513 matches
-
dimineață armatele germane își începuseră invazia în vest, mă găseam cu părinții în sala Teatrului Național la un spectacol și îmi amintesc bine atmosfera sumbră care ne stăpânea pe toți cei de acolo, agitați bineînțeles mai mult de comentariile de foaier din pauze decât de cele ce se petreceau pe scenă -, urmăream evenimentele internaționale ca pe ceva ce se întâmpla aiurea și nu trebuia să ne scoată și pe noi din țâțâni. Desigur, a fost mai greu să ne dezmeticim după
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-o, și mititica de ea nu știe numele casei și nici măcar numele străzii unde ne aflăm aici, la Paris!“ „Liniștiți-vă, liniș tiți-vă - i-a spus contele d’Espinchal -, vă voi călăuzi până la ea. Soția dumneavoastră se află așezată în foaier, la a doua fereastră.“ Era chiar doamna, într-adevăr. Soțul, în culmea bucuriei, nu mai știe cum să-i mulțumească: „Totuși cum se face, domnule, că v-ați dat seama?Ă“ „Nimic mai simplu - i-a răspuns contele d’Espinchal
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
plastică 1975 ianuarie, București, Sala Dalles Expoziția Artiști plastici din Iași martie, Iași, Sala Victoria Expoziție de artă plastică aprilie, Iași Sala Victoria Expoziție de artă plastică . august -septembrie, Fălticeni și Suceava Expoziție dedicată pictorului ieșean Mihai Cămăruț septembrie, Iași, Foaierul Roșu, Teatrul Național Expoziția Roșu octombrie, București, Sala Dalles Salonul anual de grafică decembrie Iași, Sala Victoria Anuala ieșeană '75 Expune naturi statice și marine acuarelă. 1976 Călătorie de studii și documentare, Cehoslovacia: Praga, Karlovy Vary, Plzen. aprilie, Iași, Galeria
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
exorbitante!?... banchetul lui c.a. rosetti Duminică la 27 septembrie s-a oferit un mare banchet lui C.A. Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint. Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Național. Redacția Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar sculptată, având deasupra bustul maestrului. Masa și bustul ereau așezate acolo. În foaier a vorbit Emil Costinescu în numele redacției. I-a răspuns Rosetti, care a sfârșit cu aceste vorbe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ani de la fondarea ziarului Românul. Era nunta de argint. Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Național. Redacția Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar sculptată, având deasupra bustul maestrului. Masa și bustul ereau așezate acolo. În foaier a vorbit Emil Costinescu în numele redacției. I-a răspuns Rosetti, care a sfârșit cu aceste vorbe călduros aplaudate: „Eu n-am nici un merit, tot meritul revine celor cari m-au înconjurat; singurul meu merit este că am fost cu voi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
strânsoarea baloanelor pentru ca apoi, la echilibrarea presiunilor, să aibă loc o mișcare lină a fluidelor vibratorii în ambele sensuri, fără a se supune unei legi anume; calmul interior era egal cu calmul exterior. Avea loc dansul zeităților! Sau, închipuiți-vă foaierul unei săli de teatru, în antract, când lumea iese și intră în sala de spectacole fără niciun rost aparent, fără nicio direcție precisă; nu se formează curent, doar o ușoară mișcare, liniște în ușă, rumoare în cele două compartimente. Comparați
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Casa fusese decorată de compania de catering ca să semene cu un imens castel bântuit, cu pânze de păianjen atârnând peste schelete de plastic și lilieci-vampiri uriași legănându-se prinși de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de lanțuri, ca de altfel și gemete și râsete foarte autentice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
comedie, într-un peristil de mari coloane (80); are o sală pentru 1100 de locuri, cu foaieruri foarte largi, cu scări, colonade, balcoane și balustrade de marmură. E cel mai frumos teatru pe care l-am văzut; larg, comod, luminos. Foaierul cel mare se deschide pe o terasă deasupra mării. În pădurea veche de la poalele munților Caucazului, diversă, cuprinzând multe specii, legate cu ghirlănzi de liane, cresc acum și varietăți străine, iernile fiind aici destul de blânde, la adăpostul stâncăriilor enorme care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a merge mai departe cu încredere în maniera mea artistică, manieră descrisă deja mai devreme. Faza a III-a a expoziției interjudețene a fost găzduită de municipiul Reșița în sala de expoziții a Casei de Cultură a Sindicatelor extinsă până în foaierul teatrului. Vizitând expoziția am rămas blocat în fața tablourilor pictorului timișorean Gheorghe Babeț, care prezenta pe simeze Artă Naivă. Aceste lucrări, care erau atât de diferite de cele văzute până atunci, cum ar fi cele prezentate de Mișu Vintilă sau Ion
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
a răpus mulți oameni, unii celebri, mulți alții doar oameni de rând. Tragedia și suferința umană a fost însă aceeași, doar că pentru oamenii de rând nu s-au organizat funerarii impunătoare, cu fanfare, cu discursuri și cu expuneri în foaierul marilor instituții culturale. Doamne, ce nedreaptă și inegală este soarta oamenilor. Și revenind la rolul acestor oameni de rând în făurirea istoriei, îmi amintesc cum în copilăria mea, înainte și în timpul războiului, se cântau la radio și la diverse manifestări
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să răzbat până la o limonadă printre cei care se buluceau la mesele întinse pe zeci de metri, am contemplat de la balustrada balconului omenetul foind la parter, vuind și hohotind sub aceeași și aceeași Tomnaia noci rătăcită în mișcarea browniană a foaierului; își puteau trimite tancurile până la Praga și simultan își treceau din mână în mână sticlele de bere, îl arestau pe Dubček și totodată puteau fi obsedați de Tomnaia noci, de mesteceni și katiușe, erau capabili să mintă o lume întreagă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nou sprijinul meu cel mai mare a fost Victor Ernest Mașek, pe vremea aceea directorul Teatrului. Ne mai văzuserăm de vreo două ori pe la niște vernisaje, și a reapărut ideea unei noi expoziții personale, de data asta găzduite de foaierul teatrului Nottara. La această expoziție a mai participat și D-l Vasile Savonea din partea Centrului Național de Creație, precum și diverși jurnaliști. D-na Ecaterina Preda, într-un cotidian din 2 aprilie 1993, scria despre acest vernisaj: „De fapt, pictura lui
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nefirești. Și mereu poanta.” Vernisajul de la Teatrul Nottara Vasile Savonea, Mihai Dascălu Am câteva amintiri chiar frumoase de la această expoziție. Una dintre ele se leagă de o lucrare de-a mea, „Jucătorii de șah” Într-una din zile eram în foaierul teatrului Nottara, și a venit la mine un domn destul de în vârstă, pensionar. S-a uitat la tablourile mele îndelung, a poposit la fiecare uitându-se atent și cu o reală plăcere. S-a oprit în fața tabloului cu titlul „Jucătorii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în permanență aparatul în mână, am avut unica șansă să fiu acostat de domnul Sorin Lupșa, fotograf din București, unul dintre organizatorii „Târgului Internațional de Arte Vizuale”, ediția a IV-a, ce urma să se desfășoare peste o lună în foaierul Teatrului Național din București, dându-mi astfel o invitație și totodată regulamentul pentru a participa ca fotograf; o portiță deschisă prin care am avut norocul să debutez ca fotograf, acceptându-mi 3 din cele 5 fotografi trimise pentru jurizare: „Chipul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
clientă de-a mea. Dar am să-i spun pur și simplu că totuși nu cred că îi vine chiar așa de bine.) Duplexul lui Elinor se află într-o clădire grandioasă de pe Park Avenue, și are cel mai uriaș foaier pardosit cu marmură pe care l-am văzut în viața mea și lifturi lambrisate cu lemn de nuc, care miros în permanență a parfumuri scumpe. În clipa în care ies din lift, la etajul șase, aud zarvă de petrecere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
urmărire) în speranța că pulsul spectatorului va crește de două ori mai mult. Bineînțeles că se întîmplă exact opusul : o parte din urgența urmăririi se pierde printre caii aceia de vis. Mai tîrziu, în timpul unui schimb de focuri declanșat în foaierul unei opere, Forster scoate zgomotele de împușcături, bagă muzică de Puccini și construiește un alt montaj paralel unul de tip Nașul violențele butaforice de pe scenă vs violențele reale din foaier. Numai că, în Nașul, paralelismul chiar însemna ceva, pe cînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vis. Mai tîrziu, în timpul unui schimb de focuri declanșat în foaierul unei opere, Forster scoate zgomotele de împușcături, bagă muzică de Puccini și construiește un alt montaj paralel unul de tip Nașul violențele butaforice de pe scenă vs violențele reale din foaier. Numai că, în Nașul, paralelismul chiar însemna ceva, pe cînd aici e doar o fiță. OK, tot de fițe se ținea și Brian De Palma atunci cînd reconstituia, în Incoruptibilii, o secvență din Crucișătorul Potemkin, dar fițoșenia lui De Palma
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
imaginat de ignoranți. Ce-aș putea scrie despre recital? Până la urmă a fost introdus în repertoriul Teatrului, cuplat cu „Dresoarea de fantome” de Ion Băeșu, piesa în două personaje plus fantomele jucată de Petrică Ciubotaru și Georgeta Burdujan (Păduraru) în foaierul Teatrului. Eu voi juca pe scenă. Am fost rugată să scriu câteva rânduri și de două săptămâni găsesc motive să n-o fac, de parcă n-aș fi făcut eu totul... A fost atât de intim procesul creației încât mă înspăimântă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lume foarte mică, cum că a apărut un tânăr regizor care promite. Trebuia neapărat să văd spectacolul de la Nottara cu piesa Omul care s-a transformat În câine, de argentinianul Osvaldo Dragún. Îmi aduc aminte că te-am văzut În foaier, vorbind cu nu știu care dintre celebritățile teatrale ale timpului: erai subțire, bine crescut și dădeai impresia că ți-era frică de lumea Întreagă. Și Îmi și era, pentru că eram de fapt foarte nesigur de mine Însumi. AMN: De spectacol nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
opiniile lor, se va fi schimbat ceva în atitudinea lui Ralea. Din 1941, în urma unei funeste întâmplări, care a provocat o ruptură ireparabilă între Ralea și familia mea, nu l am mai văzut decât o singură dată, de la distanță, în foaierul unui teatru. Eu însă am continuat să mă refer la amândoi ca la un binom definitoriu în formația mea intelectuală din tinerețe. Limitele lui Ralea le cunoșteam, erau clare și de altminteri mărturisite nu o dată de el însuși. Era ireceptiv
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
primarule, găsește o casă mai arătoasă, cu brad de Crăciun. Cei de-acolo să fie îmbrăcați mai acătării și să se uite la televizor ca și cum l-ar vedea pe Tovarășul în noaptea de Anul Nou!” Azi e 23 decembrie. * În foaierul plin de lume, l-am zărit pe Mircea Radu Iacoban. Părea că se află în căutarea cuiva. Are mersul pe care i-l știu din timpul facultății: trunchi aplecat, pași scurți, mîini pe care le mișcă într-un fel automatic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aparent vetuste, somată de marea temă, niciodată vetustă, a iubirii și a artei. Publicul adunat la Brăila frapa printr-o teatralitate care depășea evenimentul scenic: audiența venită din capitală oferea un spectacol Încă mai extravagant decât premiera. Exotica figurație din foaierul hotelului amesteca de-a valma foști ilegaliști comuniști și foști deținuți politici anticomuniști, bătrâni poeți proletcultiști și tineri scriitori „onirici”, respectabile cucoane de lume veche, lângă abia mascate cocote ale boemei culturale socialiste. Ziariști, actori, activiști de partid, muzicieni, bizari
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mihai-Răzvan Ungureanu: Miniștrii de Externe care au răspuns invitației pe care Ministerul Afacerilor Externe le-a adresat-o au participat pe toată durata serii la programul organizat de guvern, al cărui amfitrion a fost chiar premierul României. La plecarea din foaierul Teatrului Național, am trecut prin Piața Revoluției și mai departe a fost o conivență nepremeditată, iar acest lucru le vine multora greu să-l creadă, pentru că mulți caută neapărat o cauză și un efect în toată chestia aceasta. Marius Tucă
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
extrem de numeros, ci, mai ales, plin de energii pozitive, încărcătoare și, din păcate, lipsit de spirit critic. Poate că asta n-are importanță în contextul unui eveniment cum este Festivalul Național de Teatru. Sălile incendiare, foiala din fața teatrelor și din foaiere, aplauzele îmi declanșau amintiri din acești zece ani de teatru, amintiri profesionale și personale. Stimați cititori iubitori de teatru: părăsiți (puțin!) aceste rînduri, închideți ochii și încercați să vedeți și să auziți pașii și sunetele din O trilogie antică a
Fin de siecle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16597_a_17922]
-
Val Gheorghiu Băieți și fete. Superbi. Mărșăluiesc zgomotos pe bulevard. Sînt în grevă. Lozincile, pancartele lor vorbesc de lucruri grave, serioase. Unul, haiosul coloanei, le spune una groasă, c-o gagică-fecioară. Se tăvălesc de rîs. Mărșăluiesc. Seară, în foaierele daurite ale bătrînului Teatru, aceiași, îmbrăcați elegant, elegantă de lume nouă. Fete și băieți de-o frumusețe biologică înmărmuritoare fac pași demni, rasați, soptindu-si vorbe doar de ei auzite. Îmi intră-n expoziție și-mi pune mîna-n gît: ba
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]