13,850 matches
-
Dîmbovița, apă dulce, cin-te bea nu se mai duce". Oare? Iată-i pe mulți c-au dat de dușcă paharul plin cu apa Dîmboviței, deoarece tot s-au dus și se mai duc (fie și-n 2001, în anul filelor însîngerate, de calendar). Aforismul vrednicului și reputatului istoric - o țară sînt oamenii dintr-însa - fixează în memorie un adevăr, o realitate de neclintit: ,,pe unde ești?" se întreabă Antoine de Saint-Exupéry în Micul Prinț. Și răspunsul vine de la sine: ,,Sînt
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
mentalitatea și gustul lor, ritmul firesc în care ne-ar putea asimila. De ce vreți să vi se recunoască, într-un mod mai decis, identitatea de poet? Ce crede criticul literar Gheorghe Grigurcu despre poetul Gheorghe Grigurcu? Poezia a alcătuit prima filă a strădaniei mele literare și m-aș bucura să fie și ultima. Critica a venit ulterior. Poate că n-aș fi devenit... critic, dacă n-aș fi fost angajat la revista Familia, la reînființarea ei, în 1965, în calitate de cronicar literar
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
lumina unei făclii, să cerceteze pivnițele nedeschise de decenii. În fața lor gata să se împrăștie, să se reverse peste ei, se află o carte; dar o carte uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
de decenii. În fața lor gata să se împrăștie, să se reverse peste ei, se află o carte; dar o carte uriașă, care umple întreaga încăpere și care pulsează; o carte vie monstruoasă, cu file groase cît pereții, umede, (...) și aceste file groase devoră, ca niște guri lacome de pești, cărți, cărțile bibliotecii de deasupra." Mircea, un Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge cu ajutorul cărții care a creat-o
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
făcute de "Evenimentul zilei" se vor dovedi adevărate, înseamnă că ne aflăm în fața celui mai grav eveniment petrecut în ultima jumătate de secol în întreaga biserică creștină. Conform documentelor scoase din arhivele SRI (mai precis, dosarul nr. 7755, volumul 3, fila nr. 239, fond D, din 1949, de la "Culte"), Teoctist Arăpașu nu numai că a fost legionar, ci și profanator de lăcașuri de cult: "mitropolia Moldovei și Arhiepiscopia de Iași este șîn 1949, n.m., M.M.ț condusă de Patriarhul Justinian, ca
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
zilei" din 19 ianuarie, un alt document care atestă activitatea lui Teoctist Arăpașu se află în Arhivele Naționale Istorice Centrale. Documentul, o notă informativă redactată de "Mitică Stănescu", provine din fondul Ministerului de Interne, Direcția Generală a Poliției, dosarul 76, fila 80." Firește, la aceste acuzații, Patriarhia a răspuns așa cum s-au obișnuit să răspundă în România ultimilor ani cei prinși cu mâța în sac: "Simple fabulații". S-ar putea să fie așa, dar, până una-alta, e de datoria tuturor
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
bridge), sau completa paginile acolo unde lenea colaboratorilor lăsa goluri. Nu conta subiectul. Putea improviza despre orice. Se așeza la mașina lui de scris, tipul acela vechi, de ebonită neagră, cu clape zgomotoase și mari, și, în cîteva minute, scotea fila înnegrită. George Macovescu spunea că Mircea Grigorescu s-ar fi descurcat și în Sahara, cocoțat într-un palmier din vreo oază, cu mașina lui de scris pe genunchi. în ziua cînd a murit, abia ne despărțisem, eu rămînînd pe Bulavardul
Mircea Grigorescu (1908-1976) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16402_a_17727]
-
că abia odată cu apariția tiparului individul își cîștigă intimitatea, dreptul la o viață interioară comunicabilă numai unora, nu tuturor. De asemenea, textul tipărit funcționează drept reper în structurarea unui orizont temporal: întorcînd pagina, lăsîndu-mi privirile să alunece în jos pe fila de hîrtie, marchez scurgerea timpului. Un timp care se mișcă eminamente înainte, în acord cu istoria, în înțelesul ei tradițional. Mediul electronic este în chip fundamental opusul celui tipărit: informația nu circulă doar de la sursă spre mine, receptorul ei, ci
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
despre evenimente și personalități, și care conservă în toată prospețimea atmosfera consemnată la cald, pe viu, de cei doi cărturari, atît de deosebiți temperamental, dar care au în comun pasiunea pentru cultura română și patriotismul în sensul cel bun, neostentativ. Filele de jurnal ale lui Leca Morariu citite în acest număr consemnează zile din 1917-18, cu condeiul unui jurnalist talentat, care imprimă paginilor toată savoarea scenelor trăite, detalii din viața mondenă a Bucureștiului acelor ani, frenezia tinereții lacome deopotrivă de lecturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
groapa căscată între ei. Timp de patruzeci de zile, Matei Călinescu nu face altceva decât să se gândească intens la M. Îi caută silueta tremurătoare prin hârtii și amintiri mai vechi și îl înfășoară cu dragoste în cearșaful ocrotitor al filelor de manuscris, încercând să-l exprime și să-l "traducă" înțelegerii noastre. La sfârșit, avem un părinte mai împăcat cu durerea lui, înseninat în tristețe; și o carte excepțională. Cronologia în zigzag deschide în paginile ei mai multe sertare ale
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
paginile revistei, la un volum de Nicolae Breban. Era pe 2 februarie 1997, la numărul 354, iar acum scrie 29 martie 2005 și numărul 761. Peste patru sute de numere, de săptămâni, de cronici literare și alte texte (studii, interviuri, editoriale, file de dicționar, pagini de manual, fragmente din teza de doctorat, topuri editoriale...), care au avut pentru mine un rol formativ extraordinar. Datorez enorm acestei reviste. Evaluând distanța dintre tânărul absolvent de Litere și cel care sunt astăzi, îmi dau seama
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
moment și mai trebuie să aștepte până ce vor zâmbi din nou soarelui și se vor bucura de lumina biruinței. În această atmosferă de vrajă am deschis calculatorul și am început să tehnoredactez o carte, o carte ce a adunat în filele ei primăveri și muguri, raze de soare și verdeață, cromatica toamnei și puritatea iernii, o carte a speranței multor primăveri ce-și pot făuri destinul mângâiați de magia cuvintelor. Ghioceii primelor creații literare din această carte așteaptă să devină în
ANTOLOGIA „MICUŢII SCRIITORI DIN BANATUL MONTAN“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382670_a_383999]
-
din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Trecutul e pe-un raft din fața noastră, Să îl deschidem, azi, iubite, pe o oră, Să îl privim, cum lacrimînd pe-o coastă, Stă scris cu litere de miere și ne-adoră... Pe filele dintîi, să cadă-a noastre șoapte- De "Bun venit , trecutule, în urma noastră!", Și la sfîrșit de pagină,-n subsolul ei, încapă Cuvinte neînțelese, încă, de omenirea toată... Să răsfoim și plapuma, ce ne-a încălzit În nopțile de unică vecie
PE-UN RAFT DIN FAŢA NOASTRĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382717_a_384046]
-
cer de dor în lume. Și lasă, cu trecutul, să vină și iertarea, De parcă tot prezentul, ce azi este deschis, O vrea, să plîngă lîngă noi, ca o vîltoare, Și noi să plîngem, pentru ea, de nedescris ... Și-n fiecare filă să căutăm numai cuvîntul, Ce în trecut rămas, se vrea aici citit în glas, Și ochii, strălucindu-ne într-un singur jurămînt, Se-neacă în iubirea, ce arde-n acest ceas... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: PE-UN RAFT DIN FAȚA NOASTRĂ
PE-UN RAFT DIN FAŢA NOASTRĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382717_a_384046]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului în copca în care părintele boteza puii de om peștii ascundeau filele destinelor sub solzi groși alunecoși toamnele aduceau încă aduc frunzele tăiate de oameni la câini și eu visez tot visez că se vor întoarce toți cei plecați cu valurile sau numai cu o clipire de apă în care răsărit sau
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
am oprit nu mă opresc scriu am început să scriu pe mine mie redă-mă Doamne când ninge sau plouă botez să îmi fiu sau nod în Palma Ta dezleagă-mă sau lasă-mă să-mi învelesc sufletul cu toate filele destinelor puilor de om prinse în pasul Tău de abur molcom fulger în pocalul iubirilor răzvrătite răscolite prin om frate tată prieten iubit iubit iubit îngemănată umbră cu salcia în care dorul anotimpurilor îmi aduc încă o așchie la crucea
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
nou născutul an de acum în mintea mea toți anii trăiți o iau la vale se cern singuri rămân în sită cei care par a se înscrie în regula haosului îmi spun că nu pot apoi iau la rând fiecare filă fiecare număr găsesc încep numărătoarea inversă ajung undeva unde câmpul este liber ascult tăcerea pietrelor neridicate în toamnă după ce pământul s-a săturat să rabde cuvintele nescrise în calendarele răsăriturilor mi-a spus el, pământul, să mai las un cutremur
2017 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382774_a_384103]
-
târziu. Cu trene lungi vin amintiri perene, Săruturi dulci în dimineți tresar, Veri și zăpezi, amoruri vii sau terne, Mă-nvăluie-n iubire... Aspru jar! Mă simt atât de singur... Câteodată... Chipul tău dulce-mi ninge dor boem, Un gând apus, o filă demodată, În cartea vieții, dalb, caduc poem. Tresar sub pașii tăi muguri și frunze, Fulgi poposesc pe pleata-ți de argint, Ne contopim, încinși... Îți simt pe buze Păcatul, gingaș rai, celest alint. Mă simt atât de singur... Astă iarnă
SOLITUDINE HIBERNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382819_a_384148]
-
Dragoste > O UMBRĂ CARE TE-A IUBIT... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2239 din 16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Îmi amintesc de parcă a fost ieri Și niciodată n-am să pot uita Cum te-ai ascuns în file de tăceri Când ai aflat că nu voi fi a ta. Speranța-mi dispărea din față Iar sufletul zăcea pe trotuar Și pentru prima dată-n viată Înțelegeam cuvântul în zadar! Nu sunt acum decât o umbră, Însă o umbră
O UMBRĂ CARE TE-A IUBIT... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382821_a_384150]
-
apa ei ilustră... horațiană... Încolo, numai năluci, numai fantome, în barocul suprapus al cetății catolice eterne... un Cavou uriaș dat cu ocru, culoarea funestă, arheologică... Sanctuarul existenței unde aceasta din urmă, existența, zace ca o foaie de nuc uscată între filele unei cărți neinteligibile... Nea Bebe pe urmă, mă dusese să-l văd pe Moise răsucindu-și gînditor barba și a cărui unghie de la picior, lustruită de atîți superstițioși, mă pusese s-o ating și eu sărind pînă la sandaua din
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
Simona Tache O filă din jurnalul EBEI de pe vremea suspendării: Dragă jurnalule, La ora la care scriu în tine aș fi trebuit să fiu din nou fata președintelui. Dar nu sunt!!!!!!!!!! Din cauza lui vaca de Curtea Constituțională, care îmi face numai și numai probleme
Nu mai mă respect oamenii din UE by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20000_a_21325]
-
Simona Tache O filă mai veche din jurnalul EBEI. De pe vremea campaniei lu’ tătică-su, de dinainte de referendum. Dragă jurnalule, Sunt puțin dezamăgită pe tine. Când team deschis azi, am nimerit la o pagină scrisă și mia sărit inima, am crezut că miai scris
Fesele mele cred că au înbătrânit și se îmmoaie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20001_a_21326]
-
Simona Tache Sau o altă filă din Jurnalul Elenei B. transcris de Simona T, din care vă spicuiesc: “Mă tot gândesc de câțiva ani ce este fericirea și sunt mândră de mine că am găsit așa repede răspunsul. Azi la-m găsit: fericirea este atunci când ești
Sunt din nou negrasă și frumoasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20024_a_21349]
-
Simona Tache O filă mai veche din jurnalul EBEI. Dragă jurnalule, Aș vrea să te îmfășor întrun plastic, ceva, ca să nu te ud, dar nu pot să te îmfășor pentru că, dacă te îmfășor, n-o să mai pot să scriu în tine. Oare cum să
Lui familia mea i s-a furat țara by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20006_a_21331]
-
Simona Tache O filă un pic mai veche din jurnalul Elenei B.: Dragă jurnalule, Sunt îmgrozitor de crizată, din cauză că mia-m dat seama de o chestie: carnea friptă la grătar e mult mai tare decât carnea crudă, deci, ca să am fesele tari, trebuiesc să
Lam pârât pe soţul meu la mama lui soţul meu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19999_a_21324]