării ca Dasein) se Întrepătrund, se ascund și, mai ales, se alătură pentru a dezvălui, cu o necesitate ce ține acum de acea cale care le
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
folosită spre a pătrunde, Într-o exfoliere fină, felul În care temporalitățile la care ființa umană are acces (În treptele firești ale existenței istorice, ale ființării În sens mereu Împlinit În lumea lui aici și acum și, În sfârșit, ale ființării ca Dasein) se Întrepătrund, se ascund și, mai ales, se alătură pentru a dezvălui, cu o necesitate ce ține acum de acea cale care le Întrece pe toate, țesătura divin-frumoasă și demonic-nebunească a Întâmplării mirabile a poeziei, strălucirii și a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a vedea vederea ca vedere și astfel a o vedea ca timp (mai Întâi) și apoi a vedea (propriu-zis) timpul, atunci care este puterea conceptelor de a facilita accesul la o asemenea Înțelegere? Care este drumul dintre cuvânt și temporalitatea ființării ca Dasein, În limbaj, din nou, heideggerian? Toate spre zidire să se facă. Și poți zidi mai Întâi În cuvânt un perete mare de cărămidă roșie dincolo de care să Închizi vânturile și frica și Înspre tine să nu mai fie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
noile vrăji și noile temporalități, și noile Înțelegeri ale iubirii trupești (Înțelegeri În sensul de autentică descoperire a ceea ce suntem: Într-un fel, trezire la Dasein): Înspre semnificații și identități, toate legate, așa cum fiecare mișcare a interpretării, a conceptului, a ființării, e de himen. Poți găsi iubirea divină (vezi Cele patru mărturii ale prințului MÎșkin) prin iubirea trupească, dar numai prin prisosul acelui talita kumi: când degetele ating pielea umedă se naște viață, ca un abur ce iese În ființă. Iată
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
insului generic de a se autoconserva, dăinuind „În sine”, o victorie asupra istoriei, și foarte puțin ori deloc „pentru sine”. Atât Blaga, cât și Ralea Își construiesc proiecțiile culturale sub amprenta unei gândiri a istoricilor, obsesia lor fiind cea a ființării istorice a românului generic. Prin urmare, mi se pare firesc, chiar dacă proiecțiile lor diferă considerabil, fie și prin dimensiunea operei lor, ca autorii respectivi să nu fie conectați la problema pe care Încercăm să o tratăm, cea a societății civile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în afara sa, produce o altă entitate. Cele trei faze ale acestui proces dialectic sunt, pentru Proclus, monê, adică persistența ființei în Unu; proodos, adică purcederea care produce altceva; epistrophê, reîntoarcerea în sine. În concluzie, fiecare ființă este părtașă, pentru că propria ființare provine din alta; neîmpărțibilă, pentru este și rămâne unu; însă este și împărtășită pentru că în virtutea proodos comunică și alteia proprietatea sa. Acest principiu face posibil și guvernează universul unde împărtășitul este ierarhic superior părtașului, care devine la rândul său împărtășit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
posibil de imaginat descoperirea bazei genetice a plasticității, a maximei deschideri axiologic-comportamentale a omului, deschidere care poate însemna câteodată inclusiv anularea a ceea ce noi în actualul stadiu de cunoaștere și obișnuință intelectuală numim „biologic”, „natural”, „genetic”. Oricum, apare limpede că ființarea și practicarea axiologicului presupun disponibilități biologice; societatea există și se reproduce prin indivizi, iar, dacă asemenea disponibilități înnăscute n-ar fi prezente, n-ar putea exista nici valorile. Chiar cei mai extremiști reprezentanți ai behaviorismului - care explică totul prin învățare
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
organică, fundamentală. Grupurile formale și informale sunt absolut necesare atât pentru funcționarea societății ca întreg, cât și pentru existența și împlinirea personalității umane. Studierea sistematică (științifică) a diverselor grupuri sociale face obiectul mai multor discipline, de legitățile mai generale ale ființării, structurii și procesualității lor ocupându-se două științe cu statut academic: sociologia și psihologia socială. După cum se știe, la rândul ei, psihologia socială cunoaște încă de la începuturi două orientări marcante: una psihologică (psihologia socială psihologică), focalizată pe procesele psihice determinate
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în direcția reducerii sau chiar eliminării probabilității altor conflicte, mai puternice, în viitor; - conflictul poate crește inovația, sprijinind găsirea unor noi modalități de a privi lucrurile, noi modalități de a gândi și noi comportamente; - conflictul poate dezvolta sensul coeziunii, al „ființării împreună” prin creșterea încrederii; - conflictul ne poate oferi o oportunitate excelentă pentru a măsura puterea și viabilitatea relaționărilor noastre cu ceilalți. 6.3. Tipologia conflictului tc "6.3. Tipologia conflictului " Problema surselor de conflict relaționate cu tipologia acestuia ne oferă
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
în afara sa, produce o altă entitate. Cele trei faze ale acestui proces dialectic sînt, pentru Proclus, monê, adică persistența ființei în Unul; proodos, adică purcederea care produce altceva; epistrophê, reîntoarcerea în sine. în concluzie, fiecare ființă este părtașă, întrucît propria ființare provine din alta; neîmpărțibilă, pentru este și rămîne unu; însă este și împărtășită, deoarece în virtutea proodos comunică și alteia proprietatea sa. Acest principiu face posibil și guvernează universul, conceput ca un lanț ierarhic, unde împărtășitul este ierarhic superior părtașului, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că nici n'a fost nici o flanelă, Că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști? Provocarea obtuză a spuselor feminine se situează în afara spațiului sentimental. Eul ce se exprimă a avut, cândva, o DOVADĂ metafizică a ființării, nu alta decât flanela/armură pe care, azi, nu ar mai putea-o prezenta în fața nimănui! Iar fondul întrebării (mai ales în ultimele versuri ale poemului) puse Celuilaltului feminin e departe de orice erotism. Mihai Ursachi spune, de fapt: în ce măsură
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
canonice. Scrutând trecutul din orizontul revelator al prezentului, S. aduce probe în favoarea unei ipoteze abia schițate anterior. Anume că mentalitatea occidentală este dominată, în ultimă instanță, de ideea de putere. Dincolo de modul specific în care Occidentul și-a conceput mijloacele ființării, gândirii sau creației, un principiu dominant al puterii își lasă amprenta asupra destinului unor concepte precum jocul, educația, reprezentarea, imitația, religia, conștiința, libertatea, necesitatea ș.a. Autorul caută și interpretează aceste urme în texte dintre cele mai diverse ale culturii grecești
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
desenului ce descindea dintr-o viziune geometrizantă, iar grădina își restrângea semnificațiile (foarte diverse înainte - zicea Constantin C. Giurescu) la aceea de spațiu riguros mărginit în care elementele cultivate dominau (fără a le exclude pe cele cu o plasare și ființare naturale). Se producea în acest fel o ordonare a cadrului, iar beneficiarul era chemat, era dirijat să se deprindă a afla plăcere la contactul cu acest nou tip de peisaj. Se modifica chiar gustul pentru peisaj (Răzvan Theodorescu), își făcea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oamenilor și cu o casă plină de copii. Așè au plătit și Dumnedzău Ducăi-vodă, precum au făcut el altora”409. Un „grup” ce ar fi trebuit protejat, dar care a migrat spre un Negativ suportabil Văduvele între ceilalți. Semne ale ființării lor Cele pe care haiducii le excludeau dintre victime, ba chiar declarau că le apără („Noi suntem trimiși de Dumnezeu să-i apărăm pe cei săraci și să-i pedepsim pe răufăcători [...]. Haiducul trebuie să apere onoarea poporului, să-i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]