687 matches
-
an de an îi așteptam trecerile săptămânale prin sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de bucurie. Unii mai îndrăzneți se prindeau de inima trăsurii și moșul trăgea cu biciul înspre ei. Obrazul copilului se despica într-o rană ca un firicel roșu de ață, dar băieții satului nu abdicau nicicum. Știind că moșul e olog și nu poate coborî, se țineau scai de caleașcă până la ieșirea din sat. Moșul striga nestingherit ca într-o procesiune a umbrelor înserate: -Câââârpe!... Cââââââââââââârpe!.... Aveam
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dintr-o lovitură. Pe de altă parte, ce se întâmpla dac-o făceam lată? Nu numai că iroseam o potențială oportunitate, dar aveam să arăt ca o ratată în ochii lui Randall. Presiunea de pe umerii mei devenise tangibilă! Un alt firicel de transpirație mi-a alunecat pe coapsa dreaptă. — Claire Truman pentru Vivian Grant, i-am spus bodyguardului cu păr alb care se afla în spatele recepției din holul de la Mather-Hollinger. Speram să eman un aer de încredere în calitățile mele profesionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pas hotărât către fosta reședință a lui Hasan Sabbah, Împingând poarta cu un gest grăbit, mergând până la firidă, trăgând de grilaj cu amândouă mâinile, cu atâta forță Încât acesta s-a desprins de zid, lăsând să cadă pe jos lungi firicele de nisip și pietricele. Scoase de acolo manuscrisul lui Khayyam, Îl scutură de praf cu câteva lovituri sacadate de palmă, apoi și-l puse sub braț. Se spune că s-a Închis apoi În casă, citind, recitind, meditând. Și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În fiecare specie, și ia spuneți-mi dacă nu sunt mai multe animăluțe din acestea pe pământ decât stelele de pe cer, sau din spațiul sideral, dacă preferăm să dăm un nume poetic realității frământate a universului În care suntem un firicel de rahat pe punctul de a se dizolva. Moartea oamenilor, În acest moment o bagatelă de șapte mii de milioane de bărbați și femei destul de prost distribuiți pe cele cinci continente, e o moarte secundară, subalternă, ea Însăși este perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aminti care anume, ceva legat de apele Iordanului, apoi întreb, unde este Iordanul, încă nu l-am văzut, și Udi râde, asta este frumusețea lui, este aproape invizibil, aceia care reușesc să îl vadă sunt întotdeauna dezamăgiți, este doar un firicel de apă, dar cu toate acestea mie mi se pare că îi simt prezența acompaniindu-ne de undeva din dreapta noastră, asemenea unui ideal, credincios și hărțuitor, urmându-ne cu pașii lui când mlăștinoși, când prăfuiți. Ce miracole s-au petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nouă" Asemenea șopârlei primordiale, rămășiță fosilă a începutului lumii, dintr-o specie dispărută, el zace nemișcat în dormitorul întunecat, între el și soarele pe care îl iubea atât de mult stau storurile grele, pielea lui a început să se albească, firicele de praf îl acoperă, parcă ar fi un exponat de muzeu care nu are vizitatori, doar Noga îi mai aruncă o privire când se întoarce după-amiaza de la școală, flămândă și îngrijorată, o privire mută, de parcă ar vrea să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici măcar de copiii noștri. Privirea ei întunecată zăbovește asupra fetiței adormite, asupra mobilelor care umplu salonul, asupra podelei pline de praf, trebuie să fim liberi ca o picătură de mercur căzută pe podea, care niciodată nu se va amesteca cu firicelele de praf, ai văzut vreodată mercurul răspândindu-se pe podea, iar eu spun încet, am văzut, de n-aș mai fi văzut. Ce se va întâmpla dacă te relaxezi, mă întreabă ea, de ce anume te temi, iar eu murmur, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copilul împreună cu ea, ei privesc totul ca pe o situație-limită, fără speranță, ca și cum ai avea de ales între o boală incurabilă și un accident rutier. Degetul meu alunecând pe masă, se întoarce la mine curat, nu îl murdărește nici măcar un firicel de praf, Hava se întoarce spre mine și întreabă, tu ce crezi, Naama, eu mă bâlbâi, este mult prea devreme să mă pronunț, voi lucra cot la cot cu ea până la naștere, după care vom vedea, încerc să vorbesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
speriat de moarte, dar, în clipa în care mă întind să apuc telefonul, începe să sune, ridic receptorul, în prima clipă nu recunosc vocea, vocea pe care o cunosc cel mai bine pe lumea aceasta, răgușită și melancolică, cu un firicel subțire și nou de regret, Naama, eu sunt, spune el, ce faci? Cum de nu îl recunoscusem pe Udi, era ca și cum nu mi-aș fi recunoscut propria voce, iar el spune, m-am întors, și imediat completează, m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o secundă, văd finalul călătoriei lui sinuoase, cu cât va fugi mai departe, cu atât se va îndepărta mai mult de rezolvarea problemelor, dar nu am cum să îl opresc din drum, este asemenea unui copil lunatic pășind pe un firicel subțire de ață, iar dacă voi încerca să îl ghidez, va cădea. Îl privesc inundată de o nouă curiozitate, nu mai este soțul meu, nu mai este tatăl lui Noga, este un bărbat nu tocmai tânăr, nefericit, care nu încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
beton, iar la poartă se înălța un keyaki uriaș, despre care se spunea că atinsese vârsta de o sută cincizeci de ani. Dacă voiai să privești cerul stând sub el, din pricina frunzelor dese îți era imposibil să distingi măcar un firicel de albastru. Cărarea pavată era puțin curbată în preajma copacului și apoi continua, dreaptă, până în curtea interioară. De ambele părți ale cărării se aflau, față-n față, două clădiri din beton, cu câte două etaje fiecare. Numeroasele ferestre îți lăsau impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un cli[eu, dar atunci nu erau doar cuvinte, ci chiar golul din sufletul meu. Moartea există. Ea există în prespapier, în mingile roșii și albe de pe masa de biliard. Noi trăim și o inspirăm în plămâni ca pe niște firicele mici de praf. Până în momentul acela eu înțelesesem moartea ca fiind complet separată și independentă de viață. Coasa morții plutește deasupra noastră, știam, dar la fel de bine știam și că ne lasă în pace până vine după noi. Mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Naoko. Cred că-i boală gravă asta cu găsitul cuvintelor. Sâmbăta seara stăteam în hol, lângă telefon și așteptam să mă sune Naoko. Cum cei mai mulți studenți erau plecați sâmbătă seara, holul era de obicei aproape gol. Obișnuiam să privesc la firicelele de lumină care pluteau în locul acela liniștit, făcând eforturi deosebite să-mi scrutez inima. Ce voiam de fapt? Și ce voiau alții de la mine? Nu am găsit nici un răspuns rezonabil. Uneori întindeam mâna încercând să prind firicelele de lumină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să privesc la firicelele de lumină care pluteau în locul acela liniștit, făcând eforturi deosebite să-mi scrutez inima. Ce voiam de fapt? Și ce voiau alții de la mine? Nu am găsit nici un răspuns rezonabil. Uneori întindeam mâna încercând să prind firicelele de lumină, dar degetele mele nu se loveau de nimic. * Citeam și citesc mult, dar nu literatură variată. Îmi place să recitesc cărțile favorite. Printre autorii pe care-i iubeam atunci se numărau Truman Capote, John Updike, Scott Fitzgerald, Raymond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îl fracționam tot așa până reușeam să-l cuprind în mână. La ora zece închideam televizorul, mă întorceam în cameră și mă culcam. Pe la sfârșitul lunii, Cavaleristul mi-a adus un borcan de ness, cu găuri în capac, cu câteva firicele de iarbă și un pic de apă. În el se afla un licurici. Pentru că era încă lumină, insecta arăta ca un gândăcel de apă negru, dar Cavaleristul a încercat să mă convingă de faptul că era un licurici autentic. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
doi (nu eram săraci, aveam felul Întâi, felul doi și fructe). Nu, domnule, mănânci ce este la masă. Mai degrabă, ca soluție de compromis, bunica se apuca să scoată firele de varză din farfuria mea, lanț cu lanț de viermișori, firicel cu firicel, iar eu trebuia să mănânc supa depurată, mai scârboasă decât Înainte, și asta deja era o concesie pe care tata o dezaproba.” „Dar trompeta?” Mă privise ezitând: „De ce te interesează atât de mult trompeta?” „Pe mine, nu. Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
eram săraci, aveam felul Întâi, felul doi și fructe). Nu, domnule, mănânci ce este la masă. Mai degrabă, ca soluție de compromis, bunica se apuca să scoată firele de varză din farfuria mea, lanț cu lanț de viermișori, firicel cu firicel, iar eu trebuia să mănânc supa depurată, mai scârboasă decât Înainte, și asta deja era o concesie pe care tata o dezaproba.” „Dar trompeta?” Mă privise ezitând: „De ce te interesează atât de mult trompeta?” „Pe mine, nu. Dumneavoastră ați vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a intrat înauntru. În mâna dreaptă ținea o lamă de ras. Cu stânga a dat prepuțul în jos, dezgolind glandul. A început să taie finuț tendonu’, sau ce-o fi ăla, de la baza prepuțului. Sângele urca la suprafață ca un firicel subțire. - Aoleu, nu mai ziceți, că mi se face rău. Vă rog să mă scuzați, da’ mai am de scos niște haine din geamantane. Manevra a reușit, pentru că Sabina n-a mai vrut în ruptul capului să intre în vană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Lespezi, al fratelui ei, în orice caz mai prezentabil... Vreun sfert de ceas, în trapul cailor, brișcă merse printre moșiile Vlăduța, la stânga, și Babaroaga, la dreapta. Priveliștea era monotonă. Aceeași câmpie, pleșuvă, pustie, cu pământul răscolit de brazde printre care firicelele de grâu de toamnă, abia răsărite, păreau niște plăpânzi fulgi verzui pe un trup înfrigurat. ― Uite, aci șade Platamonu, arendașul moșiilor Nadinei și a lui Gogu, zise iar Grigore când fură în satul Gliganu, arătând la stânga o curte mare, împrejmuită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întețea. Mulțimea se revărsase din uliță în ograda și în parcul conacului ca un râu care și-a schimbat brusc albia. Pe aleea prunduită și curățită de curând, țăranii se îmbulzeau și se fereau să nu calce pe marginile cu firicele de iarbă de-abia încolțită. Ici-colo cîte-un glas dojenea: ― Ferește, măi creștine, nu strica iarba, că-i păcat de muncă! De altfel, gălăgia mai contenise, ca și când le-ar fi fost rușine și s-ar fi simțit vinovați că au intrat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
multe cotituri spre sat, ci a urcat cărarea care o lua la dreapta peste o culme domoală de deal. Când a ajuns pe culme, în fața lui a văzut cimitirul cu clopotnița chiar la intrare. A coborât pe cărare, sărind peste firicelul de apă, a ajuns la cimitir unde s-a închinat. După ce a trecut de cimitir, sus, sub geana dealului a văzut un pâlc de salcâmi răsăriți acolo ca să oprească venirea dealului la vale. Și-a întors privirea spre imașul care
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ani și (după cum observă mai târziu, pentru că la început fusese prea împietrit de emoție), Rozanov se schimbase mult. Se îngrășase, mișcările îi deveniseră mai lente și înțepenite de artrită. Neglijența și delăsarea țineau acum, evident, de bătrânețe. În timp ce vorbea, un firicel de salivă i se aduna în colțurile buzelor proeminente. Fruntea, pe vremuri netedă, era brăzdată de șanțuri adânci, orizontale, între care se strângeau bulbuci de carne moale. Peri țepoși îi ieșeau din nări și din urechi. Niște bretele cenușii, vizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
l’herbe“, și se afișase în chiloți de baie, hotărât cu înverșunare să-i dezvăluie Antheei fizicul lui, care nu era de lepădat; în fond, la Cambridge fusese rugbist și avea un bust bine dezvoltat, îmblănit într-o puzderie de firicele de păr roșu, creț. (Din păcate, însă, Anthea nu se ivise încă.) Se scăldase în „oalele cu aburi“ și arăta ca un rac fiert, dar se ferea să se observe că era un înotător foarte mediocru. Acum, în timp ce privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bade, că acolo pot să mă gândesc la orice în liniște. Numai să nu mă uiți... Nu avea grijă, că nu te las eu să stai însetat. Către seară au început să cadă fulgi de zăpadă și un vânt numai firicelul lui a pornit să sufle de îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]