1,097 matches
-
putea crede că oamenii despre care poetul vorbește (...). «Scrieți adevărul» i-a îndemnat în repetate rânduri pe scriitori tovarășul Stalin (...). A privi problema exagerării conștiente ca un simplu procedeu, a o rupe de concepția artistului înseamnă a deschide larg porțile formalismului. Dar a o reduce numai la o problemă de atitudine în fața vieții (...) înseamnă de a face de asemenea o greșală gravă (...). O însemnătate capitală pentru reliefarea figurii eroilor o are conflictul în care aceștia sunt antrenați. Ideea operelor lipsite de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
vii, dramatice, veridice, eficient-formative din sfera artisticului. Așa cum, prin 1950 toate neajunsurile poeziei au primit un nume: proletcultism, în acest an „cenușiul” înglobează toate slăbiciunile de care s-a făcut vorbire până acum: erou șovăielnic, palid, șters, fad; schematism, naturalism, formalism, manierism, scris de mântuială, monoton, neconvingător ș.a. O primă panoramă a aspectelor cenușii, recte netipice, face Scânteia în redacționalul 26 citat în primul capitol al acestei părți, reprodus și în Viața românească 27. În același număr, Mihai Gafița 28 interpretează
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-și forma înainte de a fi trăit procesul de apariție și dezvoltare în conștiința lui a ideii poetice, a fost nevoit să umple această schemă formală cu formulele arhicunoscute, cu prozaisme și locuri comune. Acesta este de fapt, un aspect al formalismului, o nouă manifestare, e adevărat, care scapă adesea analizelor pripite (...). Se pot cita destule exemple care toate arată unde duce sărăcia de idei politice, cultivarea formei în afara conținutului. Cum este normal, forma cultivată cu primordialitate devine ea însăși plată, mediocră
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în cel mai desăvârșit schematism, purtând nu mai puțin aceeași «viză de trecere», dar în direcție opusă. Așa se face că «viza» care în cazul poetei Nina Cassian - de pildă - avea menirea să acopere izbucnirile individualiste și cochetarea poetei cu formalismul, este chemată în împrejurarea de față să aștearnă un văl de naturalețe și spontaneitate peste goalele abstracțiuni ale «cântecelor»”. *** Petre DRAGOȘ 62, într-o scrisoare trimisă la Contemporanul: „Tovarăși, mă surprind anumite concepții, tonul și limbajul ce se strecoară în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Macedonski, Traian Demetrescu, Dimitrie Anghel, Nicolae Davidescu, ca și a revistelor simboliste conduse de Ovid Densusianu sau Ion Minulescu la nașterea și afirmarea modernismului românesc. Aducând în discuție toate marile probleme ale poeticii moderne (raporturile dintre tradiție și inovație, muzicalitatea, formalismul, poezia pură, ideea autonomiei esteticului), B. sintetizează convingător trăsăturile esențiale ale simbolismului românesc: apariția sa ca reacție la „suprasaturarea eminesciană”, urmată de impunerea noii literaturi ca alternativă la excesele sămănătorismului și poporanismului; antiacademismul, „apologia inovației” și cultul pentru formă; în
BOTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285827_a_287156]
-
expresionismul, dadaismul, suprarealismul; pe de altă parte, teoreticieni, esteticieni, filosofi ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist, atitudine confirmată de o întreagă orientare ulterioară, când structuralismul e supus unor atacuri și dezavuări venite din diferite direcții. Totuși, într-o lucrare monografică, Opera lui Tudor Arghezi (1979), B. acceptă, în parte, unghiul formaliștilor, mai precis al predecesorilor
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
de creație ș.a.m.d.). Exponent al școlii critice a „Contemporanului”, pledând pentru arta cu tendință, nu acceptă în nici un chip estetica junimistă. Cu o consecvență subminată uneori de o impetuoasă incomprehensiune, lansează atac după atac împotriva literaturii decadente, a formalismului, a pesimismului. În argumentările pe care le dezvoltă, comentariului sociologic i se asociază din când în când criteriul estetic. Cu excese și confuzii, B. poate fi socotit printre precursorii orientării marxiste în estetica românească. Fără interes sunt încercările de critică
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
mai bun rezultat în vederea receptării lui din punct de vedere social și al sănătății și mai puțin oferirea celei mai adecvate soluții juridice. Instanțele privind tratamentul persoanelor dependente de droguri se preocupă de nevoile delincventului în timpul tratamentului și nu accentuează formalismul legal și tradițional al instanțelor. Instanțele menționate, ca un sistem structurat responsabil, distribuie responsabilitățile programului celorlalte instituții implicate ce vor deveni răspunzătoare una față de cealaltă. Urmând această structură de responsabilitate, judecătorul și personalul prezent în instanță (incluzând procurorul și comisia
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
era gol! Dar era gol pe dinăuntru, nu pe dinafară. Așa e și cu logica, e aramă sunătoare și chimval răsunător. Nu poate prinde concretul, complexitatea proceselor care ar trebui să le formalizeze. Oricât încercam să îndes gândirea într-un formalism, ceea ce rămânea pe dinafară era mult mai mult decât ce intra înăuntru. Toate „logicile naturale” de care se vorbea atunci sunt niște tâmpenii, frecat de mentă cu instrumente abstracte. Studenții mei din anul I râd de ele. Ascultă-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-o niciodată pentru sine, în nici una dintre religii. Tudor’s room este restaurantul de protocol al universității. O minune făcută după modelul Cambridge, dar cu spații și bani americani. Mari și mulți. Vitralii superbe, eleganță, dar o uriașă lipsă de formalism. În colț, la fiecare prânz cânta la pian un tânăr de la Music School. Născută în Transilvania. Pe atunci nu am înțeles ce mascaradă a fost acest vot. Eh, uneori o pățesc. Francezii sunt absolut intoleranți când greșești în limba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a dreptul falic, n-aș putea spune. în definitiv, singurul lucru pe care-l avem în comun pe insulă este... Se opri. — Care? întrebă Vultur-în-Zbor. — Ar trebui să știi, domnule, spuse Virgil Jones, retrăgându-se în dosul unei carapace de formalism. Sterilitatea. Sterilitatea. Asta e ceea ce am lăsat nerostit. Un efect secundar al Licorii Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o paralelă între valorile specifice care ocupă cel de-al doilea pol al spiritualității celor trei culte. În cazul catolicilor, autorul sesizează predilecția fundamentală spre „categoriile autorității” concretizate de autor ca „spiritul de disciplină al statului, organizația ierarhică, duhul juridic, formalismul legal al vieții romane...” .Veșnica tendință expansionistă a influenței Bisericii Catolice și predilecția explicată mai sus sunt cauzele pentru care Biserica Catolică a influențat și influențează decisiv cursul istoric al Europei la început și apoi prin imperiile coloniale, cursul istoric
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
este reificarea. Și ea acționează ca un flagel, extinzându-se de la societate la viața psihică, morală și spirituală; face să predomine abstractul și cantitativul asupra concretului și calitativului. Relațiile umane pervertite, administrația birocratică, convențiile ce nu țin seama de realitate, formalismul justiției cu legi abstracte sunt exemple de reificare; automatele par să se substituie oamenilor vii într-o lume reificată. Prin dislocarea, dezarticularea limbajului, prin accentul pus pe fantezia creatoare sau deformatoare de lumi, prin sfâșietoarea durere interioară, prin sentimentul unui
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
dintre lucrurile pe care Nobunaga nu le putea suferi. După toate evenimentele zilnice, presiunile administrării guvernului, venirile și plecările oaspeților și lipsa de somn - când putea scăpa, pentru un moment, de îndatoririle publice, nu suporta să se confrunte cu asemenea formalisme. Aceste situații îl făceau să se gândească întotdeauna cu drag la Hideyoshi. — Nagato? spuse el. — Da, stăpâne? — Fiul tău nu e aici? — A venit cu mine, dar e puțin cam neștiutor, așa că l-am lăsat să aștepte afară. Rezervele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai întâi, să vă întâlniți? — Nu-i cer să vină aici. L-am chemat să participe la apropiata luptă, care va fi slujba de comemorare a Seniorului Nobunaga. Este cu Niwa, așa că n-am găsit necesar să mă pierd în formalisme. Mâine se va alătura, cu siguranță, taberei noastre. — Dar Ikeda Shonyu? — Ne vom întâlni și cu el. Încă nu l-am văzut, dar a trimis un mesager cu o declarație de sprijin. Hideyoshi avea încredere în aliații săi. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Până și Doamna Oichi devenea solemnă și tăcută, frumoasă și rece. — Vă rog, intrați, stăpâne, spunea ea, invitându-l să se așeze lângă micul arzător de argint cu dantelărie metalică. Chiar și după căsătorie, continuau să folosească între ei cu formalismele vasalului care se adresează cuiva din familia stăpânului. — Singurătatea dumitale trebuie să fie cu atât mai mare când vezi zăpada și simți, pentru prima oară, frigul din aceste locuri, doamnă, răspunse înțelegător Katsuie. — Nu atât de mare, stăpâne, replică Oichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un zâmbet prognastic. — Henry, ai spune despre dumneata că ești un om rațional? Wilt se încruntă. — Haideți să rămânem la „domnule Wilt”, dacă nu vă supărați. Poate că nu suntem la o consultație plătită, dar prefer un pic mai mult formalism. Zâmbetul doctorului Pittman se risipi. — Nu mi-ați răspuns la întrebare. Nu, n-aș spune că sunt un om rațional. Atunci poate unul irațional? — Nici una, nici alta întru totul. Doar un om. — Iar un om nu este nici una, nici alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de partea mea. Se ridică și îi mai toarnă niște apă fierbinte în ceașcă. Așa cum spunea Confucius, fiecare e dator să găsească bucurie în a-i învăța pe alții. Ușa mea îți e deschisă. Vino oricând ai întrebări. Există un formalism când fac pe profesorul și elevul. Apoi el o întreabă despre povestea ei. Cine e și de unde e. Ei îi place să povestească. Replicile pe care le-a repetat bine. Din când în când, se întrerupe, îl observă. E atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lor financiar, sunt un cuplu de viitor. Mie mi-e clar că își doresc aceleași lucruri în viață. Vanessa și Barney sunt mult mai potriviți decât ar fi fost ea și Finn. Acesta din urmă își bate joc intenționat de formalismul clasei din care face parte, poartă haine excentrice, a renunțat la accentul stilat, foarte pretențios - deși, în condiții de stres, se pare că îl folosește involuntar. Lui i se potrivește mai degrabă o fetiță în genul anilor ’70, care studiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
privește rugător, că-mi cerșește un cuvânt, că-mi cerșește să-i spun că nu s-a făcut de râs complet. Până acum, Jake nu și-a mai dezvăluit niciodată vulnerabilitatea în prezența mea. Îi stă bine așa, vulnerabil, fără formalisme și fără comportamente profesionalizate. Deschid gura, dar nu reușesc să scot nici un cuvânt. Ce aș vrea să fac acum ar fi să-mi dau câteva palme, dar nu cred că lui Jake i s-ar părea prea liniștitor un astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
morți? Sunt morți, cu adevărat? Și Adrian? Și da, și nu! îmi răspunde Îngerul în gând, cu ochii lui peste putință de adânci și de luminoși. Conceptual vorbind, moartea în sine nu este neapărat importantă. Hm! Ce contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
soi de mari poeme ale gândirii umane, lumi speculative închise, teorii de idei, ale căror valoare se consumă în interiorul propriilor articulații. Plinătatea discursului lor, ce nu ține seamă de precaritatea neînlocuibilă a existenței singulare și colective, se manifestă ca un formalism gol. Rezultatul formalist al metafizicilor imanentiste, în care se dizolvă orice problemă a vieții, dovedește caracterul lor ideologic. Exigența teoretizată de marile metafizici rămâne totuși, și este incontestabilă, întrucât are la bază mirarea originară, de la care am pornit și noi
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
S-a întâmplat ca în gândirea matematică, unde necunoscuta problemei este deja conținută în premise, mai înainte de a i se determina valoarea. Iluminismul a dus la abdicarea imprevizibilului și, prin urmare, a speranței. Ajunși aici, am asistat la izbucnirea iraționalității. Formalismul logic produce aplatizarea, iar aplatizarea, dictatura. Dictatorul (sau clasa puterii) nu se resemnează să joace rolul marelui funcționar al unei organizații lipsite de imaginație. Puterea enormă concentrată în mâinile unei mase idioate de automate devine mit, ritual și impunere a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
iese de bună voie din elementul ei critic pentru a deveni un instrument în serviciul realității, contribuie, fără ca să vrea, la transformarea a ceea ce este pozitiv în ceva negativ și fatal». Rațiunea redusă la un cumul de relații logice, devine formalism. Momentul formalist marchează în istoria rațiunii, cum s-a spus, trecerea dialectică la noua mitologie și la consecințele ei barbare. Și asta deoarece, rațiunea formalizată este instrumentul prin care este redusă spontaneitatea omului la pura organizare funcțională. Progresul (legat de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
lui Horkheimer și ai lui Adorno, reprezentanții de seamă ai marii contestații și ai marii speranțe din anii 1960. Adorno și Horkheimer susțineau totuși nu doar un manifest contestatar, ci și ideea unei stăpâniri critice a realității, mai presus de formalisme și de mituri, un nou umanism care ar fi făcut apel la creativitatea și implicarea în lupta politică. Noii filosofi, în lumina unor noi experiențe și departe de lupta directă împotriva nazismului, și-au concentrat contestarea asupra sistemului dominant din
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]