142,188 matches
-
Mai este ceva viu. Slugarnicii partidului roșu mai pot fi luați la șuturi prin sat, teama generalizată în fața unor diabolice măsuri nu este încă pe deplin funcțională, pământurile nu sunt confiscate deocamdată, dar asta nu înseamnă că deșertul nu este forma spirituală de relief cea mai apropiată. în măsura în care se poate spune că România comunistă a fost un veritabil "deșert roșu" - afirmație discutabilă -, atunci el apare în romanul lui Daniel Dragomirescu doar sub semnul fatalității, al unei iminente proximități. Parțiala inadecvare dintre
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
românească: romanul Omul pierdut (Editura Fabulator, București, 2004), în traducerea lui Radu Niciporuc. Este o operă târzie (a fost tipărită în anul 1946, în perioada autoexilului argentinian al scriitorului) și un fel de sinteză a tuturor experiențelor scripturale ale autorului format la școala mai multor nonconformisme avangardiste. Din lămuritoarea prefață semnată de d-na Ioana Zlotescu-Simatu, editoarea în Spania a operelor complete ale scriitorului (douăzeci de volume), cititorul român își va putea face o imagine consistentă și convingătoare despre dimensiunea majoră
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
iluzie", pe urmele viziunii baroce, foarte spaniole, cunoscute, romancierul atrage atenția asupra "inconștientul vieții înseși" ce nu e doar un subconștient uman, și a unei realități despre care afirmă că "nu e nici suprarealitate nici subrealitate, ci o realitate laterală". Format la școala noilor relativisme filosofice, de la Nietzsche la Bergson, el a trecut, de asemenea, cum menționeză biografii, prin operele multor autori "fin de sičcle", estetizanți crepusculari și iubitori de artificii. În spate cu prestigioasa tradiție barocă a Spaniei, marcată de
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
de firavă, din acei ani ai întunericului. O altă utopie, a literaturii, începea să dubleze realitatea tot mai sordidă a unei lumi fără nici un sprijin spiritual și moral, religios ori civic, în afara artei. în acest spirit profund utopic s-a format noua paradigmă literară a generației postbelice, o paradigmă neomodernă a stilului înalt, pur și grav, în care ironia era exclusă, iar jocul era luat în serios, avându-și riscurile lui. Categoria "înaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
amintit cum am cunoscut-o, dacă se poate spune așa, prima oară pe Ada Milea. Absolvise școala de teatru din Tîrgu-Mureș, secția actorie și s-a prezentat, în aceeași vară, la București, la preselecția pentru Gala Tînărului Actor. Comisia era formată din regizoarea și profesoara Sanda Manu și cu mine, o comisie care a funcționat în formula aceasta, aleasă de Cornel Todea, directorul manifestațiunii, cîțiva ani buni. Monologul ales mi s-a părut atipic, în primul rînd prin numele autorului, ieșit
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
obiectul căutării ("n-avui timp la dispoziție pentru gugălit bibliografie"). Cum se vede din exemple, e folosit frecvent supinul, aflat la limita substantivării ("Spor la gugălit"). E însă deja prezent și un substantiv derivat, abstractul verbal, previzibil în registrul familiar-popular, format cu sufixul -eală: "Zic și io una repede că nu am vreme de gugăleală"; "după o gugăleală sumară reiese că pesa e a lu' un nenea". Probabil că verbul a gugăli nu e foarte important; aproape sigur e o creație
"A gugăli" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12662_a_13987]
-
sînt comensurabile cu ideile examinate, dar incapabile să producă distanță critică necesară pentru evaluare. Prima opțiune refuzată de autor e mai importantă aici, pentru că e des întîlnită și duce la un impas propriu unei abordări mai generale, de fapt o forma mentis deja, faimosul relativism. Pornind de la celebrele exemple ale concepțiilor de filozofie politică oferite de Platon și Aristotel, Andrei Cornea demonstrează că ambele, deși radical diferite, pot fi taxate drept utopice, sau inadecvate realității atîta vreme cît evaluarea pornește de la
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
cea adresată de Caragiale odraslelor sale, în ambele rînduri nesocotită de destin. E adevărat că fiul lui Șerban Cioculescu a crescut într-o atmosferă ce constituia o permanentă ispită. Providența, mărturisește d-sa, i-a acordat favoarea de a se forma încă înainte ca propria-i conștiință să prindă contur, în vibrația a două voci, cea paternă și cea a lui "nenea Nicu", același Vladimir Streinu, angajate într-o irezistibilă confruntare: "Auzeam, pe la șase ani, nume ce-mi sunau miraculos - Valéry
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
foarte apropiată și n-avea deloc aere. O simțeam absolut ca pe una dintre colegele noastre; cu noi nu a avut aere de superioritate niciodată, dar cu fiica ei, probabil a văzut-o că e timidă, a vrut s-o formeze și n-a reușit...Valentina era, sărăcuța de ea... nu ieșea din vorba ei... mi-a povestit odată cineva - Martha se ocupa și cu binefaceri și aduna mai multe persoane să ajute la făcut pachete și ea, sigur, le dicta
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]
-
metoda de studiu presupunea, ca trăsătură distinctivă, implicarea directă și personală a cercetătorului în respectiva comunitate. Punctul teoretic de plecare al acestei antropologii este relația specifică ce se stabilește între identitatea personală și colectivă și spațiul în care ea se formează: orașul multistratificat, tentacular și în expansiune, care naște nevoi proprii, comportamente urbane distincte, presupune mobilitate socială, excluderi și permanente adaptări integrative. Deși antropologia urbană pare să se concentreze asupra psihologiei și (sub)culturilor periferiilor sociale, ea acceptă totuși faptul că
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
nevoi proprii, comportamente urbane distincte, presupune mobilitate socială, excluderi și permanente adaptări integrative. Deși antropologia urbană pare să se concentreze asupra psihologiei și (sub)culturilor periferiilor sociale, ea acceptă totuși faptul că marile orașe ale secolului XXI sînt în realitate formate din enclave gravitînd în paralel, în absența unui nucleu majoritar de presiune, și toate aceste grupuscule, cu dinamica lor individuală, îi fac în egală măsură obiectul studiului. Care sînt însă categoriile marginalizate pe care le inventariază în Fărîme, cioburi, așchii
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
milioane de locuitori. Raportat la acest număr, și disidenții regimului comunist, și foștii nomenclaturiști reprezintă o infimă minoritate. Care era viața românului obișnuit în anii "50-"60? Iată o întrebare pe care nu și-o pun doar tinerii născuți sau formați după 1989, ci și noi, cei care am trăit o bună parte din viață în timpul regimului comunist. Pe măsură ce epoca Ceaușescu se îndepărtează în timp, ne întrebăm tot mai des cum a fost posibil? Cum am putut trăi 20, 30, 40
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
unul dintre cei mai populari scriitori ai momentului și aceasta în condițiile în care scrisul său este unul atemporal, pe alocuri chiar anacronic, fără concesii stilistice sau tematice făcute modei timpului și în absența vreunui suport semnificativ din partea criticii literare. Format la școala stoicilor, fascinat de civilizațiile străvechi (Grecia antică este principalul său reper, dar de mare atenție în scrisul său se bucură și Roma antică, Evul Mediu sau civilizațiile amerindiene), Octavian Paler este un moralist dublat, asemenea lui Cioran, de
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
de operațiunea plivitului. își au cuiburile pe-aiurea, pe-aproape, prin firide și streșini. Acum și le capitonează cu iarbă de la mine. Sunt de un haz nebun cu minusculele lor pliscuri transportând rămurele și fulgi. Oul lor viu le împlinește forma sub gușile bombate. Cu ciripitul lor asurzitor mă ridică dis-de-dimineață din somnul meu scurt de noctambulă fără leac, și le accept serviciul, destul de bine plătit, privilegiul de a vedea, grație lor, soarele răsărind. în vreme ce soarele, camuflat un timp de blocul
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
fost mereu un liant, un prilej de a scoate în evidență, încă o dată, minunile orașului. Au fost multe bîlbîieli la ediția aceasta, confuzii, impolitețuri, întîrzieri, suspendări, amînări, lucruri care nu au fost explicate. Staff-ul, deși teoretic numeros, practic, este format din aceeași oameni pe care îi știu de mult, oameni dăruiți, care nu se dau în lături de la nimic ca să meargă treaba ca pe roate. Sînt puțini, însă, și suprasolicitați. Cu toți au trudit ca Festivalul să intre în conștiința
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
dramatic, o combinație rafinată de tipuri de umor, de gag, o construcție dezvoltată melodic, polifonic, cu arii și opusuri ce revin mereu, ca un comentariu în sine al singurătății care ne populează, uneori, existența. O singurătate devastată de semnele trecutului, format din obiecte, din muzici, din amintiri, din gesturi. Dincolo de aglomerația sufocantă de obiecte, de numărul lor, de repetarea lor " zece scaune, patru mese, nu știu cîte pachete cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți din lemn " de repetarea
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
filtrat sau, dimpotrivă, foarte lăptos, o cameră goală, imaculată, curățată de urmele altui locatar, întregul comentariu elaborat al luminilor, aducerea fiecărui obiect în parte " expresia trecutului de care vorbeam, populat de obiecte-fetiș, ce se găsesc pe retină și în amintiri " formează o lume care îl definește pe Domnul lui Ionesco, concret, uman. Vizualizează explicit ceea ce se întîmplă fizic și metafizic în spectacol, în piesa lui Eugčne Ionesco. Trei povești, trei experiențe în fața morții, trei situări. Trei nuclee epice separate, într-un
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
sensuri democratice contrarii" (p. 8). Mă tem că aici autorul încurcă planurile. Atunci cînd se referă la anii '50, el nu ia ca instanță reprezentativă cititorul obișnuit, ci autoritățile regimului comunist. Altminteri îmi este imposibil să-mi imaginez un cititor format la școala interbelică ajuns în situația să disprețuiască ficțiunea (mai mult, să o considere suspectă), pe care să o resimtă ca "decadentă", "iresponsabilă" și să o "asimileze cu minciuna". Și, eventual, să-l vedem pe același cititor care apucase să
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
era închis în perioada în care noi îl descopeream pe Călinescu. N.M.: Pînă în '64. M.C.: Pînă în '64. Și deci el venea cu o percepție diferită și cu o experiență literară mai largă, mai deschisă, pe care și-o formase înainte de catastrofa comunistă și pe urmă cu experiența închisorii care a durat la el mulți ani. N.M.: în fond, Călinescu avea rubrică în "Contemporanul", Cronica optimistului, cînd Marino era închis sau în domiciliul obligatoriu. Era normal să-l privească altfel
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
satisfacție sau de recompensă urmărea acesta? Ce fel de impresie se străduia să facă asupra lui bărbatul sau femeia cu care vorbea? De ce anume se rușina respectiva persoană și cu ce anume se mîndrea? De-a lungul anilor, Yoel își formase convingerea că rușinea și orgoliul sînt mobiluri mai puternice decît toate celelalte pe care le pune în valoare literatura. Oamenii țin cu ardoare să-i fascineze sau să-i farmece pe ceilalți, pentru ca astfel să umple un anumit vid din
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
probabil ca în aceste situații să fie vorba de o extindere a formei de dativ (inițial și cu valoare de locativ) din formulele de imprecație a da dracului, a se duce dracului. Iar cînd în asemenea contexte verbale apare și forma dracu', aceasta pare într-adevăr o trunchiere: "Lasă dracu și servici și tot și dă fuga să își ia masca de gaze" (fanclub.ro); "dă-le dracu' de cărți, las' că le băgăm pe toate într-un computer!" (Cotidianul 2002
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
i-au transformat visul în realitate. Oamenii dau din pinteni ca să ajungă la Sibiu, acolo unde pot vedea ce se întîmplă prin lumea mare a teatrului, acolo unde nu se pot simți niciodată singuri. Acolo unde Dan Micu s-a format, unde a bolit mai apoi, îngrijit de prieteni, de fidelul Goange Marinescu, un filolog-regizor de o calitate umană rară, un om care a știut ce înseamnă pe pămînt prietenia. Nici unul dintre ei astăzi nu mai este. E bine să ne
Locuri și întîmplări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12815_a_14140]
-
încît îmi dă fiori pe șira spinării. Atîta efort, merita și o cauză. Eu una, aș prefera altă specialitate, dar fiecare cu gustul lui, nu? Cei cu platforma întîrzie și mă duc, din nou, la telefonul public să-i rechem. Formez și...ce-mi văd ochișorii mei frumoși? Altă vitrină. "Cele mai mici prețuri din zonă!". Dedesubt, poza electorală a aceluiași Vasile Mihalache. Același zîmbet! Nu vrea nimeni să-l cumpere? E ieftin, ca braga! Cu o singură condiție: să nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
intonație, accent, fiecare intenție. Vlad îi oprea și nu pricepeam imediat de ce. Le vorbea cîteva minute, dădea indicații concrete sau născocea mici povestioare cu tîlc. Abia după ce reluau, observam diferențele. Repetiția mi se părea istovitoare, regizorul nu-i cruța. Se forma un fel de angoasă în plus, aceea a perfecțiunii pe un text fără greșeală, scris pentru performanță actoricească. Spectacolul era impecabil, m-a marcat ori de cîte ori l-am văzut, la Teatrul Maghiar din Cluj, în celebrul turneu de la
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
femei îndrăgostite de un bărbat însurat sînt surprinse cu maximă finețe de scriitoare: "Lungi, chinuitoare și confuze deliberări interioare, în care își promitea să nu-l mai caute, sfîrșeau totdeauna cu mîna ei pe receptor. Cînd reușea, în fine, să formeze numărul întreg, tremurînd de emoție, uita brusc pretextul pentru care-l suna și se bîlbîia aproape penibil pînă-și recăpăta din nou suflul. Cînd nu-l găsea la telefon, se perpelea prin casă, incapabilă să se apuce de ceva, să-și
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]