2,002 matches
-
Eminescu că e burghez și reacționar, mi-a venit să-l fluier și să-l huiduiesc!... Surprinsă de afirmația lui, studenta de la filologie îl privi amuzată, apoi începu să râdă. Și mie!... Ce păcat că n-avem dreptul de-a fluiera și de-a huidui!... Peste puțin ieșiră și ei din universitate și o luară încet, ca două bune și vechi cunoștințe, spre Cercul Militar. Nici unul nu îl întrebase pe celălalt încotro mergea, așa că Victor socoti că era firesc ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu le schimbase decât o mică parte din frumușica lor avere; cu restul banilor, ținuți grămadă, ca sfintele moaște, într-o valiză verde de voiaj, nu le rămăsese decât să se spele pe cap și să se șteargă la cur, fluierând a pagubă. 2 De-abia în anul următor, în vară, reuși Virgil să obțină, în sfârșit, după chinuri și lupte seculare, mult visatul transfer. Întâmplarea făcu ca unul din contabilii secției financiare de la Vidra să vină la Brănești, unde își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în nările care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva. Își freacă ochii crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
puțin de două ore, abia să fi fost ora cinci dimineață, Atanasie mi-a spus că suntem pe graniță și că să nu am grijă, totul este aranjat. Dar nu apucase nici să-și termine spusa, când un glonț a fluierat pe lângă urechea mea dreaptă. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei militari care ne-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Eram prinși... Am strâns-o bine pe Minodora de mână, ea și-a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putea să mai coboare!... Într-un târziu, Mălina îngână așa, ca pentru sine: Mare crai, Trifănele-pui de lele, și vezi că ai trei copii mari și huțulcă încă tânără acasă! Cobzar în toată legea... Eu te știam meșter numai la fluieră... Da' las' pe mine, că-ți rup eu cobza și-ți ascund toporișca... Să nu mai hălăduiești haihui prin lume, ci să-ți vezi de rostul tău, măi pană sură!... Mulțumescu-ți tie, tușă Malvină! Bogdaproste! De undeva, de pe celălat munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
șefilor. Da, da, măi Gâde! Pentru asta te-am adus! Să mi-l dai afară pe cutărică! Să mi-o dai afară pe madam cutare! Că nu-i mai suport prin parohia asta a noastră! Dar ce-i, șefu'? Au fluierat? Au strigat? Au ciripit? Au umblat cu șu-șu-șu și șa-șa-șa la adresa cuiva? Nu se achită de sarcini? Cunosc prea multe? Au devenit incomozi? Te au la mână cu ceva? Mai degrabă una-două sau toate la grămadă! Uite bătrâne! O rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
învățat și tu mai bine ca să nu ajungi în pustietatea asta a codrilor? L-a dojenit directorul pe profesor. Și vezi că și organili s-au interesat ce hram poartă profesorașul de germană, l-a atenționat... Sper să nu fi fluierat în biserică ori să fi spart nuci cu capul ca să-mi creezi probleme în școală. Ascultă directore, terminologia asta securistă îmi este total necunoscută! Așa că să avem pardon! Deocamdată sunt angajatul acestei școli ca profesor de limba germană și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
coaste, plus ceva datorii la cârciumă că zicea să mai ia și el câte un rachiu ca să-i treacă amarul. Ce să-i faci? Meteahnă mai veche... încă de pe vremea când era și el gospodar. Dar acum numai vântul îi fluiera prin șură și copiii scânceau tustrei pe cuptor ca să le dea mama papa: Mama, lapte! Mama, coco! Mama, bânză! Dar toate acestea lipseau cu desăvârșire. Și pe deasupra mai lipsea și mămăliga. Că tata s-a pus de-a hoarța cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
însă mă oprește, mă ia de bărbie și mă duce cu spatele până la scaun, pe care cad. Vreau să știu ce vrei să faci. Vei ști, stai bine. Starea mea de anxietate se agravează pe măsură ce el se plimbă prin casă, fluierând. Acum s-a apucat de făcut mâncare. Se vede că are un plan, vrea ceva, însă mă disperă să nu știu ce. Vrei să-ți fac și ție ceva? Vreau să plec. Nu? Cum vrei. Nu vreau să mor. Și ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
desăvârșită, ne întreabă dacă ne pot ajuta cu ceva. Auzind mica noastră nedumerire, șeful de echipă ne explică rar drumul, după care scoate un creion și o foaie de hârtie și ne desenează o hartă. Uluitor! Nimeni din jur nu fluieră și nu scuipă măscări. La sfârșitul micii ceremonii, toți se înclină, deferent, și se întorc disciplinat la lucru. Incidentul nu este izolat: ulterior, ori de câte ori am avut nevoie de o mică informație, nu am ezitat să apelez la oamenii din construcții
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ci societatea care a eșuat lamentabil în sarcina de a-l civiliza. Nu este nici o rușine să lucrezi pe șantier, din contra, dacă ești bun profesionist, meriți aceeași stimă ca un medic sau ca un profesor. Dar este rușinos să fluieri femeile pe stradă atunci când, la mii de kilometri de tine, unul dintre colegii de breaslă se înclină în fața lor. Licoarea magică și sensul contemplației Dacă omul nu bea ceai, el nu poate înțelege adevărul și frumosul. Proverb japonez Am nouă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
într-o dimineață, înainte de primul cântat al cocoșilor dus a fost. A mers prin păduri, câmpii și văi. După o bună bucată de vreme a ajuns într-un sat. Și mergând tot așa, pentru că era liniște, Dondică a început a fluiera. De după un gard, înalt peste măsură, cineva l-a întrebat sub formă de reproș: -De ce fluieri măi, te crezi în pădure? -Iaca și eu, doar n-oi merge ca prostul pe uliță .... a răspuns Dondică aceluia de după gard și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
văi. După o bună bucată de vreme a ajuns într-un sat. Și mergând tot așa, pentru că era liniște, Dondică a început a fluiera. De după un gard, înalt peste măsură, cineva l-a întrebat sub formă de reproș: -De ce fluieri măi, te crezi în pădure? -Iaca și eu, doar n-oi merge ca prostul pe uliță .... a răspuns Dondică aceluia de după gard și a continuat să-și vadă de drum, adică „prostul cu proștii și călătorul cu drumul lui,” zise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bărbaților, iar eu sunt Crăiasa inimilor în suferință și am venit din depărtare să limpezim un necaz mare. De data asta Craiul bărbaților a ascultat fără clipire vorbele crăiesei și i-a aruncat totuși un reproș: -Dacă nu știi să fluieri, n-ai ce căta în pădure. Crăiasa a stat pe gânduri un moment apoi i-a răspuns în același ton: -Dacă ar ști tot omul că în pădure trebuie numaidecât să fluiere și nu știe cum, nu ar mai avea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aruncat totuși un reproș: -Dacă nu știi să fluieri, n-ai ce căta în pădure. Crăiasa a stat pe gânduri un moment apoi i-a răspuns în același ton: -Dacă ar ști tot omul că în pădure trebuie numaidecât să fluiere și nu știe cum, nu ar mai avea ce căuta acolo. La rându-i Craiul bărbaților, s-a gândit ce s-a gândit și a întrebat: -Prea frumoasă crăiasă, ai străbătut atâtea ținuturi ca să te plimbi sau ai vreo fetișcană
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să călărești? -Ai uitat cine sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-au lămurit, Ilina s-a întors în adăpostul familiei ei, văzându-și mai departe de treburile casei. După ce s-a despărțit de mama ei, Adela a ieșit în mijlocul hudiței și, după ce a încălecat, cu două degete în gură a fluierat după prietenele ei, a dat pinteni calului și a ieșit în fața adăposturilor unde s-au găsit toate odată. -Am sosit! a strigat Angela. -Sunt cu tine, prințeso, a strigat și Verona. Unde mergem? -În partea de răsărit, să învățăm a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dumitale“. Ne amintim că, În scrisoarea către Strahov, viitorul protagonist al cărții este comparat cu cavalerul avar al lui Pușkin, care nu ar fi doar avar. În poemul dramatic pușkinian găsim delirul paranoic despre puterea absolută a banilor : Am să fluier și la mine supusă, sfioasă Va intra nelegiuirea Însîngerată Și‑mi va linge mîna și În ochi Mă va privi, citind În ei semnul voinței mele. Totul mi se supune, pe cînd eu - nimănui ; SÎnt mai presus de toate dorințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
acela era atât de monstruos de simpatic Încât te treceau fiorii. — Nu-i neapărat necesar, răspunse cel cu capul ca o bilă, după ce Îl consultă În tăcere pe celălalt mascat, care Încuviință. Pungile le puteți păstra domniile voastre. Ca primă. Italianul fluieră Încet printre dinți o melodie asemănătoare ciaconei, ceva gen tirurí-ta-ta repetat de două ori, În timp ce Îl privea cu coada ochiului pe căpitan: — Cred că o să-mi placă trebușoara asta. Zâmbetul Îi dispăruse de pe buze ca să se refugieze În ochii-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste, care prefera lucrurile clare. Dominicanul, care ascultase În tăcere și părea a-și pierde răbdarea, Îl Întrerupse ridicându-și una din mâinile-i osoase. — Vrea să spună că cei doi eretici trebuie să moară. — Amândoi? — Amândoi. Lângă Alatriste, italianul fluieră din nou Încet, printre dinți, refrenul acela al lui. Tiruri-ta-ta. Zâmbea, pe jumătate interesat, pe jumătate amuzat. Căpitanul, uimit, se uita la banii de pe masă. Apoi se gândi puțin și sfârși prin a da din umeri. — E tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste Îi propusese să pună acolo fanarul ca să lumineze cotul drumeagului ales pentru ambuscadă. — Asta-mi place, se mulțumise să spună cu vocea aceea a lui Înfundată, aspră. Ei În lumină și noi pe Întuneric. Bună treabă. Apoi Începuse să fluiere refrenul acela ce părea să-i placă atât de mult, tiruri-ta-ta, pe când pe un ton calm, rapid și profesional, Își repartizau adversarii. Alatriste avea să se ocupe de cel mai mare din cei doi tineri, englezul cu haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care să-i convină. Deloc. Și-n plus putea apărea cineva: poterași făcându-și rondul de noapte sau vreun nepoftit care să Încurce lucrurile. Ba chiar, În cel mai rău caz, italianului putea să-i vină cheful să se Întoarcă fluierând tiruri-ta-ta, cu Întăriri, ca să-și termine treaba. Gândul acesta Îl făcu să arunce o privire preocupată drumeagului Întunecos din spatele lui. Trebuia s-o șteargă, neapărat. Cine v-a trimis? insistă englezul. Fără nici un răspuns, Alatriste se duse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În vine. Erau cel puțin doi, am hotărât după alte câteva momente de scrutat Întunericul În care era cufundată Portița Sufletelor. Unul, ascuns lângă intrarea cea mai apropiată, era umbra pe care o văzusem mișcându-se la Început. Celălalt, care fluierase, se afla ceva mai Încolo, acoperind unghiul piațetei dinspre gardul zahanalei. Locul avea trei ieșiri, așa că am mai zăbovit un timp ca s-o cercetez bine și pe a treia; și, În sfârșit, când un nor a descoperit semiluna Încastrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
picioarele care începuseră să se dezmorțească bine de tot dupa atâtea exerciții de qigong, apoi a rostit cu jumătate de gură: Te pomenești că îți trece prin cap că la mănăstire o să mă cocoț prin corcodușii maicilor sau ce?... O să fluier în biserică ori ce alte năzbâtii crezi tu că aș fi în stare să fac? Arm s-a oprit din amestecat ness-ul în ceștile mari, albastre, cumpărate de ea zilele trecute și a tăcut o clipă, iar apoi l-
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
izvor îndepărtat. "La source des femmes" a fost înscris în competiție din partea Franței, țară care l-a "adoptat" pe Mihăileanu. Înscris în secțiunea Un Certain Regard, "Loverboy" îl are ca protagonist pe George Piștereanu, cunoscut din "Eu când vreau să fluier, fluier", care interpretează rolul unui tânăr "specializat" să seducă femei pentru a le plasa unei rețele de prostituție. n 2005, România a câștigat la Cannes premiul secțiunii Un Certain Regard, datorită filmului "Moartea domnului Lăzărescu", regizat de Cristi Puiu, iar
Radu Mihăileanu şi Cătălin Mitulescu, în cursa pentru premiile de la Cannes 2011 () [Corola-journal/Journalistic/70333_a_71658]