531 matches
-
clar declinul intelectual”. În anii următori, A.-J. Festugière și B.E. Perry nu se arată mai îngăduitori față de scrierea alcătuită probabil de vreun „om simplu pentru oameni simpli”. Mai înțelegător se dovedește N. Cartojan, care vorbește totuși, în 1929, despre Fiziolog ca despre „tratatul de științe naturale din care s-a hrănit mentalitatea naivă a Evului Mediu”. După război, prin anii ’60, Fiziologul era privit în continuare, în cursurile universitare românești, drept „un manual popular de zoologie cu pilde morale”, „foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
vreun „om simplu pentru oameni simpli”. Mai înțelegător se dovedește N. Cartojan, care vorbește totuși, în 1929, despre Fiziolog ca despre „tratatul de științe naturale din care s-a hrănit mentalitatea naivă a Evului Mediu”. După război, prin anii ’60, Fiziologul era privit în continuare, în cursurile universitare românești, drept „un manual popular de zoologie cu pilde morale”, „foarte elementar și naiv”, unde „învățăturile morale sunt introduse în mod silnic, fără nici o legătură”. Aproape concomitent, în 1968, apăreau lucrări precum cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
legătură”. Aproape concomitent, în 1968, apăreau lucrări precum cea a lui Dietrich Schmidtke, Geistliche Tierinterpretation..., unde se operau cu finețe distincțiile necesare între alegorie, fabulă, parabolă, tâlcuire, simbol, semn. Analize atente au demonstrat că de-a lungul Evului Mediu, în ce privește Fiziologul nu interesa opoziția adevărat/neadevărat din perspectiva științelor naturii, ci posibilitatea oferită de însușirile unui animal de a servi drept significans în construirea unei similitudo fie spiritual-teologică, fie moral-didactică. Așa se explică alcătuirea unor istorisiri, astăzi numite „fantastice”, relative la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
o inventare a valorii simbolice, ci ca o încercare de a o identifica exact acolo unde fusese imprimată de la geneză. Descifrarea valorii de signum al lumii și al făpturilor create a fost însă ținta multor scrieri medievale. Ceea ce șochează în Fiziolog nu este această preocupare, ci imageria bestială, un fel de horror al realității spirituale. Acestei adevărate estetici a urâtului îi poate fi clarificată intenționalitatea numai prin referirea la teoriile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul despre încă și mai vechile „comparații contradictorii”, „asemănări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
fel de horror al realității spirituale. Acestei adevărate estetici a urâtului îi poate fi clarificată intenționalitatea numai prin referirea la teoriile lui Pseudo-Dionisie Areopagitul despre încă și mai vechile „comparații contradictorii”, „asemănări neasemenea”, „figuri nepotrivite (rușinoase)”. Paradoxul înșelător al simbolisticii Fiziologului, aparența de juxtapunere ilogică, de relații asimetrice, de labirint provin nu doar dintr-o căutare voită a „asemănărilor nepotrivite” (căutare pornită din motive similare cu cele invocate de Pseudo-Areopagit pentru descrierea ierarhiei cerești), ci și din eliminarea premeditată a oricăror
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
asemănărilor nepotrivite” (căutare pornită din motive similare cu cele invocate de Pseudo-Areopagit pentru descrierea ierarhiei cerești), ci și din eliminarea premeditată a oricăror clarificări asupra valorilor simbolice ale detaliilor din istorisirile despre animale. Cele mai vechi manuscrise românești (păstrate) incluzând Fiziologul datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea. Anterior au circulat și manuscrise cu text slavon, iar câteva pilde din Fiziolog au fost inserate în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
ale detaliilor din istorisirile despre animale. Cele mai vechi manuscrise românești (păstrate) incluzând Fiziologul datează de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de-al XVIII-lea. Anterior au circulat și manuscrise cu text slavon, iar câteva pilde din Fiziolog au fost inserate în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În artele plastice sunt prezente nu doar animale cu funcție simbolică, ci și scene inspirate din narațiunile Fiziologului. Într-una din primele copii păstrate (cea a ieromonahului Serafim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
circulat și manuscrise cu text slavon, iar câteva pilde din Fiziolog au fost inserate în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În artele plastice sunt prezente nu doar animale cu funcție simbolică, ci și scene inspirate din narațiunile Fiziologului. Într-una din primele copii păstrate (cea a ieromonahului Serafim de la Bistrița, îndată după 1700), istorisirile despre animale sunt puse sub semnul apostolului Luca, patronul pictorilor, așezare grăitoare pentru această carte legată deopotrivă de arta cuvântului scris sau rostit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
așezare grăitoare pentru această carte legată deopotrivă de arta cuvântului scris sau rostit și de artele figurative. În manuscrisul considerat cel mai vechi, cel al lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului (deceniul ultim al secolului al XVII-lea), pildele din Fiziolog sunt numerotate în continuarea capitolelor din Floarea darurilor (pentru a cărei alcătuire autorul acestei din urmă scrieri chiar apelase la Fiziolog), dovadă că brașoveanul interpreta acest repertoriu drept „carte de înțelepciune”. Așezarea în alte manuscrise alături de hagiografii sau de „cuvinte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
mai vechi, cel al lui Costea Dascălul din Șcheii Brașovului (deceniul ultim al secolului al XVII-lea), pildele din Fiziolog sunt numerotate în continuarea capitolelor din Floarea darurilor (pentru a cărei alcătuire autorul acestei din urmă scrieri chiar apelase la Fiziolog), dovadă că brașoveanul interpreta acest repertoriu drept „carte de înțelepciune”. Așezarea în alte manuscrise alături de hagiografii sau de „cuvinte” de edificare sugerează întrebuințarea în predici a pildelor din Fiziolog fie ca semnificant pentru realizări spirituale, fie ca ajutor mnemotehnic. Textele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
a cărei alcătuire autorul acestei din urmă scrieri chiar apelase la Fiziolog), dovadă că brașoveanul interpreta acest repertoriu drept „carte de înțelepciune”. Așezarea în alte manuscrise alături de hagiografii sau de „cuvinte” de edificare sugerează întrebuințarea în predici a pildelor din Fiziolog fie ca semnificant pentru realizări spirituale, fie ca ajutor mnemotehnic. Textele românești de la sfârșitul secolului al XVII-lea și din secolul al XVIII-lea s-au păstrat în copii din Țara Românească și din sudul Transilvaniei. Se pare că varianta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
varianta lui Damaschin Studitul, transpusă în limba română abia după jumătatea secolului al XVIII-lea (deși îi servise ca sursă de inspirație lui Dimitrie Cantemir), s-a răspândit mai ales în Moldova și în jurul centrului cultural din Șcheii Brașovului. Cercetătorii Fiziologului românesc au folosit până de curând în studiile lor textele editate de M. Gaster și de Margareta D. Mociorniță. Din păcate, atât în manuscrisul Berheceanu (editat de M. Gaster), cât și în cel mai vechi manuscris păstrat, cel al lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
cu o foarte mică audiență în limba română. Cealaltă formă, cea din manuscrisul lui Serafim de la Bistrița (editată de Cătălina Velculescu), se regăsește însă (uneori cu câteva deosebiri notabile) în cel puțin alte șapte manuscrise. Este de menționat că titlul Fiziolog nu apare în manuscrisele românești, care folosesc în loc sintagma Cuvânt de smerita înțelepciune (înțelepciunea omenească, smerită, cunoscându-și limitele, decodifică simbolurile încifrate în făpturi de creatorul însuși; autorul cărții nu are trufia de a crede că el ar fi „creat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
filosofii vechi pentru firea și obiceiurile năravurilor oarecărora jivini, adunate de preînțeleptul între arhierei Damaschin Studitul (publ. C.N. Mateescu), „Ion Creangă”, 1914, 1-3, 1915, 9-12, 1916, 1-4, „Ion Creangă” (calendar), 1914, 40-45; Fisiologul (publ. Margareta D. Mociorniță), CEL, 1934, 89-92; Fiziologul, în Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească, București, 1984, 180-195; ed. îngr. V. Guruianu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, coordonatori Ion Gheție și Alexandru Mareș, București, 1997; Fiziolog - Bestiar, îngr. Cătălina Velculescu și V. Guruianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
publ. Margareta D. Mociorniță), CEL, 1934, 89-92; Fiziologul, în Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească, București, 1984, 180-195; ed. îngr. V. Guruianu, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, coordonatori Ion Gheție și Alexandru Mareș, București, 1997; Fiziolog - Bestiar, îngr. Cătălina Velculescu și V. Guruianu, București, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 138-142; M. Gaster, Il Physiologus rumeno, „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 273-276; Demostene Russo, Studii și critice, București, 1910, 23-26; Cartojan, Cărțile pop., I, 188-194; Margareta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
V. Guruianu, București, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 138-142; M. Gaster, Il Physiologus rumeno, „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 273-276; Demostene Russo, Studii și critice, București, 1910, 23-26; Cartojan, Cărțile pop., I, 188-194; Margareta D. Mociorniță, Traduceri românești din „Fiziolog”, CEL, 1934, 83-88; Ist. lit., I, 456-457; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 243-264; Dicț. lit. 1900, 356-357; Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească, București, 1984, 110-116; Valmarin, Studii, 99-177; Cătălina Velculescu, Fiziologul, în Crestomație de literatură română veche, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
188-194; Margareta D. Mociorniță, Traduceri românești din „Fiziolog”, CEL, 1934, 83-88; Ist. lit., I, 456-457; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 243-264; Dicț. lit. 1900, 356-357; Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească, București, 1984, 110-116; Valmarin, Studii, 99-177; Cătălina Velculescu, Fiziologul, în Crestomație de literatură română veche, II, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, Cluj-Napoca, 1989, 80-84; Cătălina Velculescu, „Fiziologul”. Comparații contradictorii - asemănări neasemenea, LAI, 1995, 5; V. Guruianu, Fiziologul, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, coordonatori Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
II, 243-264; Dicț. lit. 1900, 356-357; Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească, București, 1984, 110-116; Valmarin, Studii, 99-177; Cătălina Velculescu, Fiziologul, în Crestomație de literatură română veche, II, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, Cluj-Napoca, 1989, 80-84; Cătălina Velculescu, „Fiziologul”. Comparații contradictorii - asemănări neasemenea, LAI, 1995, 5; V. Guruianu, Fiziologul, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, coordonatori Ion Gheție și Alexandru Mareș, București, 1997, 13-103; Cătălina Velculescu, Manuela Anton, Physiologus, în Enzyklopädie des Märchens, X, Berlin-New York
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
și cultură românească, București, 1984, 110-116; Valmarin, Studii, 99-177; Cătălina Velculescu, Fiziologul, în Crestomație de literatură română veche, II, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, Cluj-Napoca, 1989, 80-84; Cătălina Velculescu, „Fiziologul”. Comparații contradictorii - asemănări neasemenea, LAI, 1995, 5; V. Guruianu, Fiziologul, în Cele mai vechi cărți populare în literatura română, coordonatori Ion Gheție și Alexandru Mareș, București, 1997, 13-103; Cătălina Velculescu, Manuela Anton, Physiologus, în Enzyklopädie des Märchens, X, Berlin-New York, 2002, 1035-1047. C.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
însărcinați să detecteze pe un ecran sclipirile care desemnau prezența unor avioane în zbor. 3. Metode, instrumente și tehnici de investigare a senzațiilor Studiul experimental al senzațiilor este foarte vast și a fost abordat de un număr mare de psihologi, fiziologi, fizicieni. Din acest motiv aparatele și dispozitivele existente pentru investigarea lor sunt foarte vaste și în număr foarte mare iar o prezentare exhaustivă a lor în acest curs este imposibilă. Voi încerca însă prezentarea doar a câtorva experimente și dispozitive
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
tendință de a comite acte agresive, cu o eventuală referire la un substrat pulsional sau fiziologic; o atitudine, o intenție predupusă pot fi considerate agresive. Pentru studiul agresivității ar fi indicat a se consulta și lucrările etologilor, ale psihanaliștilor și fiziologilor), căutând să demonstreze că reacțiile agresive sunt mai numeroase când situația frustrantă are un caracter arbitrar, decât atunci când caracterul ei este nonarbitrar. Pastore elaborează 20 situații care produc frustrarea (pornind de la chestionarul lui Allport "A-S reaction study") în jumătate
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
reacție ca variabilă dependentă 1. Aspecte teoretice și aplicative Timpul de reacție termen utilizat întâia dată de către Exner în 1873 este intervalul scurs din momentul aplicării stimulului, până la declanșarea răspunsului. Probleme timpului de reacție, înainte de a fi o preocupare a fiziologilor și psihologilor a fost o preocupare a astronomilor. Astronomul Maskelyne, de la Observatorul din Greenwich, și-a concediat asistentul pe motivul că nota cu o întârziere de aproape o secundă, momentul în care astrul observat trecea prin dreptul firului vertical din
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
a utilizat un nerv motor de broască, pe care la stimulat la o distanță cât mai mare și cât mai mică de mușchi, și a căutat să determine în fiecare caz intervalul de timp dintre stimulare și începutul contracției musculare. Fiziologul Olandez Donders studiază (în 1865-1866) timpul de reacție la subiecții umani, în trei condiții diferite: * timpul de reacție simplu care implică un singur stimul și o singură reacție de răspuns; * reacția de alegere, care implică prezentare unor stimuli diferiți la
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
stabilește semnificația stimulului). Acest deziderat i-a determinat, de altfel, pe unii cercetători să releve mai mult aspectele psihologice ale stresului, deosebindu-se astfel de cei care abordează mai ales aspectele fiziologice ale fenomenului. Pentru aceștia din urmă, adică, pentru fiziologi, stresul desemnează tulburarea structurii sau sistemului de funcționare a țesutului, ca rezultat al acțiunii stimulilor nocivi (cum ar fi: căldura excesivă, gerul, microorganismele etc.). H. Selye, creatorul conceptului de „stres fizic logic”, a promovat ideea că împotriva stimulilor specifici nocivi
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ale tensiunii diastolice (dependente de modificările tensiunii sistolice). La joggerii cu experiență și vechime se pot determina valori ale tensiunii diastolice (tensiunea minimă pentru necunoscători), după eforturi intense, aproape de „0” - valori ce sunt cunoscute sub denumirea de „tonus infinit” (conform fiziologilor sportivi, la 1 minut după efort, tensiunea arterială diastolică ar trebui să ajungă la 20-30mm/Hg, pentru a fi considerată o adaptare pozitivă); hipertrofia ventriculară. Conform lui Fletcher G. F. și colab. 1992, apud. Drosescu, P., 2010), în raport cu intensitatea, durata
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]