466 matches
-
București, 1994; Claude Bernard, București, 1946; „Ziduri între vii”, București, 1996; Serile singurătății, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1996; Kairos, București, 1996; Calea inimii, îngr. Răzvan Codrescu, pref. Virgil Cândea, București, 1998; Docendo discitur - Înveți învățând pe alții, Constanța, 1999; Poeme filocalice, pref. Bartolomeu Valeriu Anania, Călărași, 1999; Floarea de foc, îngr. Lis Karian, pref. Mihai Șora, București, 2001; Ruth. Coborâți la prima?, pref. Valeriu Râpeanu, București, 2003. Ediții: Valea lui Iosafat, pref. Ileana Mironescu, București, 2001. Traduceri: André Gide, Întoarcere din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]
-
singura șansă de consacrare a autorului este martiriul sau asceza. Și cum noi îl cunoaștem pe om ca yoghin, ascet și salutist, (a se vedea "Muntele calvarului"), timpul nu-i pierdut; oricum Andru este un ascet isihast ]n spiritul filonului filocalic al dicțiunii ce pune preț pe "acea cultură aliată cu păstrătorii vieții, acea cultură care tămăduiește dinspre suflet spre trup". Cu ocazia Premiului "Balkanika" primit pentru "Păsările cerului" (apărută și în limba italiană), regretatul critic și romancier Gheorghe Crăciun elogiază
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pledat ne surprinde cel mai tare. Nu ne surprinde însă eseul intitulat A existat un New Age românesc, fenomen pe care Andru îl radiografiază cu cărțile pe masă, amendându-l din punctul de vedere al ecumenismului creștin și al lucrării filocalice, athonite, sub care autorul volumului "Viață și veac" se declară. Nu trebuie ignorat sau minimalizat faptul că unele teorii sau doctrine (teoria câmpurilor morfogenetice a lui R. Sheldrake sau doctrina glossolaliei), cu bune efecte pastorale, sunt valorizate, de pildă, de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
I, Editura “Christiana”, București, 1999, p. 43 footnote>, având la bază scrierile Părinților răsăriteni cuprinse În cele douăsprezece volume din Filocalia românească. Referirile explicite din Filocalie la Maica Domnului sunt puține la număr și destul de succinte. Cu toate acestea, Părinții filocalici au meditat adânc Încă de la Început asupra semnificațiilor ascunse referitoare la Maica Domnului. Cu toate că nu-și propun să dezvolte pe această temă studii sistematice de dogmatică, ei ne-au transmis Învățături Însemnate În scrierile și cuvântările lor de laudă către
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
văzută și nevăzută, pentru că ea nu numai că este mai slăvită decât toți oamenii, ci este „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii”. Ea este cu adevărat plină de daruri ale sufletului și ale trupului. Părinții filocalici o laudă pe Maica Domnului pentru că ei, cu ochii cei curați ai inimii lor, au văzut-o pe ea mai apropiată decât orice făptură de Fiul ei și nedespărțită de El. Cu cât iubeau mai mult pe Dumnezeu, cu atât
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
dar L-a avut Întreg În sine totdeauna și-L are și acum și pururea, și duhovnicește, și-L are la fel, În chip nedespărțit<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., p. 146 footnote>. Știm că Sfântul Grigorie Palama, teolog filocalic, mărturisește că de mic copil a avut Întotdeauna pe Maica Domnului ca apărătoare, căreia i-a Împletit cuvinte de laudă care sunt adevărate capodopere teologice, după nenumărate descoperiri ale ei În lumina dumnezeiască. Mai târziu, la Sfântul Munte, ca ascet
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
Maicii Domnului În neîncetatele lui rugăciuni, În repetate rânduri a văzut-o În vedenie și, prin mijlocirea ei, a primit darul teologiei<footnote Teoclit Dionisiatul, op. cit., p. 63, 64, 66 footnote>. Și Sfântul Nicodim Aghioritul, care a adunat textele Părinților filocalici În colecția „Filocalia”, În limba greacă, la anul 1782, era cuprins de o nesătulă iubire pentru Maica Domnului. Deci, sfinții au avut o dorință nepotolită de preamărire a Împărătesei Cerurilor. Cu cât Înțelegeau din mărețiile ei, se minunau și admirația
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
că această nuntă este „preaneprihănită și preanecunoscută săvârșită cu ea și În ea, datorită căreia Fiul lui Dumnezeu e din ea și sfinții sunt din El”<footnote Ibidem, p. 144 footnote>. Cuvântul către Maica Domnului a unui iubitor de Înțelepciune filocalică a luat de asemenea formă de doxologie manifestată În rugăciune și cântare, mulțumire și recunoștință: „Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă, Prea filocalică Mireasă! A nimburilor toate Împărăteasă! Tu ești Maica binevoitoare și dăruitoatre a tuturor celor sfinte: zestrea cea vie a bunelor
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
ea și sfinții sunt din El”<footnote Ibidem, p. 144 footnote>. Cuvântul către Maica Domnului a unui iubitor de Înțelepciune filocalică a luat de asemenea formă de doxologie manifestată În rugăciune și cântare, mulțumire și recunoștință: „Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă, Prea filocalică Mireasă! A nimburilor toate Împărăteasă! Tu ești Maica binevoitoare și dăruitoatre a tuturor celor sfinte: zestrea cea vie a bunelor haruri, celor din Taine, celor din Daruri, din odoare, din palme și din cuvinte. Ești Marea predanie Îmbietoare Și mult
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
nu prin trupul stricăcios, ci prin cel îndumnezeit. Dumnezeu a mântuit ceea ce și-a asumat în actul Întrupării. Cât S-a împărtășit Fiul lui Dumnezeu prin întrupare din neputința noastră, atât vom primi din puterea Lui. Semnificativă este relatarea scriitorului filocalic Talasie Libianul, care ne arată că Hristos ni S-a arătat prin suflet, trup și dumnezeire, ca să izbăvească din moarte și sufletul și trupul ca un Dumnezeu<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a patra, cap. 59, în Filocalia..., vol
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 292, la răsp. 199, în Filocalia..., vol. XI, Edit. Episcopiei Romanului și Hușilor, p. 232. footnote>. Noi trebuie să facem să rodească această maximă apropiere a lui Hristos față de noi, care e privită de Părinții filocalici ca una ce covârșește și mintea și cuvântul și înțelegerea, căci minune străină se întâmplă în cer și pe pământ, că Dumnezeu este pe pământ și omul în ceruri<footnote Talasie Libianul, op. cit., suta întâi, cap. 98, p. 19 footnote
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
mult, fără însă a ajunge vreodată să le spui pe toate.<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Despre căință, în vol. Despre mărginita putere a diavolul traducere Pr.Prof.Dr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, București, 2002, pp. 102, 103, 104. footnote> În duh filocalic, Sfinții Varsanufie și Ioan observă: Dacă ai cunoaște cum trebuie darul lui Dumnezeu chiar dacă toți perii capului tău ți-ar fi tot atâtea guri, n-ai putea să-L preamărești pe El, sau să-I mulțumești după vrednicie. Dar cred
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
suntem datori să iubim creația lui Dumnezeu pentru că este opera Lui, frumoasă, armonioasă și vrednică de a fi iubită. Iubind toți pe Dumnezeu, toți pot să devină una, căci iubirea este cea care călăuzește lucrurile și le unește. În duh filocalic, Ava Dorotei menționează că lumea este ca un cerc și în mijlocul acestuia se află Dumnezeu, iar liniile care pornesc de la margine către centru sunt drumurile, adică cetățile oamenilor (...) iată deci care este natura iubirii (...) cu cât ne apropiem de Dumnezeu
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Simeon Noul Teolog spune că Dumnezeu vine la Eva, vrând să arate că pe drept cuvânt și ea va fi izgonită împreună cu el, întrucât nu vrea să se căiască<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze..., p. 82. footnote>. Același autor filocalic, pentru a arăta cât de important era ca Adam să se pocăiască, spune că dacă acesta și-ar fi recunoscut păcatul și ar fi cerut iertarea de la Dumnezeu atunci ar fi rămas în rai și ar fi fost scutit atunci
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
Simeon Metafrastul, op. cit., cap.142, p. 51. footnote>, apoi în trup - după nouă sute treizeci de ani, a venit și datorită unirii în cuget cu duhul cel mort al Satanei<footnote Sf. Grigorie Palama, op. cit., cap. 46, pp. 450-451. footnote>. Părinții filocalici identifică firea umană a lui Adam cu firea noastră omenească, încât ei vorbesc despre darurile lui Adam ca ale noastre și alungarea sa din Rai ca alungarea noastră. Din cauza păcatului omului, întreaga fire a fost îndepărtată de Dumnezeu, pervertindu-se
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
a suferit pătimire la trup<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cuvântări morale, cuv. 5, în Filocalia..., vol. VI, p. 164. footnote>, deci modul unirii celor două firi e fără împărțire, despărțire, amestecare sau schimbare a lor. Semnificativă este relatarea scriitorului filocalic Talasie Libianul, care ne arată că Hristos, ni S-a arătat prin suflet, trup și dumnezeire, ca să izbăvească din moarte și sufletul și trupul ca un Dumnezeu<footnote Talasie Libianul, Despre dragoste, suta a patra, cap. 59, în Filocalia..., vol
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
viață trebuie să fie mântuirea sufletului și dobândirea fericirii cerești: „Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?” (Marcu 8, 36). Singura piedică în calea urcușului duhovnicesc și a mântuirii este păcatul. De aceea, scrierile filocalice cuprind învățături adresate atât în vederea progresului în cunoașterea lui Dumnezeu, cât și în vederea urcușului moral, deoarece înaintarea în cunoașterea lui Dumnezeu presupune înaintarea în viața duhovnicească. Părinții ne descoperă tainele acestui război nevăzut și îndelungat, vorbindu-ne din experiența luptei
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003, pp. 385-386. footnote>. Cea mai clară definiție a păcatului o găsim în Epistola I-a a Sfântului Evanghelist Ioan, unde păcatul înseamnă „fărădelege, călcarea legii. Oricine care făptuiește păcatul, săvârșește călcarea legii” (Ioan 3, 4). Din scrierile filocalice se poate conchide că tot ceea ce se săvârșește împotriva dreptei rațiuni este păcat. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu cele ce se fac după fire sunt păcate, ci cele rele după alegerea cu voia. Nu e păcat a mânca
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în „Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți, care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși”, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p.277 footnote>. În același duh filocalic, Sfântul Maxim Mărturisitorul definește păcatul ca fiind „întrebuințarea greșită a ideilor, căreia îi urmează reaua întrebuințare a lucrurilor”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul,„Capete despre dragoste”, suta a doua, cap. 82, în „Filocalia...”, vol. II, p. 83. footnote>. Vorbind despre păcat
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși”, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 87. footnote>. Însă, din buna întrebuințare a acestora se naște cunoștința și chibzuința, iubirea și cumpătarea. Un alt iubitor de înțelepciune și de trăire filocalică Sfântul Paisie Velicikovski , referindu-se și el la meșteșugul demonilor de a se insinua în sufletul nostru, spune că, mai înainte de tot păcatul, dracii slobod acestea trei : pizma cea întunecată, iuțimea cea sălbatică, adică cea fără de omenie și cu chip
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
Iar la cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui<footnote Sf. Ioan Scărarul, „Scara”, cuv. 15, cap. 15, în „Filocalia...”, vol. IX, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1980, p. 225. footnote>. Scriitorul filocalic Talasie Libianul ne învață că „deprinderea virtuții sau a păcatului ne mișcă să gândim, să grăim sau să săvârșim cele bune sau cele rele”<footnote Talasie Libianul, „Despre dragoste”, suta a treia, cap. 3, în „Filocalia...”, vol. IV, Edit. Humanitas
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
singur omul este răspunzător pentru păcatele săvârșite, diavolul având putere doar asupra celor ce-i gustă momeala și consimt ispitelor lui. Sfântul Ioan Gură de Aur, ale cărui scrieri au stat în nenumărate rânduri ca sursă de inspirație pentru Părinții filocalici, făcând referire și el la începuturile păcatelor, consideră că „... mândria și trândăvia, din care izvorăște și lăcomia pântecelui, sunt începuturile tuturor relelor”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, „Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni”, omilia XXIII, p. 242. footnote
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
ei”<footnote Ibidem, p. 234. footnote>. Numai focul dragostei de Dumnezeu poate opri sau curăța rugina păcatului pe care vrea diavolul vrea să o introducă sau a introdus-o deja în inima noastră. Alte cauze ale păcatelor relevate în literatura filocalică ar fi următoarele: mila de sine, senzualitatea, dorul de a fi pe placul oamenilor și alipirea de cele pământești, acestea fiind și trăsăturile caracteristice ale unei inimi iubitoare de păcat și prin urmare și ațâțătorii principali ai păcatelor. III. Manifestarea
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
zeci de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, cele opt gânduri ale răutății: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, trândăvia, tristețea, slava deșartă și mândria. Mai târziu, unii dintre Părinții filocalici au unit slava deșartă cu mândria și au rămas astfel cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem o sinteză a celor șapte păcate capitale sau a celor opt gânduri ale răutății, am ajunge la
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
în păcate și mai grave, înseamnă că această amintire a păcatelor este de la vrăjmașul diavol, care o aruncă spre osândirea sufletului, pe când, dacă ea îl duce pe om la pocăință și îndreptare, înseamnă că este de la Dumnezeu. În legătură cu aceasta, scriitorul filocalic Teodor al Edessei învață: „Vrăjmașul vieții noastre, diavolul, micșorează păcatele noastre prin multe gânduri, și adeseori le acoperă cu uitarea, ca micșorându-se ostenelile, să nu ne mai gândim la plânsul pentru greșeli. Noi însă, fraților, să nu uităm de
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]