567 matches
-
pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular (lung lungă); * numărul formelor flexionare: adjective cu o formă flexionară: roz vs. adjective cu două forme flexionare: dulce dulci vs. adjective cu trei forme flexionare: lung lungă lungi vs. adjective cu patru forme flexionare: alb albă albi albe; * proveniență: adjective moștenite din limba latină (frumos, mare) vs. adjective împrumutate din alte limbi (util, cool) vs. adjective formate pe teritoriul limbii române, prin derivare, compunere sau
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
construcțiilor]. 2.3. Extrem de rare sunt acronimele formate prin adăugarea la finală a unei litere / unui sunet cu rol de desinență, astfel încât pronunția silabică să fie posibilă, iar aspectul lor să corespundă unui cuvânt obișnuit, permințând încadrarea într-un tip flexionar uzual: rom. hantru < h[ectar de] a[rătură] n[ormală cu] tr[actorul] + -u; rus. ČEKA < Če[rezvičajnaja] K[omissija] + -a. 2.4. Există sigle care pot fi și sunt rostite atât silabic, cât și alfabetic, câteodată chiar de către unul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de marcă hipocoristică sau ludică, ori, într-o limbă ca franceza, de adaos grafic pentru ca pronunția noii formații să nu difere de aceea a secvenței detașate din original, înainte de fragmentarea acestuia. Evoluția respectivă permite uneori încadrarea cuvântului într-un tip flexionar specific genului pe care îl are termenul de bază sau evitarea omonimiei cu un cuvânt preexistent: engl. bike "bicicletă" < bic[ycle]; fr. desse "geometrie descriptivă" < [géométrie] des[criptive] (aici a avut loc, în prima etapă, o condensare); perme "permisie" < perm
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sintagma înlocuită. Acest lucru este valabil nu numai în cazul reținerii regentului, când fenomenul este logic, ci și pentru tipurile de condensare în care elementul menținut este determinantul, fie acesta substantiv sau adjectiv care se substantivează; "din punct de vedere flexionar, noul cap preia obligatoriu informația de gen a componentului suprimat și, facultativ, pe cea de număr" (Dindelegan, pp. 1-2). Cuvântul extern poate intra în diferite grupuri sintactice libere, dar nu face parte decât din sintagme stabile specializate cum sunt politică
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
există decât dacă are valori și funcții concrete realizate într-un discurs 132; această din urmă perspectivă permite includerea în rândul cuvintelor și a uneltelor gramaticale, precum și afirmarea ideii conform căreia un cuvânt poate fi reprezentat de mai multe forme flexionare pe care acesta le adoptă în cursul întrebuințării sale133. Cele trei laturi ale cuvântului nu sunt însă imuabile; fiecare dintre ele este susceptibilă să se modifice, prin evoluții interne datorate unor cauze diferite, în cursul transpunerii lor într-o altă
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
morfematice (afixe, teme de compunere sau cuvinte), respectiv, în cazul derivării regresive, în eliminarea unor astfel de elemente. În schimb, conversiunea nu produce modificări în configurația cuvântului, ci numai în comportamentul său sintactic și, în unele limbi, în formele sale flexionare, în funcție de noua valoare lexico-gramaticală (de pildă, adjectivele adverbializate românești pierd formele flexionare, în timp ce gerunziile și participiile adjectivate câștigă astfel de forme). 1.1. În ce privește procedeul condensării lexico-semantice, acesta aduce, inerent, mari schimbări formale față de etimonul sintagmatic sau compus, a cărui
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în eliminarea unor astfel de elemente. În schimb, conversiunea nu produce modificări în configurația cuvântului, ci numai în comportamentul său sintactic și, în unele limbi, în formele sale flexionare, în funcție de noua valoare lexico-gramaticală (de pildă, adjectivele adverbializate românești pierd formele flexionare, în timp ce gerunziile și participiile adjectivate câștigă astfel de forme). 1.1. În ce privește procedeul condensării lexico-semantice, acesta aduce, inerent, mari schimbări formale față de etimonul sintagmatic sau compus, a cărui configurație se reduce considerabil, dar nu are ca efect, în majoritatea cazurilor
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
menite să încadreze cuvântul într-un tip lexical uzual în limba adoptivă. 1.2.1. Problema prezervării genului gramatical nu se pune, desigur, în cazul împrumuturilor din limbi care nu cunosc această categorie, situație în care prevalează adaptarea la tipurile flexionare din limba receptoare, uneori influențată de genul natural sau de genul unor sinonime. Cuvântul condensat este redat după propriile norme ortografice și ortoepice, suferind eventuale accidente fonetice uzuale, și este inclus îndeobște în tipul de flexiune cel mai apropiat formal
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
living s.m. < engl. living[-room]; rom. poliș s.m. [cf. cârnat s.m.] < engl. Polish [sausage]; rom. shop s.n. < engl. [turist] shop; rom. sirec s.n. < tc. seyrek [ağ]; rom. șoș s.m. [cf. stâlp s.m.] < magh. sas[fa]). Împrumutul adoptă rareori un tip flexionar de alt gen decât cel așteptat: arom. căpak'e s.f. < tc. [göz] kapağ[ı], [pencere] kapağ[ı]. La fel se comportă și împrumuturile unei limbi care nu cunoaște genul făcute dintr-o limbă caracterizată prin această categorie gramaticală. Dacă nu
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sau nu genul elementului reținut din etimonul complex sau al etimonului însuși (care poate fi și el împrumutat ca atare), în funcție de genul natural din limba receptoare și de forma terminației originare, care poate fi asimilată unuia sau altuia dintre tipurile flexionare proprii. Ceea ce contează, de obicei, și în aceste cazuri sunt constrângerile limbii receptoare, și nu genul din limba donatoare, iar concordanța cu acesta este o pură coincidență. Cel puțin în privința limbii române, terminațiile cuvintelor străine joacă un rol important în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
exemplul danaidă de mai sus, este de presupus că uneori intervine nu numai forma terminației, ci și genul sau numărul elementului reținut sau al întregului compus etimologic. Acești factori pot juca un rol în stabilirea încadrării împrumutului într-un tip flexionar asemănător celui al etimonului, ceea ce denotă cunoașterea limbii donatoare de către cei care l-au împrumutat: rom. coloniale f. pl. < fr. [denrées] coloniales f. pl.; rom. saleu n. < fr. [bâton] salé m.; rom. sofită s.f. corespunde cuvântului germ. Soffitte s.f. din
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și în alte compuse germane, cu sensul "superior, principal", și provenind din adjectivul oberer m., obere f., oberes n. "idem". Lexicalizarea unor astfel de teme condensate din compuse poate produce, în rare cazuri, modificări la finală, destinate încadrării în tipurile flexionare uzuale: rom. kil < (înv.) kilo < kilo[gram], dar genul se menține. 1.3.6. Schimbări gramaticale profunde au loc, desigur, în condensările care au drept corolar procese derivative: noul cuvânt preia, ce-i drept, sensul și comportamentul sintactic al întregii
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
exemplare, ca afirmare a unei exemplarități idiomatice față de alte exemplarități posibile. Și, plecînd de la planul limbii comune, activitatea politică se dezvoltă de asemenea - și mai ales - în planul metalingvistic al planificării idiomatice"44. În perioada "romantică" a clasificărilor tipologice, tipul flexionar, specific limbilor indo-europene vechi (sanscrita, greacă, latină) și limbilor mai noi provenite din acestea, a fost considerat multă vreme cel mai complex și cel mai evoluat dintre tipurile lingvistice, si aceasta din cauza unui fel de inegalitate, de discriminare, de "rasism
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
serie de asemănări, la nivelurile morfologic și lexical îndeosebi, așa încît, în 1818, August Wilhelm von Schlegel încearcă să argumenteze existența a trei mari clase de limbi: limbile fără structura gramaticala, limbile care folosesc afixe (numite și izolante) și limbile flexionare (numite și aglutinante). Analiza ulterioară a altor limbi, măi "exotice", a dus la stabilirea existenței celui de-al patrulea tip, numit incorporant. A apărut și ideea că limbile, fiind niște realități dinamice, într-o continuă schimbare, au tendința modificării tipului
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a altor limbi, măi "exotice", a dus la stabilirea existenței celui de-al patrulea tip, numit incorporant. A apărut și ideea că limbile, fiind niște realități dinamice, într-o continuă schimbare, au tendința modificării tipului lingvistic în direcția izolant → aglutinant → flexionar. Tipologia fondată de metodă comparativ-istorică a fost unică acceptată timp de mai bine de un secol. Multe dintre clasificările, dintre principiile sale analitice rămîn valabile pînă astăzi. Dar din a doua jumătate a secolului al XX-lea criteriile clasificării tipologice
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
76. Limbile își pot schimba tipul structural, dar nu și clasa genealogica; de pildă franceză (limba romanica), bulgară (limba slavă) și engleză (limba germanica) au trecut de la tipul sintetic la cel analitic; armeana (limba indo-europeană izolată) a trecut de la tipul flexionar la cel aglutinant; iar toate aceste limbi au rămas în cadrul aceleiași clase genealogice. Autoarea încearcă realizarea unui istoric al conceptului de tip lingvistic și deosebește patru etape: 1. În cadrul metodei comparativ-istorice, în studiile frățiilor Friedrich și August Schlegel tipul este
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
conceptului de tip lingvistic și deosebește patru etape: 1. În cadrul metodei comparativ-istorice, în studiile frățiilor Friedrich și August Schlegel tipul este înțeles că o clasă de limbi constituită pe baza prezenței sau absenței unei singure trăsături tipologice (de exemplu, limbi flexionare vs limbi fără flexiune); 2. Clasa de limbi stabilită pe baza unui set de trăsături structurale semnificative (de exemplu, tipul limbilor pro-DROP77, care este condiționat de prezența unei flexiuni verbale bogate și care își asociază obligatoriu posibilitatea inversiunii subiectului, posibilitatea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
de jos fiind plasată chineză. Fratele său, August Wilhelm von Schlegel, separă tipul izolant de tipul aglutinant considerînd, în 1818, că există trei mari clase de limbi: cele fără structura gramaticala (numite izolante), limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat că unele limbi indo-europene
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbile care folosesc afixe (aglutinante) și limbile flexionare. Wilhelm von Humboldt, de fapt primul care folosește denumirea de limbi aglutinante, va adăuga și tipul incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat că unele limbi indo-europene moderne, precum franceză sau engleză, și-au redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei utilizînd o serie de morfeme libere precum auxiliarele, articolele, prepozițiile etc. Prin urmare, el împarte limbile flexionare în sintetice (limbi cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat că unele limbi indo-europene moderne, precum franceză sau engleză, și-au redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei utilizînd o serie de morfeme libere precum auxiliarele, articolele, prepozițiile etc. Prin urmare, el împarte limbile flexionare în sintetice (limbi cu flexiune bogată, ca sanscrita, greacă veche, latină etc.) și analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în linii mari, pînă astăzi: 1
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în linii mari, pînă astăzi: 1) limbi flexionare a. analitice b. sintetice 2) limbi izolante 3) limbi aglutinante (aici intra și limbile incorporante, numite și polisintetice). O primă schimbare majoră în tipologia lingvistică apare abia o dată cu Edward Sapir în 1921. Lingvistul american propune înlocuirea termenului flexionar prin termenul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
1) limbi flexionare a. analitice b. sintetice 2) limbi izolante 3) limbi aglutinante (aici intra și limbile incorporante, numite și polisintetice). O primă schimbare majoră în tipologia lingvistică apare abia o dată cu Edward Sapir în 1921. Lingvistul american propune înlocuirea termenului flexionar prin termenul fuzional și introduce o perspectivă conceptual-semantică, împărțind limbile în funcție de modul în care exprimă diverse tipuri de concepte. În plus, el observa că în clasificarea morfologica clasică nu acționează, de fapt, un singur parametru, ci doi parametri interdependenți: numărul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
clasificarea morfologica clasică nu acționează, de fapt, un singur parametru, ci doi parametri interdependenți: numărul de morfeme pe cuvînt și gradul de fuziune a morfemelor. În decursul evoluției lor limbile își schimbă tipul, pe traiectoria tip izolant → tip aglutinant → tip flexionar, acestea din urmă (că, de pildă, limbile indo-europene vechi) fiind considerate, în mod greșit, superioare altora. Această clasificare, avînd la bază tipul morfologic, a dominat întreg secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea. Clasificarea genealogica
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]