736 matches
-
Rana temporaria"), broască râioasă brună ("Bufo bufo"), broasca verde de pădure ("Rana esculenta"); clean ("Squalius cephalus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), zglăvoc ("Cottus gobio"), moioagă ("Barbus meridionalis petenyi"). Printre speciile de plante care vegetează la nivelul ierburilor se află mai multe rarități floristice (unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992); astfel: bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), ciuboțica cucului de munte ("Primula elatior"), roiniță ("Melissa officinalis"), sisinel de munte ("Pulsatilla alba"), vulturică ("Hieracium alpinum"), brândușă de
Aninișurile de pe Tărlung () [Corola-website/Science/330019_a_331348]
-
Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 3.406,90 ha. Aceasta este inclusă în Parcul Național Semenic - Cheile Carașului. Rezervația naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic și faunistic; rupturi de pante, ravene, abrupturi și văi. Rezervația naturală fost înființată în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în sud-vestul țării, în grupa muntoasă Munâilor Banatului. Flora
Bârzavița () [Corola-website/Science/325758_a_327087]
-
muntoasă Munâilor Banatului. Flora arboricolă este constituită în cea mai mare parte din specii de fag ("Fagus sylvatica"); în amestec cu brad ("Abies") și molid ("Picea abies L."), stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petrea"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite specii floristice de cornișor ("Ruscus hypoglosum"), ghimpe ("Ruscus aculeatus"), sau floarea-semenicului ("Antennaria dioica"), brândușa galbenă ("Crocus moesicus"), brândușa de toamnă ("Colchicum autumnale"), o specie de garofiță ("Dianthus trifasciculatus"), șofran ("Crocus banaticus"), linum ("Linum pubescens"), crucișor ("Pulmonaria rubra"), vinariță ("Asperula odorata"), brei ("Mercurialis
Bârzavița () [Corola-website/Science/325758_a_327087]
-
se suprapune ariei de protecție specială avifaunistică - Munții Apuseni - Vlădeasa. Aria naturală include platoul și (1.694 m.) și reprezintă o zonă turistică importantă datorită peisajului și florei ce vegetează pe pășuni și fânețe. La nivelul ierburilor vegetează câteva rarități floristice protejate la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); printre care: omag galben ("Aconitum anthora"), garoafă de munte ("Dianthus tenuifolius"), ghințură
Vârful Cârligați () [Corola-website/Science/323932_a_325261]
-
Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului meridional al Carpaților. Parcul național se suprapune sitului de importanță comunitară - "Cozia", la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică);astfel: șase specii de mamifere: urs brun ("Ursus arctos", lup ("Canis lupus
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
semnalată prezența a patru specii (enumerate în aceeași anexă a "Directivei Europene") de plante: floarea-reginei ("Leontopodium alpinum"), clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"), ligularia ("Ligularia sibirica") și stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica") care vegetează alături de alte rarități floristice, printre care: angelică ("Angelica archangelica"), pelin nemirositor ("Artemisia campestris"), coada șoricelului (cu specii de "Achillea crithmifolia" și "Achillea millefolium"), romaniță de munte ("Anthemis carpatica"), arnică ("Arnica montana"), pelinariță ("Artemisia vulgaris"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), carlina ("Carlina acanthifolia"), turtă ("Carlina
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 367 hectare. Situl prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate șapte tipuri de habitate comunitare; astfel: Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
Festuco-Brometalia"); Pajiști stepice subpanonice, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase ("Molinion caeruleae"); Pajiști aluviale din "Cnidion dubii"; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis") și Tufărișuri subcontinentale peri-panonice. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; dintre care unele protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: capul-șarpelui ("Echium russicum"), hodolean tătăresc ("Crambe tataria"), clopțelul cu frunze de crin
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
fost descoperită în anul 1957 de către Nicolae Stoica din Galeș - Argeș. O altă relicvă a preistoriei o reprezintă Lacul cu Ochi (numit și Lacul Fără Fund) din partea de răsărit a satului Stroești. Acest lac de origine glaciară reprezintă o stațiune floristică originală prin faptul că este singura mlaștină oligotrofă de acest fel cunoscută în regiunile extracarpatice din Carpații Meridionali, reprezentând un interesant și rar fenomen fitogeografic. În jurul Lacului cu Ochi din Stroești cresc plante din turbăriile din munți ca speciile de
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
nr. 12, p. 256 și nr. 13, p. 175. 3. ALECSANDRESCU - URECHIĂ, V., 1897. Istoria românilor (1800-1821). Tom VIII (Tom I în seria 1800-1821), București, pp. 26 și 27. BAR, II 85858. 4. BELDIE, Al. C., 1984. Rarități și endemisme floristice în județul Argeș. Comunicare la A 13 - a Sesiune Științifică de Vară a Societății Cultural - Științifice „Stroești - Argeș”, 28 iulie. În Dare de Seamă, Proces Verbal nr. 13, 28 - 29 iulie 1984, pp. 4 și 5. 5. CIAUȘANU, G.F., 1914
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
de brad ("Abies"), molid ("Picea abies"), pin ("Pinus"), tisa ("Taxus baccata"), zâmbru ("Pinus cembra") și zada ("Larix"); arbuști de jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). Vegetația ierboasa de pajiști și stâncărie este alcătuită din rarități floristice cu specii de: sângele voinicului ("Nigritella rubra"), floare de colț ("Leontopodium alpinium Cass"), smârdar ("Rhododendron kotschyi"), iedera albă ("Daphne blagazana"), gențiana ("Gențiana clusii"), rușulița ("Hieradum aurantiacum") sau omagul galben ("Aconitum anthora"). Fauna este reprezentată de o gamă diversă de specii
Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru () [Corola-website/Science/325519_a_326848]
-
alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a I-a IUCN (rezervație naturală strictă de tip avifaunistic și floristic), situată în județul Tulcea pe teritoriul administrativ al comunei Murighiol. Aria naturală se află în partea central-estică a județului Tulcea (în partea vestică a Deltei Dunării, aproape de Brațul Sfântu Gheorghe), pe teritoriul sud-vestic al satului Murighiol, lângă drumul județean (DJ222C
Sărăturile Murighiol () [Corola-website/Science/329773_a_331102]
-
o suprafață de 3 hectare. Aria protejată reprezintă zonă montană încadrată în bioregiune alpină (mlaștini, turbării, luciu de apă, păduri de foioase și păduri în tranziție), aflată în Subcarpații de Curbură (o subdiviziune a Carpaților Orientali); ce adăpostește o gamă floristică diversă și asigură condiții de hrană și viețuire pentru o mare varietate de faună caracteristică zonelor umede. Situl a fost desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a
Lacul Bâlbâitoarea (sit SCI) () [Corola-website/Science/330331_a_331660]
-
acidofile cu molidișuri, păduri dacice de fag, păduri aluviale cu arin și frasin, tufărișuri alpine și boreale, versanți cu vegetație de stâncărie, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe și pășuni montane, ori izvoare și mlaștini alcaline. Aria naturală reprezintă înteres floristic datorită speciilor de arbori, arbusti, precum și a multitudinilor vegetale din stratul ierbos. Specii arboricole: alcătuite din conifere (molidișuri) în asociere cu fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Qercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), tei ("Tilia"), frasin ("Fraxinus"),carpen ("Carpinus betulus") sau arin ("Alunus
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
gorun ("Quercus petraea"), tei ("Tilia"), frasin ("Fraxinus"),carpen ("Carpinus betulus") sau arin ("Alunus glutinosa"); Arbusti: corn ("Cornus mas"), zmeur ("Rubus idaeus"), afin ("Vaccinum mytrillus L."), alun ("Corylus avellana"); Vegetație ierboasă (de pajiște și de stâncărie) constituită dintr-o mare varietate floristică de specii rare, dintre care: papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), sângele voinicului ("Nigritella rubra"), coșaci ("Astragalus romeri"), vulturică ("Hieracium pojoritense"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), tulichină ("Daphne mezereum"), tămâioară ("Viola joói"), ciucușoară ("Alyssum saxatile"), păștiță
Masivul Hășmașul Mare, Piatra Singuratică - Hășmașul Negru () [Corola-website/Science/325479_a_326808]
-
naturală dispune de două tipuri de habitate naturale ("Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum" și "Păduri dacice de stejar și carpen") ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere mici, păsări și insecte și protejează elemente floristice rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
Regatul Boreal sau Regatul Holarctic (Holarctis) este un regat floristic identificat de către botanistul Ronald Good (și mai târziu de către Armen Takhtajan), care include porțiunile de la temperată la arctică din America de Nord și Eurasia. Flora acestora este moștenită din vechiul supercontinent Laurasia. Cu toate acestea, anumite părți ale regatului floristic (și cea
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
un regat floristic identificat de către botanistul Ronald Good (și mai târziu de către Armen Takhtajan), care include porțiunile de la temperată la arctică din America de Nord și Eurasia. Flora acestora este moștenită din vechiul supercontinent Laurasia. Cu toate acestea, anumite părți ale regatului floristic (și cea mai mare a regiunii Circumboreale a sa) a fost înghețată în timpul Pleistocenului și are o floră foarte tânără. Relictele cenozoice și-au găsit refugiul în părțile sudice și muntoase ale regatului, mai ales în Regiunea Est-Asiatică și în
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
milioane de ani, ceea ce a eliminat legătură din zona temperată între America de Nord și Eurasia, dar originile comune laurasiatice și o lungă istorie de punți terestre temperat-climatice explică asemănările botanice între florele de climă temperată de pe cele două continente. Un regat floristic este analogul botanic al unei ecozone, care ia în considerare distribuția animalelor, precum și a speciilor de plante. Mulți biogeografi disting drept cuprinzând două ecozone, cea nearctică (America de Nord) și cea palearctică (Africa de Nord și Eurasia). Alții, bazându-se pe distribuția familiilor înrudite
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
nearctică (America de Nord) și cea palearctică (Africa de Nord și Eurasia). Alții, bazându-se pe distribuția familiilor înrudite de plante și animale, includ Palearctica și Nearctica într-o singură ecozonă Holarctică , care corespunde Regatului Boreal al lui Good. Regatul este împărțit în trei floristice subregate și nouă regiuni floristice.
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
Africa de Nord și Eurasia). Alții, bazându-se pe distribuția familiilor înrudite de plante și animale, includ Palearctica și Nearctica într-o singură ecozonă Holarctică , care corespunde Regatului Boreal al lui Good. Regatul este împărțit în trei floristice subregate și nouă regiuni floristice.
Regatul Boreal () [Corola-website/Science/336703_a_338032]
-
sunt de asemenea culese impreuna cu C". spinosa" pentru muguri sau fructe.. Alte părți ale plantelor "" sunt folosite în produsele medicinale și în cosmetice. Planta "Capparis spinosa" este prezentă în aproape tot cercul țărilor Mediteraneene și este inclusă în compoziția floristică a celor mai multe dintre ele, dar este incert dacă este indigenă acestei regiuni. De altfel, flora regiunii Mediteraneene are endemism considerabil, iar arbustul de capere ar fi putut avea originea la tropice și mai târziu să fi fost naturalizat la clima
Capere () [Corola-website/Science/325642_a_326971]
-
spp" și "Vegetație forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos"; și protejează o gamă variată de floră (stejar, stejar brumăriu, stejar pufos, păducel, porumbar, alun turcesc, măceș, scumpie) și faună rară. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică); astfel: reptile și amfibieni cu specii de: năpârcă ("Natrix natrix"), șopârlă de
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
broasca verde ("Rana esculenta"), broasca râioasă brună ("Bufo bufo") sau broasca de pământ ("Pelobates fuscus"); lepidoptere (fluturi) cu specii de "Parnassius mnemosyne", "Tomares nogelii" și "Erannis ankeraria"; precum și un coleopter din specia "Cerambyx cerdo" (croitorul mare al stejarului). Printre speciile floristice protejate se află capul-șarpelui ("Echium russicum"), târtan ("Crambe tataria"), sisinel ("Pulsatilla grandis"), stânjenel ("Iris aphylla ssp. hungarica") sau bujor românesc ("Paeonia peregrina Mill. var. romanica"). Reportaj
Pădurea Gârboavele () [Corola-website/Science/330496_a_331825]
-
Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), arin (arin negru - "Alnus glutinosa" și arin alb - "Alnus incana"), salcie albă ("Salix alba"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Rosa canina"), coacăz negru ("Ribes nigrum"). La nivelul ierburilor rezervația naturală găzduiește trei rarități floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); astfel: ligularia ("Ligularia siberica"), ciucurași ("Adenophora liliifolia") și moșișoare ("Liparis loeselii"). Acestea vegetează alături de: stânjenel mic de munte "(Iris ruthenica"), firuță ("Poa pratensis
Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer () [Corola-website/Science/324069_a_325398]