1,160 matches
-
zilele. Și nu se putea face acest lucru decât în maniera aleasă de Thea, și anume să trimitem o pasăre să vâneze animale. Așa că clipele aurite de răgaz din timpul excursiei noastre au luat sfârșit în Texarkana. Văzând acel animal fioros în colivia sa, am simțit un întuneric în suflet și apoi o șiroire pe picioare de parcă aș fi făcut pe mine; nu se întâmplase asta, ci era ceva legat de venele mele. Dar m-am simțit întru totul amețit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spre ea, a alunecat jos din strânsoarea cruntă a ghearelor lui, s-a rostogolit, zvârcolindu-se pe burtă să scape de umbra care o urmărea cu atâta repeziciune, și a fugit din nou. Am văzut cele două fețe cumplite și fioroase, și în momentul în care Caligula și-a pus piciorul pe monstru, acesta și-a deschis gura angulară plin de o stranie furie șerpească și l-a lovit pe vultur în gât. Jacinto a scos un strigăt, iar Thea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și mergem la serbarea copiilor. O să te aplaude. (către sală) Nu, copii?(către sală) Copii, vreți să vă spun cum l-am cunoscut eu pe Coco și l-am adus acasă? Vreți...? Eram într-un târg de păsări. Un tip fioros, cu mustață și o privire de pirat țipă: ,,ia papagalu’, ia papagalu’! Din Africa, rasa yako. Nu bea apă, mănâncă doar semințe. Priviți frumusețe! Și un cioc care vorbește!’’ L-am cumpărat. Am ascuns colivia pe balcon, departe de Miki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
am făcut cu Gigel. Vine și el. Am întâlnit un anturaj de fete care mi-au făcut atâtea complimente... Miki: Am văzut cum ai sărit în brațelelui Gigel când s-a repezit la tine un ...cățeluș... Piki: Era un dulău fioros, prost crescut.... Miki: Mincinosule!... Piki: Dar tu, te-am văzut, te-ai învârtit în jurul unui motan negru, arătos, dar care nu ți-a dat nicio atenție. Chiar te-a gonit. Miki: Mincinosule! (se repede la Piki) Coco: Mincinoși....Mincinoși... Miki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
săpau într-o piață din Ciudad de Mexico au dat peste o statuie impunătoare și teribilă. Era o sculptură de aproape trei metri în înălțime și două tone în greutate reprezentînd-o pe Coatlicue, "zeița cu fusta de șerpi". Cea mai fioroasă, după gustul european, din Olimpul aztec. Bestială și hipnotică. În loc de obraz, ea are două capete îngemănate de șerpi. Pe piept îi atârnă un colier făcut din mâini tăiate și din inimi. Fusta de șerpi, dispusă într-o rețea romboidală, simbolizând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
viu la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" , a fost groaznic bătut la sinagogă, dar a scăpat și acolo cu viață, deși ceruse apă (nu a fost lichidat din această cauză) - și a fost readus În vagon, În timp ce „zeci de mutre fioroase”, cu revolvere și puști, erau Îndreptate spre el (așa i-a descris pe jandarmii și polițiștii din Târgul Frumos). A ajuns În pragul nebuniei când trenul a staționat În apropiere de Roman XE "Roman" - lângă un râu oarecare - și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
uimită. Bună idee avusese să venim după el aici, pentru că deja rostise, din proprie inițiativă, mai multe cuvinte decât Îmi fusese vreodată dat să aud din gura lui. La ușă mai stăteau Încă vreo doi bodyguarzi, străduindu-se să pară fioroși. — Prietene de-ale tale? Îl Întrebă unul din ei pe Brian. N-o duci prea rău, ai? Celălalt râse pe Înfundate. Noi ajunsesem deja la ușă. Nu sta de pomană, Îi spuse Brian, cu vocea sa de bas, rânjitului. Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
haitei, se stârnește mișcare. Cățelandrii și jitiile de pripas, din josul ierarhiei, cu cozile lor debălăzate, roase și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și apere puii. Se mișcă puterile întunericului! Spiritele rele! Scorpiile! Vin după cei morți... Un fluierat. Galopează...! Tropotă...! Sosesc...! Un freamăt. Vin...! Se-apropie...! Un vaier. Au ajuns...! S-st...! Le auziți...? O vâjâitură o țiuitură fluturată, ca un zgreapțăn fioros și prelungit, printre coroanele stufoase ale copacilor și printre firele electrice suspendate, de înaltă tensiune! Altă țiuitură, apoi... Și alta, și alta, și alta, și alta! Toate prelingându-se, în aceeași spirală rezonantă, ca niște invizibile vârtejuri de asediu, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de răpăitul tobelor din exterior, cele 5 piese de Webern au pălit în fața rafalelor trase de chitarele bas, orga și sintetizatoarele au alterat poezia variațiunilor opusului 127 al lui Beethoven, bubuitul de pedală a contrapunctat Maestoso, iar șirul de răcnete fioroase a anihilat orice vibrato sau tremolo al coardelor din Ateneu. Totul, bine amplificat prin coloane uriașe de difuzoare de sute, poate chiar mii de watti. N-a lipsit (cum altfel?) un Deșteaptă-te române cu potențiometrele date la maxim! E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
valiza de sub pat și o deschid, Îl văd cum i se aprinde becul, intră pe frecvența prețiosului aliment pe care Îl am Îngropat Între ciorapi și prosoape și vine alunecînd spre patul meu, ca din Întîmplare. Figura lui, neagră și fioroasă de obicei, se transformă În chipul unui copil cuprins de o dorință. Întîmplător are și o linguriță la el. Așa că, fiind atît de civilizat, Îl invit să se servească. De fapt, Gărăgău e chiar simpatic, are un simț simplu al
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
codrul de la Apusul Satului nostru cu Sfinți. Oamenii erau nițeluș tulburați și scoși din ale lor căci, cu destulă vreme În urmă, ziua și noaptea Își Încurcaseră Între ele culorile și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și năvoade pescărești; lacuri și bălți, păsări ale cerului și ale pământului - În locul ochilor le punea boabe negre de piper; turme de oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vedem. De frica iadului mâncam tot, chiar dacă nu-mi plăcea coliva Întotdeauna. La intrarea În biserică erau zugrăviți și câțiva draci negri și păroși. Picioarele li se terminau cu copite, cozile lungi aveau vârfuri de săgeți, În mâinile cu gheare fioroase și ascuțite țineau furci cu trei dinți și mânau cu ele spre niște focuri mari o ceată de păcătoși despuiați și cu fețele Îngrozite. Dracii rânjeau cu răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele schilodite ale tatălui avea să mănânce bătaie tocmai la iarnă, când nu mai putea fi ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma celuilalt. Zgârciul galben era tăiat dintr-o mănușă de crep furată de la un electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu le fu greu să-și Închipuie că dihania se Încolăcise În jurul Întregii Văi. Babele le preziseseră moarte cumplită: aveau să-și petreacă multe zile, vii, În burta ființei iadului, până să fie mistuiți. În așteptarea Întâlnirii cu nemaivăzut de fioroasa căpățână ce avea să-i Înghită ca pe niște musculițe, grozăviile de care se loveau În goana lor li se părură blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că mie Îmi spuneau Ectoraș - adică un soi de cățel inofensiv, prostănac și papă-lapte. Diminutivul cu usturimi de ocară nu venea de la eroul grec - habar n-aveam nici eu pe atunci de Homer -, ci de la câinele nostru Hector - un dulău fioros care ne păzea curtea. Numele acesta a Început să Însemne, În timp, „câine rău, harnic și neiertător” și mulți Își botezau cățeii așa, În credința că ghemurile alea de blană aveau să ajungă așa cum le chema. Un vecin al vărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
descopere decât să acopere și, când dresoarea ieșise prima oară de după cortină cu un șarpe uriaș, lung și gros, cum nu se putea vedea decât În țările calde, atârnat de gât, toți băieții din sală scoseseră murmur de Încântare. Nu fioroasa jivină le tulbura sufletele și le Înfiora carnea, ci femeia dezbrăcată care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din sală scoseseră murmur de Încântare. Nu fioroasa jivină le tulbura sufletele și le Înfiora carnea, ci femeia dezbrăcată care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și o luă spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese prima lui femeie. Lumea se mirase de frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Încredința din ce În ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fetele și femeile de pe la oraș, dar cu slujbe În sat. Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din spate a fioroasei capturi de război Își propteau femeieștile rotunjimi și economiste, inginere, contabile, doctorițe aruncate cu serviciul În Satul cu Sfinți ori prin altele dimprejur. Neobosita mașinărie nemțească nu se strica aproape niciodată și, chiar dacă Înghițea benzină cu nemiluita, nu treceau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la guler și arătă o tăietură adâncă, până dincolo de jumătatea gâtului. Părea că sub bărbie mai avea o gură, fără buze, cu marginile pline de sânge roșu ori Închegat și, În loc de limbă, cu zgârciul alb al beregății. Pe gaura aceea fioroasă ieșea, leneș, fumul țigării. Enin Înghiți cu greu nodul dureros din gât. „Lasă, bă, hai la doctor, că am auzit că ăștia pot coase acuma orice, nu mai e ca-n vremurile vechi, când mureau oamenii din te miri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]