3,537 matches
-
tatuaje oribile, care se transformaseră, dintr-odată, în imaginea cea mai elocventa a înfrângerii și a disperării. Își dăduseră seama că se găseau în pragul morții, care le dădea târcoale sub forma corpurilor lungi și subțiri ale unor rechini mereu flămânzi și dotați cu mandibule cu dinți ascuțiți precum cutițele, însă se părea că ceea ce ii chinuia cu adevarat nu era proximitatea morții, ci faptul că totul se petrecea sub ochii celor de care, cu atâta viclenie, isi bătuseră joc. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Inky scrie cu un marker negru și gros pe o bucată de carton maro: Mamă singură. Zece copii. Cancer la sân. — Faci asta - vezi? spune ea, și oamenii pur și simplu îți dau bani. Muffy scrie: Veteran de război olog. Flămând. Vreau să ajung acasă. Și Inky zice: — Perfect. Zice: Tocmai ai prezentat Cold mountain. Asta e mica lor tabără urbană. De-a v-ați ascunselea în câmp deschis. În văzul lumii. Nimeni nu e mai ușor de ignorat decât vagabonzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o să moară. Sfântul Fără-Mațe, cu termenii lui complicați despre peritoneu, duoden, esofag, o să știe el cum se numește oficial ce s-a întâmplat. În versiunea noastră, îngenunchem lângă patul domnului Whittier, să ne rugăm pentru el. Săracii de noi, nevinovați, flămânzi și închiși aici, dar rugându-ne totuși pentru sufletul tartorului nostru. Apoi un dizolv ușor, contururile devin neclare și luăm publicitate. Asta-i într-adevăr o scenă dintr-o producție de succes. O scenă pe care scrie clar nominalizat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care pare negru în lumina electrică. Podeaua, covorul, sunt atât de lipicioase încât la fiecare pas îți ies pantofii din picioare. Veriga Lipsă zice că un deget lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât ești de flămând. Veriga poartă o robă de episcop, din brocart țesut cu fire de aur la margini, însă de sub guler îi ies smocuri de păr negru. Poartă o perucă pudomnișoarată care îi face barba neîngrijită și capul pătrat să pară de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca ea să ajungă cântăreață, actriță ori regizor de film. Punea atâta suflet în tot ceea ce făcea! Nu reușea să vadă în ea femeia măritată, aplecată la balia cu rufe, ținută de poale de o armată de puradei gălăgioși și flămânzi. Visa atâtea pentru Luana, știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Ștefan îi mângâie buclele căzute șuvoaie pe pernă. Pe cine ești geloasă? Ea întoarse capul, supărată. De parcă n-ai ști... Dacă te referi la madam Bumbescu, ești cea mai prostuță fată pe care am cunoscut-o. Nici tușa Gherghina din Flămânzi n-ar fi geloasă pe o femeie ca Marina. Fata râse și iar îi fu ciudă. Pe bune, Luana, tu ai văzut-o cum arată? Cum să văd, mă iei vreodată cu tine? Stau toată ziua în casă și slugăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tânjea după plimbările lungi când, agățată de mâna lui puternică, avea impresia că nimic rău nu i se mai poate întâmpla. Ducea dorul discuțiilor târzii, din noapte, încheiate cu pasionale și îndelungi alintări. Ștefan pleca dimineața și venea seara, obosit, flămând, cu unica dorință de-a dormi cât mai repede. Când era în tura de noapte, situația devenea și mai jalnică. Fata stătea cu ochii pe televizor până în zori și adormea abia atunci când îl vedea sosit acasă. Era sufocată de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar fi descoperit o expresie răutăcioasă. — Of, Doamne, ce prost ești! Transmigrație, mutarea oamenilor dintr-o insulă Într-alta! Am fost siliți, ca toți ăilalți. Pe Madura n-avuseseră nimic. Insula era suprapopulată, doar câteva vaci și mulțime de oameni flămânzi și fără slujbă. Li se făgăduise de lucru, a spus ea, Într-un loc unde-ar fi fost mai puțini oameni și mai mult pământ. Guvernul ar fi construit o nouă mină de spumă de mare și urma să fie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
meu, cum Îi zici tu, l-ar fi salvat pe bietul băiat. De data asta n-a fost În stare să nu și-l imagineze pe Adam târât de Din prin acel oraș enorm. Îl vedea Într-o mahala mizerabilă, flămând și dezorientat sau, și mai rău, furios pe ea că nu și-a respectat promisiunea. Avusese Încredere, ea Îi promisese că-l ajută, dar nu făcuse nimic pentru el. — Cel puțin, voi știți din sursă sigură, tu ori Bill Schneider
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În urmă, alături de Karl, ar fi putut să se simtă Întru totul În largul lui Într-un astfel de palat. Asta fusese Însă Viața Trecută. În cea de-acum, În Viața Prezentă, locul lui era de cealaltă parte, de partea flămânzilor fără nume care se târau pe străzi prăfoase cu ochii la clădirile impozante ori la mașinile sclipitoare ale acestui mare oraș, Încercând să-și Închipuie ce fel de oameni ar putea să fie cei din lumea cealaltă. S-au oprit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Danemarca, poți să-ți imaginezi una ca asta? Ce rahat! O țară ca a noastră n-ar trebui să mănânce bătaie de la o țară de sărăntoci cum e Indonezia. Mă rog, presupun că or fi având o grămadă de copii flămânzi, gata de orice ca să-și facă și ei un nume. Cu toți calicii ăia, Întreaga lor țară nu e decât un mare ou Împuțit. Nu e nici o speranță pentru ei! și, pe deasupra, ar vrea să ne invadeze. Ce glumă sinistră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cărări, ca pe un copil năzbâtios, cu dojeni blânde, amestecate cu vorbe de alint, îl dezbrăca de palton apoi se apleca icnind să-i desfacă șnururile la pantofi, mărimea 45, comandă specială, îl îndemna cu mâncare, venea întotdeauna cumplit de flămând, de, prietenii se îngrijeau să toarne în el băutură, dar nu-l întreba nimeni dacă mâncase sau ba, cum să nu te faci praf după un pahar în asemenea condiții? Uneori, așa cum stătea prostit pe un scaun în mijlocul bucătăriei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o afumase puțin, se lipise de fundul cratiței era destul de neaspectuoasă, cu siguranță că încurcase rețetele, o tăia în felii, era tare nefericită, dar oaspeții au consumat-o fără nici o rezervă poate le-o fi plăcut, poate plecaseră de acasă flămânzi sau cine știe. Femeia se apropia din când în când de gospodină, și-i spunea să-i mai dea ceva de îmbrăcat Elenei, s-a săturat și ea, sărăcuța să stea într-o singură rochie, îi șoptea și-i zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu, n-avea de gând să se oprească aici, era, după părerea ei foarte pozitiv să ai copii), Carmina începu să se împotrivească, să se gândească la trecerea timpului, la faptul că era o amantă ca oricare alta ce așteaptă, flămândă, ziua când cealaltă femeie, soția, sătulă fiind, pierde din vigilență și astfel poate și ea să se bucure de puțină dragoste, pe furate, la adăpostul unor minciuni banale, incitată de bucuria de a gusta din fructul oprit. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de mizerie, alături de o nevastă necredincioasă dar bună gospodină, alături de atâția alții În situația lui și chiar În situații mai umilitoare, cărora nu le trecuse prin cap ideea cu funia, pentru că nimeni nu le garanta că trupurile lor obosite și flămânde, văzute de departe ori de aproape, ar putea fi luate drept semne disperate ale strigării și nu biete cadavre. De ce să-i fie rușine că uită? Nu mai era tânăr. Și care amintire plătește cât o viață? Mai ales acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
salvez prin carte m-a ținut în picioare. Dansînd cu cărțile†††††††† nu-i o metaforă. Scriind, respiram, respir. Respir și după ce Iordan a trecut în "al cincilea anotimp", cum spune Poetul. Aurel Dumitrașcu. Sar la fereastră. Cristoase, l-am lăsat flămînd pe Tănucă. E Dunăre pe mine. De ce nu faci o selecție atitudinală, Iordanco? Mă crezi idiot, să stau să-ți păzesc destoinic sălașul și tu să umbli pînă-n mama huciului? Cineva care ne iubește s-a transmis din cîine-n cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cum o să-i explice nevesti-si ce căuta în Tătărași? Nu mă mai judeca, Iordanco. De ce nu-mi apreciezi devotamentul? Dacă nu-l muști tu, las' pe mine, că-l mușc io. Mai bine i-ai da niște biscuiți unui cîine flămînd. "Dragostea-i un biscuit în formă de steaaa", încerc eu să fluier a pagubă. Găsim noi o soluție. În cel mai rău caz, aplicăm metodologia fugii sănătoase. Un' să fugim de-acasă? Io pot face față unui taur, dar lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu o cartolină: "Bădișor depărtișor, ce-mi trimiți atîta dor", ci cu mult mai grav. Era inevitabil să plec atunci? "Fiara soarelui", așa se numește ultimul tablou de Rusalin Pop. Floarea cuminte, "sărăsoarea" s-a transformat într-un ochi rău. Flămînd nu de soare, ci de sînge. Un bărbat încearcă să strîngă recolta de aur, dar aurul se lichefiază, clocotește, îl înghite. Sîngele uman se cunună cu șuvoiul de lavă. "Cu dragoste pentru Ana, femeia mea de vară", așa stă scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu veșnicia lui ne speria, ci puterea cu care ne domina și, da, pentru aceasta, spunea Ministrul grâului, era nevoie de o mână de fier în bătălia grâului și războiul porumbului ce avea să vină, întru supraviețuirea lumii care aștepta flămândă, încât și păsările migratoare duceau în cioc câte un bob la export. Și așa ne cuprinsese disperarea când trebuia să muncim, uitând de zmeie și parașutele din batistă, așa ne învăluise fericirea când am aflat că scăpaserăm de examenele clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii ei sub palparea palmelor lui flămânde, de fiară, de lider al dracilor, ale Sfântului Gheorghe Habulea zis Satelitu, de a străpunge cu sulița balaurul dorințelor și Liubelor din mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
contact de socializare al membrilor care îl compun. S-a dus de mult vremea politicii romantice, sau ca să v-o spun pe aia dreaptă, ea n-a existat niciodată decît pe hîrtie. Cine mai crede că poate dezorienta o populație flămîndă și zgribulită citindu-i proclamații se înșală, oamenii au vrut întotdeauna să vadă sînge, să simtă tensiunea, să se identifice cu ea, revoluțiile pașnice nu sînt revoluții. Credeți că Bolivar sau Garibaldi au avut nervi pentru parlamentări cînd în subordine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Nici gînd, spune Comandantul, fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un moment ca ăsta, și dacă nu eu, atunci cine altcineva ar mai putea să aibă o asemenea inițiativă? Ce-ați ajuns, dom’ Regizor, îl ia pe Santinelă gura pe dinainte, arătați ca o prăjină, supt la față, palid, cocîrjat, flămînd poate? N-am mai dormit de trei zile, recunoaște, dar nu asta e problema, mă simt mai proaspăt ca niciodată, chiar dacă în ultima vreme nu prea mai am poftă de mîncare, e adevărat că am slăbit cîteva kile. Nimic nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe care le colinda, striga În glumă pentru copil și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la copchil! Vai! Vai!, iar În gândul său: Ce scatoalce Îmi va da Mamaia de cheltuială! Și după ce instala repede și dezordonat pilotul flămând, se Înhăma la mașină, accelerând la maximum prin porumbul mușuroiat gospodărește, făcând să se simtă acut lipsa suspensiilor, roților și a pneurilor. Nu s-ar fi oprit până acasă dar nu Îndrăznea a nu ține cont de comenzile dese și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]