6,379 matches
-
un foc. Și stând acolo, pacea îi revine Privind alene-al flăcărilor joc. Te-ating încet. Tu te așterni în mine, Ca vântul când adie printre flori. Sub alintarea ta simt că-mi e bine Și trupu-mi se pătrunde de fiori. Te-apleci încet. Tu te așterni în mine, Ca roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
ei un model de înțelepciune și virtute. 7. Fiți statornici în hotărârile voastre; consecvența întărește personalitatea. 8. Când iubiți pe cineva, dăruiți-vă integral; o dragoste adevărată cere depășire de sine, puritate și putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios. 9. Să vă respectați cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare și nici ceva cu care poți răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea. 10. Fiți sinceri și curați în
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
mai bine las, căci nu-ndrasnesc ... să văd de m-ai uitat, să știu ... de vor fi goi, va fi pustiu... Am să mă uit în ochii tăi , ce mă sorbeau neîncetat, să caut dacă am plecat... de-i noapte-aceea cu fiori , ce-am luminat-o până-n zori ?... Am să mă uit în ochii tăi ... unde e dor ce ne lega , cănd scurtul timp ne despărțea? rămas-a primăvară-n ei și zborul alb de porumbei ? Am să mă uit în ochii
AM SA MA UIT IN OCHII TAI ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380209_a_381538]
-
Cluj Napoca, 2 august 2015 Am în privire Am în privire cântul de slavă Chitară cu strune de jar Privirea e o făclie ce-n taină E-ntr-una și jerftă și altar Risipite clipiri fac orchestră... Ce umple văzduhul cu mii de fiori Un suflu de viață zâmbetul inundă Și versurile zboară ca petale de flori. Mâna-mi întinsă o simt mângâiată De mâna-Ți de Tată, de Fiu și Duh Sânt Cu Tine viața mea nu mi-e uitată Trăiesc ca în
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
de dor, Cerul necuprins sunt, îi ador, Sufletul în largul lor iubesc, Prin scântei de stele îi zăresc, Sunt al lor etern explorator. M-am mutat la tine în cetate, Să-ți fiu grădinar eternitate, Floare-a inimii, etern aduci fior, M-am mutat în ochii tăi, de dor. Taină a nebuniei ce mă doare, Amarul scăldat de a ta mare, În valurile lacrimilor mă afund, De amorul tău, iubito, sunt flămând, În cerul căprui sunt un condor, M-am mutat
RONDELUL OCHILOR TĂI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380238_a_381567]
-
umăr Și aleargă-n primăvară, Pașii-n verde urc-o scară. Nu sunt ziduri prea înalte Bucuria-și face halte În poemele de dor, Când se-adapă din izvor... Triluri de privighetori Mă trezesc adesea-n zori, Corzi vibrează în fiori... Suntem totuși trecători. Florile-și întorc privirea Uneori le simt uimirea Că-n petalele de soare, Galbenul frumos răsare... Frunzele șoptesc în vânt Când e pace pe pământ... Și se leagănă duios Lângă pomul cel frumos! Dorul prinde o cărare
AȘ PLECA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380259_a_381588]
-
atât amar m-am săturat. Tu bea un alt vin, eu nu te rețin, Din otrava-ți prea des am gustat. Și dacă de dor, mâine o să mor, Voi lasa trecutu-n urma mea. Valul trecător, ce mi-a dat fior, Va fi doar o amintire rea !... autor Dorina Omota 2.02.2017 Referință Bibliografică: Uneori regretele-s târzii... / Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dorina Omota : Toate
UNEORI REGRETELE-S TÂRZII... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380260_a_381589]
-
de ea și de copilărie!...) Un cântec suav se-aude lângă noi... E trilul păsării din poiana-mbibată de flori... Și gura ta... Ah!... buzele... mă-ndeamnă să-ți sorb cuvintele din suflet... Să-ți fac din ele o cunună de fiori... Și brațe mă cuprind ca într-un leagăn al veșnicei visări... la vremea fericită din grădina bunicii, prin trifoi, la poalele nucului copilăriei mele... Viv Referință Bibliografică: Viviana Milivoievici - Leagăn... Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1875, Anul
LEAGĂN... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380280_a_381609]
-
cel drag, care râvnește Nuri din ie și-i cerșește Zor-nevoie dintr-odată, Fecioria ei de fată. Ea-l împinge și-l strunește, Arșița îi potolește C-un sărut și fuge-apoi, Către casă, înapoi Unde-n vise se cufundă Și fiorii o inundă. Iar pe el, pe drum l-apasă Dor de mândra cea frumoasă. *** Dă, Doamne, dorul să-l alungi! În câte ploi să mă ascund Trecând prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
niciodată așa cum fusese mereu. Îmbătrânea cu fiecare clipă și murea încet, cu fiecare clipă. Nu a mai fost vie, cu adevărat, niciodată.”. Capitolul 66 (scris, așadar, sub spectrul cifrei Fiarei) este un autentic poem în proză, scrâșnit și dătător de fiori, care poate fi înscris în prelungirea motivelor ,,Fortuna labilis” și ,,Memento mori”, atât de uzitate în literatura europeană și română de acum o jumătate de mileniu. 14 dintre cele 17 versete, ale capitolului menționat, încep prin repetarea sacadată a icnetului
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
moarte...”, până la urletul visceral: ,, Mi-e frică de frică, mi-e groaznic de frică, mi-e frică de corbul lui Edgar Allan Poe, să nu zboare deasupra mea, urlând în delir ,,Niciodată, niciodată, niciodată...”. Aceste repetiții implacabile au, pe alocuri, fior metafizic și șuier bulversant de ghilotină ce-și reia căderea fulgerătoare, la nesfârșit. Chinuită de spaima că rezultatul noilor investigații medicale, făcute la un institut specializat din București, vor fi negative, protagonista face eforturi supraomenești de a-și masca neliniștea
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
care am scris-o. Dar am grijă, în furia mea de o clipă, să nu rup marginea de jos. O mai deschid o dată, o citesc, un înger trece pe lângă mine, îi simt aripile-i reci pe piele, mă cutremur sub fior, nu pot să rup bucățica rămasă. E taina mea! Eu sunt Taina și am în mine o taină adâncă, de catacombe ascunse în inima Pământului. O las vântului, întreagă, suflu în bucățica de hârtie: Du-te și împrăștie inima mea
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
a ajuns!? Și asta, în timp ce nivelul de sărăcie al majorității populației era într-o continuă creștere. Am putea vorbi și aici despre o „creștere negativă”, un paradox care, atunci când este vorba de oamenii ajunși la limita „subzistenței”, îți poate da fiori. Dacă „cinstitele matrapazlâcuri” se desfășoară fără opreliști, atunci ele intră în „ordinea lucrurilor”, adică devin firești, încât infractorul, în ceea ce face și desface el, se simte chiar ca la el „acasă”. Spus pe scurt, într-o casă furată, hoțul se
Antena 3, ANAF-ul 2 şi Anatema 1 (II) [Corola-blog/BlogPost/94071_a_95363]
-
o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrișul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un gol în stomac și un fior pe șira spinării. Mă uit în jur și realizez că singura soluție e să tragi aer în piept și să te arunci în gol punându-ți încrederea în propria capacitate de a dezvolta o pereche de aripi și de a
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrșul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un gol în stomac și un fior pe șira spinării. Mă uit în jur și realizez că singura soluție e să tragi aer în piept și să te arunci în gol punându-ți încrederea în propria capacitate de a dezvolta o pereche de aripi și de a
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
-ți spun, mămico, cât eu te iubesc. Multe cuvinte-au rămas nerostite, Timpul mi te-a răpit, fără să-i pese, Stelele te-așteptau, îndrăgostite, Luna costume albe-acum îți țese. Soarele și-a pierdut lumină caldă, Razele lui îmi dau fiori de gheață. Cerul la picioare-aș vrea să-mi cadă, Să-ți mai sărut, mămico, blândă față. Citește mai mult Spre cerul mameiCristina PârvuDin Carul Mare voi lua o rază,Cu ea scară spre cer să îmi clădesc.Spre tine
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-ți spun, mămico, cât eu te iubesc.Multe cuvinte-au rămas nerostite, Timpul mi te-a răpit, fără să-i pese,Stelele te-așteptau, îndrăgostite,Luna costume albe-acum îți țese.Soarele și-a pierdut lumină caldă,Razele lui îmi dau fiori de gheață.Cerul la picioare-aș vrea să-mi cadă,Să-ți mai sărut, mămico, blândă față.... XVIII. LA POALE DE MUNTE, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016. La poale de munte Cristina
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
treia... a fost minunat, parcă totul era pregătit pentru întalnirea noastră, iar toate simțurile noastre au reacționat de o așa manieră că nu cred că mai pot continua separat. S-au stimulat reciproc și nu au încetat să ne transmită fiori pe toată durata nopții. A fost minunat! Vom continua povestea la Reșița. Sper să formăm o familie pentru că nu cred că există o altă manifestare în această lume, la care să participe cel puțin două persoane, care să te facă
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.9 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378115_a_379444]
-
pieire Ce-a creat Domnul mai scump Mai curat și în lumină Totul pururea-i pierdut Căci imensă i-a lui vină Pe pământ iat-a sosit La noi Însuși Creatorul Să-și salveze în sfârșit Omul— ce-i fură fiorul Și-i fură chiar și iubirea Chipul Lui— doar el îl poartă Însă nu— neprihănirea Căci el e-o ființă moartă Domnul Isus a venit Să-i redea iarăși viața Omul iar neprihănit Să-i privească în veci fața A
A PLĂTIT ISUS TOT PREȚUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378150_a_379479]
-
singură fiind— pe poartă a ieșit Spre valea mare își îndreptă ființa Vroind pe sora ei s-o vadă negreșit Și a ajuns fetița de patru anișori Prin undele turbate cu grijă să pășească Umplându-i mintea ei micuță de fiori Căci ar putea ceva acolo— să pățească Dar iată nenvinsă— fetița a rămas Purtând a ei ființă prin unde tulburate Un pas croind cu grijă după ce făcu un pas Și merse ea încet pășind tot mai departe Curentul apei mai
FETIȚA CEA ORFANĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378140_a_379469]
-
și dezbinați lăuntric, care nu conștientizează relația lor cu Dumnezeu, cu semenii, cu ei înșiși. Pretențiile și solicitările lor religioase sunt „satisfăcute mecanic, prin obișnuințe de familie sau uzanțe sociale, cărora ei nu le adaugă nimic care să însemne un fior sufletesc, o cutremurare lăuntrică, o aderență cerebrală” . Într-o asemenea situație, globalizarea ideologică încearcă să se substituie unității în Iisus Hristos, universalității creștine și lovește puternic în demnitatea persoanei umane, afirmată și susținută de creștinism: „În timp ce pare că-i unește
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
2179 din 18 decembrie 2016. Recent, am ascultat două piese superbe, cu versuri deosebite, într-o interpretare extraordinară - Ovidiu Haidu (Puștoaico) și Ion Hagiu (Căciulă). Mărturisesc că ascultând aceste piese, părul mi s-a ridicat în poziția de drepți și fiori de nostalgie și emoție m-au trecut din cap până-n glezne... Cenaclul Flacăra a fost un fenomen...Pentru cei mai tineri, care pe atunci poate nici nu erau născuți, dar și pentru cei trecuți de 40 de ani - care sunt
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
milioane de ... Citește mai mult Recent, am ascultat două piese superbe, cu versuri deosebite, într-o interpretare extraordinară - Ovidiu Haidu (Puștoaico) și Ion Hagiu (Căciulă). Mărturisesc că ascultând aceste piese, părul mi s-a ridicat în poziția de drepți și fiori de nostalgie și emoție m-au trecut din cap până-n glezne...Cenaclul Flacăra a fost un fenomen...Pentru cei mai tineri, care pe atunci poate nici nu erau născuți, dar și pentru cei trecuți de 40 de ani - care sunt
VIOREL VINTILĂ [Corola-blog/BlogPost/378012_a_379341]
-
trimit în aerul de gând potop neliniștit de întrebare, doar briză caldă, dulce și-o lumină lină în lumea ce o vreau de stele și de cântec plină. În suflet cântă magic o orchestră de viori. Simți muzica născută din fiori? Prietenă cu marea, mă răsfăț în val de bucurie și îți trimit doar zâmbetul, cunună inimii să-ți fie! (24/25 sept 2015) Referință Bibliografică: Zâmbetul / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015
ZÂMBETUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378206_a_379535]
-
udat de ploaie strop cu strop, Aleargă pe câmpia nesfârșită, Spre dragostea atât de mult dorită, Luminile din cer le strânge-n snop. Și ca Pegas, plutind pe lângă nor, Aduce fii de zei, aduce prinți, Să stingă-n inimi veșnicul fior, În tain-ascuns, departe de părinți. Iar cavalcada cailor e zbor Și au aripi de îngeri sau de sfinți. CALUL NEGRU El vine dintr-o noapte fără lună, Lucind ca de-antracit sau de țiței, Iar din copite scapără scântei, Când
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]