779 matches
-
de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în linii mari
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
adjectivelor exprimă, și ele, relații pe plan sintagmatic, adică legături în cadrul aceluiași enunț. Cunoscută afirmație, cu caracter general, ca în formarea limbilor romanice s-a mers de la o structură "sintetică" spre una "analitică" nu este exactă, spune Coșeriu. De ce "eroziunea fonetica", invocată adesea drept cauza principală a fenomenului, a acționat numai în sectorul flexiunii cazuale și nu a cuprins toate sectoarele sistemului gramatical? Dacă pentru exprimarea categoriei cazului s-a mers, într-adevăr, si se mai merge în zilele noastre 116
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
164 În mod evident, utilizarea sporadica și de către lingviștii români a concepției coșeriene asupra tipului lingvistic provine, în primul rînd, din dificultatea aplicării ei. 4.3. Încercare de sinteză a clasificărilor tipologice 165 4.3.1. Criterii fono-prozodice Din perspectiva fonetica limbile pot fi predominant vocalice (de pildă hawaiana, ca și alte limbi polineziene, are 10 vocale și 8 consoane) sau limbi predominant consonantice (că limbile caucaziene, unele cu 60-70 de consoane). Armonia vocalica este caracteristică limbilor aglutinante, concretizîndu-se în iterări
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Tonul este o "caracteristică articulatorie, constînd în variații de înălțime în rostirea silabelor dintr-un cuvînt. Aceste variații sînt determinate de numărul de vibrații pe secundă și gradul de contracție a coardelor vocale" (DSL, 544). Se știe că, din perspectiva foneticii acustice, consoanele sînt zgomote, în timp ce vocalele sînt tonuri. Există tonuri punctuale, modulate, tonuri melodice. Tonurile nu trebuie confundate cu accentul tonic și intonația prozodica. Tonemul, ca unitate tonala minimala, este o unitate suprasegmentală, ceea ce înseamnă că, pentru a fi perceput
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
vulgaire et tardif (Pécs, 2-5 septembre 1985), Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1987, pp. 53-64. Coșeriu, Eugeniu, "Limbaj și politica", în Revista de lingvistică și știința literară, Chișinău, nr. 5, 1996, pp. 10-28. Coșeriu Eugeniu, ""Limba istorică" și "dialect"", în rev. Fonetica și dialectologie, XII, 1993, pp. 55-66. Coșeriu, Eugeniu, "Lingvistică textului că hermeneutica a sensului", traducere din limba spaniolă de Dorel Fînaru, în vol. Sanda-Maria Ardeleanu, Ioana-Crina Coroi, Mircea A. Diaconu, Dorel Fînaru (coordonatori), Limbaje și comunicare, vol. X, partea I
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Revue des études sud-est européennes", 4, 1966, pp. 5-33, 323-353. Pisani, Vittore, L'albanais et leș autres langues indo-européennes, în vol. Saggi di linguistica storica (scritti scelti), Rosenberg&Sellier, Torino, 1959, pp. 96-114. Simenschy, Theofil, Gramatică limbii grecești, partea I: Fonetica și morfologia, Cartea Românească, București, 1935. Woodard, Roger D., Greek Writing from Knossos to Homer. A Linguistic Interpretation of the Origin of the Greek Alphabet and the Continuity of Ancient Greek Literacy, Oxford University Press, New-York, Oxford, 1997. 6.2
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
coordonatori), Limba română, limba romanica, Omagiu acad. Marius Sală la împlinirea a 75 de ani, Editura Academiei Române, București, 2007. Reinheimer, Sanda, L'influence du latin sur leș langues romanes, Uniunea Latină, București/Cluj, 1998. Reinheimer Rîpeanu, Sanda, Lingvistică romanica. Lexic. Fonetica. Morfologie, Editura ALL, București, 2001. Reinheimer, Sanda; Tasmowski, Liliane, Pratique des langues romanes, espagnol, français, italien, portugais, roumain, L'Harmattan, Paris, 1997. Renzi, Lorenzo; Andreose, Alvise, Manuale di linguistica e filologia romanza, Îl Mulino, Bologna, 2003. Russu, I.I., Raporturile limbii
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Tomici, Mile, Limba sarba contemporană [Curs, Universitatea "Ovidius"], Constantă, 1998. Vinokur, G.O., The Russian Language. A Brief History, Cambridge University Press, Cambridge, 1971. Vraciu, Ariton, Curs de lingvistică generală și comparată (pentru studenții anului al III-lea, rusă A), Fonetica și morfologia comparată a limbilor slave, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 1981 [curs litografiat]. Wade, Terence, A Comprehensive Russian Grammar, Revised and updated by David Gillespie, Wiley-Blackwell, Malden-Oxford, 20113. 6.3. MAREA FAMILIE AFRO-ASIATICĂ Denumirea de afro-asiatică (sau afrasiană
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care a înregistrat pe cilindri de ceară cîteva melodii în tasmaniană. Limbile tasmaniene mai sînt cunoscute azi doar sub forma unor liste de cuvinte, cum ar fi cele întocmite de Joseph Milligan și George Augustus Robinson, iar încercările de descriere fonetica, lexicala și gramaticala par a stabili că limbile tasmaniene nu se înrudesc cu nici o altă limbă sau familie de limbi cunoscute. Se pare că au existat între cinci și șaisprezece limbi tasmaniene reciproc neinteligibile, grupate în patru familii. În general
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
adevărat și să gîndiți cu adevărat ceea ce spuneți". Disocierea clasică limbi artificiale a priori vs. limbi artificiale a posteriori se bazează pe disocierea dintre o limbă inventată fără referință la o limbă naturală și o limbă inventată a cărei structura (fonetica, lexic, gramatică) provin dintr-una sau mai multe limbi naturale. Limbi a priori sînt limbi experimentale, logice și filozofice (lojban, loglan, Toki Pona etc.). De exemplu în lojban morfemele provin din engleză, spaniolă, chineză, hindi și arabă, dar normele gramaticale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
diferențele sînt mai mari ca între două limbi romanice sau între două limbi germanice. familia sino-tibetană, ramura chineză; tonala; tendința monosilabica; izolanta cu elemente de aglutinare (polisintetism); limba "aproape fără gramatică"; SVO + SOV proprie ideografica: hieroglifica silabica han; pinyin (transcriere fonetica în alfabet latin) 72. chokwe (cokwe) N Angola; R.D. Congo, Zambia; folosită că lingua franca în estul Angolei de o populatie creștină familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu latină 73. chuuk (truk, r(o)uk) OR Chuuk (Statele Federale ale
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
din lume; patru perioade: proto-coreeană, veche, medie și modernă; opere literare din sec. VII-VIII limba izolată; unii lingviști o considera altaica; alții cred că este înrudită cu japoneză; aglutinanta; urme de armonie vocalica; SOV han (chineză), în trecut; hangul (coreeană) - fonetica, silabica; scrisă în coloane verticale, ulterior orizontal 79. cornică LM, dispărută în 1777; Kernewek sau Kernowek; reînviata la începutul sec. XX; N Marea Britanie (Cornwall); primele texte din sec. IX-X; dispărută, conform tradiției, în 1777. În realitate ea s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Neacșu din Câmpulung (1521). În sec. XVI se pun bazele limbii literare (Coresi, cronicarii). Din sec. XIX - română modern. Limba literară are labază graiurile muntean și moldovean, dar și cu contribuția celorlalte. Alfabet chirilic și apoi latin (din 1860). Ortografie fonetica cu urme etimologice. Unitate lingvistică mare, cu graiuri reciproc inteligibile. Română aparține topologic unui subtip lingvistic caracterizat prin "hipertrofia determinării, mai ales a determinării nominale" (Eugeniu Coșeriu) familia indo-europeană, romanica, grupul italo-romanic; silabica; SVO + OSV latină 311. rotokas limba din
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
269, 272, 273, 274, 275, 277, 283, 308, 310, 311, 312, 314, 342, 351, 362, proto-~ 176, 177, 181 alteritate 33, 34, 40, 41, 47, 65, 99, 126, 127, 131, 356 alternanta 77, 88, 89, ~ consonantica 89, 139, 178, 201, ~ fonetica 58, 59, 101, ~ morfologica 141, ~ vocalica 68, 89, 139, 141, 168, 220 amerindă 219 amerindiana 18, 44, 58, 61, 62, 77, 88, 90, 91, 93, 94, 115, 116, 120, 121, 122, 123, 139, 201, 204, 218, 219, 220, 222, 223
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
93, 155 traca, traco-frigiană 148, 149, 309, traco-iliră, traco-iliro-frigiană 149 transcriere 21, 238, 239, 243, 245, 247, 253, 254, 255, 259, 267, 268, 270, 275, 277, 280, 285, 287, 288, 295, 296, 298, 299, 300, 301, 308, 311, 314, 315, ~ fonetica 18, 251 transliterare 21, 152, 290 trans-Noua Guinee 39, 200, 201, 292, 341, 351 trihotomie 27, ~a plan universal-plan istoric-plan individual 25, ~a sistem-normă-vorbire 25, 28, ~a tip-sistem-normă 28 triliteralitate 168 tshiluba/ciluba (luba-kasai) 310, 321 tsonga (xitsonga) 310, 317
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Symposions "Zur Theorie des Dialekts", Marburg/Lahn, 5-10 sept. 1977, Wiesbaden, 1980, pp. 106-122. V. și textul conferinței "Limba istorică" și "dialect", prezentată de Eugeniu Coșeriu în aula Academiei Române, la 15 octombrie 1992 și publicată de Nicolae Saramandu în rev. Fonetica și dialectologie, XII, 1993, pp. 55-66. 195 V. conferință "Limba istorică" și "dialect", p. 63. 196 Ibidem, p. 66. 197 Cf. Sociolingvistica și globalizare, Editura Oscar Prinț, București, [2001], passim și Introducere în lingvistică generală, ediția a II-a, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
cerul". Concluzia: Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă"363. Și nu se poate fiindcă intervine la mijloc sintaxa. Dintre cele trei trepte poetice (fonetică, morfologică, sintactică), Nichita Stănescu e adeptul paradigmei sintactice. Dar nu e vorba de sintaxa poetică din retorica tradițională, ci de ceva mai "primitiv". El dă exemplul apei care e altceva decât H2O: "Apa dacă ar fi numai H2O ar omorî
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
consoanele labiodentale v și f la vocabula finală declanșă un tempestuos și neînduplecat elan punitiv. Pe dată bărbatul slobozi în ochii lui Rică jetul de apă sărată din pistol, așa încât, orbită, înainte de a o lua la sănătoasa, nefericita victimă a foneticii și semanticii franceze lăsă să cadă tava pe un cap moțăind pașnic sub o carte. Cum semnalul de atac fusese dat, dintr-o dată alaiul dispersat, ce gravita în expectativa lui la oarecare distanță de Rică, se condensă ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
reducere a celor două vocale la una, când hiatul este constituit din repetarea aceleiași vocale Ăzotehnic, alcol, copta, fință, ștință, fică în loc de zootehnic, alcool, coopta, ființă, știință, fiică). Când vorbitorul se exprimă într-un ritm rapid intervin modificări provocate de fonetica sintactică Ăcân vrei, poa să fie, o juma de oră). Altă tendință cu care se confruntă școala este aceea de dispariție a finalei neaccentuate - iu sau u în cuvinte ca obligatoriu, serviciu, rostite obligator, servici. Elevii greșesc din diferite cauze
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
ordin metodic cu aplicații la temă și prin strategiile folosite în vederea optimizării procesului de însușire a ortografiei și punctuației în clasele a III-a și a IV-a. III. 2. Familiarizarea elevilor cu problemele lingvistice III. 2. 1 Probleme de fonetică Pornind de la relația dintre sunete și litere trebuie să avem în vedere raportul dintre pronunția literară și ortografie. De aceea e necesară cunoașterea unor norme de pronunțare corectă ținând seama de principiul că ceea ce poate rămâne nedistins în pronunțare poate
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
important instrument de prevenire a greșelilor de ortografie, că unele cuvinte tind să intre în deprindere în mod greșit din cauza nivelului redus de pregătire al familiei, a grupurilor sociale din care face parte copilul, învățătorul trebuie să revină permanent asupra foneticii, să exerseze rostirea corectă a unor cuvinte. La lecțiile de limba română despre cuvânt, silabă, sunete Ăvocale și consoane), literă, alfabet, din clasele a III-a și a IV-a se urmărește consolidarea deprinderilor de scriere corectă a cuvintelor. Pentru
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
de la constatarea că elevii ajung destul de repede să stabilească o corespondență regulată între foneme și grafeme și de la faptul că încă din perioada primei școlarități își pot da seama de structura silabică a cuvintelor, fără ca acestea să implice cunoștințe de fonetică, este posibilă formularea unor reguli simple și practice de scriere corectă cu caracter aplicativ în majoritatea cazurilor amintite. Dacă în clasa a II-a am învățat scrierea cu doi i pe cale intuitivă, despărțind cuvintele în silabe Ăse scrie băieți cu
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
primelor cunoștințe teoretice elementare, se amplifică și se consolidează cu însușirea noțiunilor de limbă. Aceste cunoștințe și noțiuni constituie punctul inițial și fundamental teoretic al deprinderilor respective, cele mai multe dintre regulile și deprinderile ortografice derivând și sprijinindu-se pe cunoștințe de fonetică, morfologie, lexic, iar cele de punctuație fiind legate mai ales de cunoștințele de sintaxă. În lucrarea de față am expus o parte din metodele și procedeele folosite la clasă în vederea formării deprinderilor de scriere corectă. În cultivarea limbajului am avut
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
și același procedeu lingvistic să fie denumit prin termeni diferiți, nici ca un astfel de termen de specialitate să indice mai multe tipuri de fenomene, indiferent dacă acestea se petrec pe același sau pe un alt palier al limbii (în fonetică, morfologie, sintaxă, formarea cuvintelor, stilistică etc.). Desigur că toate modalitățile de scurtare, într-un fel sau altul, a enunțurilor țin de dorința și nevoia de concizie în exprimare 3. Ele se aplică mai cu seamă în vorbire, de vreme ce "a vorbi
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
aparținând cu precădere cercetătorilor englezi, americani, francezi, canadieni și români), rezultă însă că acest termen nu respectă principiile menționate: lingviștii îl folosesc în funcție de faptul de limbă, de obiectul de studiu și de ramura lingvistică în care acest obiect se încadrează (fonetică, gramatică, lexicologie, stilistică etc.) cu sensuri diferite, care descriu mai multe fenomene, cu caracteristici care nu le sunt comune, astfel încât termenul însuși devine echivoc: OFA: "Elipsa constă în suprimarea unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte"; se dau ca
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]