2,868 matches
-
mănunchi de curcubee luminoase. Merg la geam și nimeresc sub cascada surâzătoare și călduță a primelor raze de dimineață. Din negura amintirilor ies la iveală zile cu soare călduț când dintre frunzele moarte și căzute la pământ apăreau sfioase căpșoarele firave ale florilor de primăvară. Amintirea albilor ghiocei și a primelor ciripituri vesele a fost luată de trecerea timpului. Cerul e azuriu. În zare se mai vede un colț din trena nopții, dar soarele își arată fața îmbujorată. Frunzele copacilor foșnesc
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îmi șopti un glas al nimănui. Am rămas stingher... E o noapte adâncă ce mi se așterne pe suflet, grea și apăsătoare... Magdalena Bratu, clasa a VIII-a B O zi din viața unei frunze Se născuse dintr-un mugur firav, într-o dimineață caldă, odată cu începutul primăverii. O botezase cea dintâi rază de soare care semăna cu o zână cu păr de aur, făcând-o să tremure de fericire atunci când o atinsese. Prima zi din viața ei i se păruse
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de zăpadă. Soarele rotund și palid se prevede printre norii care-și poartă plumbul ca un vis de tinerețe. Din cerul oțelit, cumplita iarnă își cerne fulgii care dansează în aerul rece ca un roi de fluturi albi. Pe pământul firav s-a așternut o zale argintie. Pretutindeni domnește oceanul de ninsoare. Pe câmpurile pustii s-a așezat zăpada cristalină și jucăușă ca un lan de diamante. Se aude fluieratul prelung al vântului. Gerul amar și cumplit a adus cu el
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar această așezare semăna cu un oraș. M-am oprit o clipă și am simțit cât de tare îmi bate inima. Dar mam odihnit puțin și inima mea nu mai bătea așa de tare ca la început. Soarele arzător și firavul vânt mi-au dat puteri și am plecat mai departe spre acel oraș care era un mister pentru mine. Nu peste mult timp, am ajuns la porțile lui. Erau înalte și mărețe. Când am intrat pe porți, în fața mea, s-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
are nu numai frumusețea, ci și legenda lui. De la Dunăre până la Prut, ținuturile păduroase îți veghează trecerea cu umbra lor deasă, străjerii neînfricați, de secole pază a acestui pământ. Piscurile lor golașe sunt cercetate sfios de pașii caprelor negre și firave flori de colț înmiresmează această lume de leagăn. Enorma catedrală a munților este străbătută de turme de oi, iar clinchetul tălăngilor îți picură neîncetat auzul. Puternica mireasmă din oceanul verde al coniferelor înmiresmează aerul, iar discul de aur al soarelui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
erau cufundați în aprinsa lor discuție. Mâine este ziua mamei! De aceea v-am chemat în seara asta aici, zise Cristina, fata cea mare, responsabilă de faptele fraților ei mai mici. Trebuie să-i facem o surpriză plăcută. Un glas firav, glasul celui mai mic, Niculăieș, spuse: Înseamnă că atunci trebuie să-i cumpărăm ceva! Dar... nu cred că avem destui bani... Eu aș zice să-i aducem fiecare câte un buchet de flori! spuse o fetiță cu fața albă, luminată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mai mult de doi ochi strălucitori, Ștefana. Tu, de exemplu, Crina, i-ai putea oferi cri-nii albi care au început să înflorească și pe care tu îi îngrijești cu atâta dragoste. Eu am observat într-un cotlon al grădinii violete firave, simbolul modestiei, care pot alcătui un minunat buchet. Eu aș aduce trandafirii îmbobociți, de un roșu aprins, roșul dragostei nemărginite, spuse Niculăeș înflăcărat de dra-gostea ce le-o purta părinților. Crina a fost de acord cu acest lucru și frații
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cum stai în căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și amestecând prin colțuri de odaie lumini
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mulți poeți români au făcut numele țării să strălucească prin poeziile lor minunate. Dar dintre toate aceste stele, Mihai Eminescu strălucește cel mai puternic pe firmamentul poeziei românești. Poetul s-a născut în anul 1850, la Ipotești. Era un copil firav, dar armonios dezvoltat; mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte la ceafă, fața ovală cu frunte lată, ochii mari și negri, chipul său era puțin întunecat, dar rumeneala obrajilor săi îi lumina fața. Era un copil melancolic. Îi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Îi mulțumi făcându-i cu ochiul și trecu la un cântec care Începea cu nemuritorul vers „Iubito, de departe-ți scriu...” Femeia din vitrină Își vedea nestingherită de lucru. Monta o spirtieră la jumătatea distanței dintre cortul portocaliu și crengile firave ale unui brad din plastic. Totul pe un fundal montan de mucava. Șefa se sătură de cântat chiar după prima strofă. Privea În gol. Nu intra nimeni, nu ieșea nimeni. Piața Carolina era pustie. Cinematograful, Închis pentru renovare și, eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din alimentație, mulțimea reacționă prudent la această farsă. Câteva proteste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În care ochi, dacă nu vă e cu supărare? Amestecul de ironie și reticență din glasul bătrânului Îl făcea pe Petru să regrete excesul de politețe, dar și să pândească, ori să provoace, de ce nu, șansa unui dialog oricât de firav. O revanșă, În cele din urmă, asupra acestei zile. În ochii celor cu „domiciliu flotant”, domnule farmacist. O declarație riscantă, domnule profesor. Mai multă mefiență nu v-ar strica. Zâmbi. Supozițiile dumneavoastră sunt exacte. Mă grăbesc să le „ratific” pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu funia, Își zise ștergându-și ochii Înlăcrimați. Dar domnul Ster nu se prăbuși după tipic, ci pluti câteva clipe prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Încărcate de istorie. De acolo trimitea el, timp de zece zile, vederi Zorelei și câtorva cunoscuți, printre care și Cain. Cineva Începu să strige “Vrem discurs, vrem discurs”. “Chiar așa, chiar așa”, scandară bătrânii de la azil. Glasurile lor erau firave și ochii de sticlă aburită.. Gheretă Își duse o mână la gât. Dacă s-a procopsit și el, fără să fi băgat de seamă, cu o gușă ori cu o subțiere neașteptată a organului vorbirii? Cum toate păreau la locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pas timid Înainte, Își Încleșta mâinile pe balustrada Îngustă a balconului, tuși discret de câteva ori În pumn Întorcându-și fața spre dreapta, apoi, fixându-și privirea asupra unei pălării cu voaletă, Începu să vorbească. 39. În absența amplificatoarelor, vocea firavă a lui Cain abia trecea de primul rând de ascultători. Și dacă s-ar auzi bine, tot n-am Înțelege ceva. Ce limbă vorbesc ei? O limbă cu miros de găină opărită. Porcule, cum vorbești așa? Negaționistule, antisemitule, peremistule! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îndoială. Pe el Îl interesa doar tânara În rochie albă. Privind cu atenție tabloul, ani În șir, se păru că deslușește În distanța ce o separa de părinți nu doar respect sau sfială, ci și o anume rezervă, o Împotrivire, firavă e drept, dar dârză, bine ascunsă de o educație aleasă, de care nu fusese lipsită nici Marta, chiar dacă, uneori, pe neașteptate vorbele ei o aminteau pe Margit Márton, lenjereasa familiei Koblicska, ciupită de fesele ei rotunde de bărbați fără maniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
masă cu Zegrea. Si nici cu Cain, până nu demult. S-au despărțit urându-și la mulți ani. S-au Îndreptat apoi spre casă cum au venit: Zegrea cu taxiul, Horacsek și Gheretă pe jos. Ultimul păstra În suflet speranța firavă a reîntâlnirii cu farmacistul În „lumea bună” pe care Zorela o cunoștea doar din povestirile lui. Realitatea Întrecea Însă și În acest caz vorbele. 28. Dormise tun și nu visase mai nimic. Adică nimic memorabil. Doar un vis scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ajuns, slavă Domnului. Scuze pentru toate... arătă cu mâna în jur. Speram să ne putem întâlni în foaier, dar raportul ăsta... se pare că termenele-limită tot termene-limită rămân. Bărbatul era cam de înălțimea mea, dar constituția sa era mult mai firavă. Avea în jur de treizeci de ani, purta o cămașă albastră curată, jeanși nepretențioși, dar aparent scumpi și era tuns ca un bancher. Mai purta și o pereche de ochelari mari, de soare, cu rame aurii, și un ceas masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de lucru cu focul o vreme ca un specialist. Încercam să găsesc o modalitate de a redeschide discuția, când am observat că ea roșise. Scout chiar roșise. — Când eram mică... Am ridicat privirea. Scout suflă tare în cenușă, scormonind focul firav cu un băț. Când eram mică, aveam în jur de șapte sau opt ani sau cam așa, îmi doream foarte mult o jucărie anume. De fapt, era mai mult un joc științific... — Un joc științific? — Las-o moartă, Sanderson. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
despre creatura aia? Se pregătește pentru asta de mult, mult timp. Nu, am repetat. M-a adus aici pentru că eu i-am cerut-o. Nu-mi plăcea deloc cum îmi suna vocea. — Noi... noi suntem împreună. Ea mă ajută. Părea firav și stupid și credul. Chiar în timp ce-am rostit cuvintele, am știut. Am știut adevărul. Am simțit că tot ce era cald și real în mine începea să se scurgă. 25 Hakuun și Kuzan ( Toate stelele sângerează) Stăteam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Că eu, dintre toți oameni, ar trebui să știu că o situație înseamnă mult mai mult decât faptele simple și reci care o compun. Fidorous se gândi o clipă. — Deși a folosit alte cuvinte ca s-o spună. Un zâmbet firav. — Mi se pare corect. Voiam să aflu mai multe, dar nu voiam să întreb mai multe. Cuvintele îmi stăteau în gât, dar timpul pentru pus întrebări trecuse. Urmă o tăcere stânjenitoare. — Trebuia să te împiedic să pleci, spuse Fidorous. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țipăt de metal frânt. Un zăngănit puternic de sub punte și apoi nimic. Ambarcațiunea pluti mai departe într-o tăcere pe care doar o rană fatală o aduce. Am răsucit cheia în contact, dar n-am reușit să provoc decât un firav, neînsemnat scrâșnet. — O, rahat, mi-am ridicat ușor mâinile de pe comenzi și-am pășit în spate. O, rahat. La prora, Fidorous lăsă arma jos în timp ce rechinul și butoaiele ne lăsau în urmă. Am coborât privirea și am văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă. Fidorous îngenunche lângă ea, holbându-se în jos. — Motorul s-a stricat și barca se umple mai repede decât o putem goli noi. Ridică ochii măriți spre noi. — Dar nu e posibil. Nu se poate. Ce spuneai despre natura firavă a adevărului? am întrebat. — Da, își aruncă Fidorous brațele spre gaura din podea. Dar n-ar trebui... nu poate să provoace asta. Ochii lui Scout se îngustară gânditori spre mine înainte să se întoarcă înapoi la doctor. — Deci, ce vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Scout, erau atât de puternic legați de mine, încât rechinul probabil că nu s-ar fi oprit să facă o diferențiere. Ian mi se urcă pe genunchi, culcușindu-se. L-am cuprins protector cu brațul. — Îmi pare rău. Scout îmi zâmbi firav. — Să nu-ți pară. A fost planul meu, ți-amintești? Tu ești cel care a fost implicat involuntar. — O, mda, am zis, încercând și eu să zâmbesc. Am rămas toți trei tăcuți. — Bine, atunci. Scout își dădu părul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
decât la poate doi metri în fiecare direcție și nu era nimic altceva în bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]