544 matches
-
tînăr plină de mirosul greu al remușcării, doresc să mă retrag altundeva, ca într-o scăpare.. Cine sînt eu? Mă întreb din nou căci nu sînt nici Judecătorul pe care-l simt încă în mine așa cum mă retrag prin grădini fosforescente. V. cel din sticlă, cu mișcări încete își eliberează umerii de ghearele păsării violet. Ea își ia zborul tăcută pierzîndu-se deasupra mării. Pereții transparenți au dispărut. Vîrstnicul se apropie de imaginea lui V. tînăr. Întinde mîna către el și cele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cu repeziciune. Din cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui împinsă și respirată de zece negri măricei, la blana pârlită a lui Lucky. În celula în care urmărise atâtea piste, acuzat de profanarea mormintelor adăpostului de căței „Lassie”, Will Smith o apucă încet pe calea sfințeniei. Un marker verde fosforescent strălucea pe crucea de marmură a Marianei: „Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. * PASAJ RETRAS Dragă Roxănica, A fost o dată o țară mare și bogată care se chema America. Numai că zmeul cel rău a aruncat halterele peste nouă mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de cap. Ornicul din perete - o moștenire din vremea Gloriosului Imperiu - bătu de două ori. Mai bine zis, imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu ochii săi fosforescenți, spre locul unde dormea Subotin și intră Înapoi În colivie. După cerul gurii uscat și limba năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița care-i ardea măruntaiele nu va putea fi potolită ușor. Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că femeia-șarpe stătea atârnată de gâtul lui, gata-gata să-l sufoce. Oliver Își Încleștă, la rându-i, cu toată forța degetele de grumazul ei, reușind astfel, În ultimul moment, să se salveze. Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se Întindă În interiorul ei capitonat cu atlaz fosforescent pentru a avea parte de o experiență unică și irepetabilă de felul ei: Întâlnirea cu propria sa moarte. Modul său destul de straniu de-a-și face reclamă propriului său corp era privit cu oarecare rezervă În salon. „Poftiți, pe rând, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apăreau organe genitale În exercițiul funcțiunii, degete și mameloane, bucăți de coapsă și falusuri acționate pe bază de stimuli. Cavitățile bucale se acopereau de beculețe roșii, galbene și verzi. Cerul gurii se transforma Într-un carusel. Cuvintele luminau. Gingiile erau fosforescente. Totul se apropia și se Îndepărta, tremurând și clătinându-se. Asta Însemna că mintea lui Noimann fila și ea. Hotărât lucru: ceva nu era În ordine cu senzorii săi. „PROTEFIX. Adeziv pentru proteze dentare. Siguranța primează”. Decât o proteză pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tocmai sănătoase. În timp, aceste imagini, sedimentate În subconștient, i-ar putea produce halucinații cu efect catastrofal. Deja, gândindu-se la ele, În fața ochilor Îi apăru inginerul Satanovski, care poseda, cum altfel, un șir de dinți ce iradiau o lumină fosforescentă. „Simple asociații de idei”, Își spuse medicul. Deocamdată nici un om nu s-a născut cu dinți de fosfor...” Dinții fosforescenți ai lui Satanovski aprobară, mișcându-se În sus și-n jos. „Da, deocamdată omenirea mai purta Încă dinți de calciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la ele, În fața ochilor Îi apăru inginerul Satanovski, care poseda, cum altfel, un șir de dinți ce iradiau o lumină fosforescentă. „Simple asociații de idei”, Își spuse medicul. Deocamdată nici un om nu s-a născut cu dinți de fosfor...” Dinții fosforescenți ai lui Satanovski aprobară, mișcându-se În sus și-n jos. „Da, deocamdată omenirea mai purta Încă dinți de calciu...” „Detartajul face parte din categoria intervențiilor folosite pentru prevenirea Îmbolnăvirii dinților, fiind recomandat pentru caracterul său profilactic. Alături de periaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se depun În straturi invizibile pe smalț și pe gingii. La un moment dat, cuvintele Încep să pută. Chiar și cele frumos mirositoare. Dacă resturile alimentare pot fi Îndepărtate prin periaj, celelalte resturi persistă un timp mult mai Îndelungat. Dinții fosforescenți ar face vizibile astfel de gunoaie. Noimann Își mângâie cu grijă șuvița căzută pe tâmpla stângă. Gândul Îi zbură din nou la Satanovski. Oamenii viitorului, Își spuse el, vor poseda dinți din substanțe radioactive. Dinții le vor servi drept acumulatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zbură din nou la Satanovski. Oamenii viitorului, Își spuse el, vor poseda dinți din substanțe radioactive. Dinții le vor servi drept acumulatori pentru articularea unor energii Înalte. Poate că inginerul Edward era un astfel de om. Dinții săi cu irizări fosforescente păreau să aparțină unei alte lumi, În care Întunericul era Învins de lumină. Desigur, numele avea menirea să-i ascundă adevărata natură. Nici Înfățișarea lui Satanovski nu era dintre cele mai plăcute. Dar asta era deja o altă poveste. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dinților, ar trebui folosite alte instrumente și alți Înălbitori de esență subtilă. Jurământul tăcerii, practicat În vechime de adepții lui Pitagoras, te curăța de aceste resturi verbale, care rămân mult timp Între dinți. Resturile verbale, pe timp de noapte, devin fosforescente... Nu era de mirare că Noimann era bântuit de cifre și alte abstracțiuni. Ideile nedigerate transformau În timpul somnului silabele În cifre. Cuvintele sufereau și ele o metamorfoză sub influența nefastă a alcoolului și a lunii. Sunetele se transfigurau În puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care, unindu-se Între ele, alcătuiau figuri din cele mai abracadabrante. Figurile se deplasau Încet una după alta, mișcându-se Într-un vârtej amenințător. În centrul lui, nu se știe de ce, strălucea bărbia proeminentă a inginerului Edward, Înconjurată de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de cuvinte mi se năzăriră, mătăsuri ușoare cu șerpi de ispite și buzele, frunzele care deliră... Dar dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tartorul? Substanța aceasta nici nu există, o inventase el, făcând jocuri ieftine de cuvinte. Fuga de idei era Însă, și Noimann o știa prea bine, periculoasă... Odată declanșat delirul verbal, nu putea fi oprit cu una, cu două. În jurul dinților fosforescenți apăru un șir de ochi strălucind În Întuneric și medicul, fără voia sa, murmură În gând: „Oh globi oculari, globi albaștri, globi de lumină, străluminând În adânca grădină... Lămpi japoneze, deliruri festive, Întunecate miresme bețive...” Da, În jurul lui totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
totuși Îți cer În secunda stelară treimea perechilor tale de buze; eu sunt cruciatul căzut dintr-o țară de peste tărâmuri de veacuri confuze...” Cruciatul zăcea prosternat la picioarele propriei sale statui vergine. În stânga lui era Întins trupul uns cu nămol fosforescent al lui Edward Satanovski. Iar În dreapta zăcea Lily Fundyfer, cu trupul acoperit de tatuaje. Aceasta fusese doar un vis sau realitate? Statuia „vergină” a lui Noimann iradia o lumină verzuie În Întuneric. Cruciatul luptase cu o armată Întreagă de sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Oliver era Încrețită de atâtea gânduri care-l tulburau. Oliver le putea pipăi cu mâna. Gândurile erau moi, călduțe, plăcute la atingere. Mergând, te puteai juca cu ele. Masându-le, masterandul Lawrence le Întinse pe tot corpul, care deveni fosforescent. Era ca și cum mii, răs-mii de licurici i s-ar fi lipit pe scoarță, mișcându-se În ritmul gândurilor sale... Înaintând pe străzi, masterandul lăsa În urma lui o dâră luminoasă. Tot vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cărți de joc ce cădeau cu nemiluita peste fața sa bolnavă. Noimann Îl simțea pe Satanovski stând nemișcat, În dreapta sa, cu umerii și coapsele lipite de lespedea de marmură. Un alt Satanovski plutea suspendat În Întuneric, Înconjurat de-o lumină fosforescentă. În jur mirosea a asfalt și a pucioasă. Satanovski de deasupra binecuvânta cu semnul crucii, făcut cu mâna stângă, Încrengătura de trupuri ce se mișca sub el. Aflată Între cei doi bărbați, Lily Fundyfer Începu să geamă din ce În ce mai tare. Corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
toaletă Pur Blanca - o aromă ce Îți subliniază discret feminitatea... Acum Încearcă-mă cu doar 22,99 Ron.” Noimann Își scutură capul. Despre ce fel de feminitate era vorba? Una masculină sau una feminină... Parcă ghicindu-i frământarea, pe ecranul fosforescent din fața lui se scurse acum o altă reclamă: „Nu se știe cine iubește mai mult acest parfum - bărbații sau femeile. Însă cu siguranță Black Swede Truch te va face irezistibil...”. Deși având un ton ambiguu, reclama se adresa totuși sexului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind claie grămadă pe bagaje, stomatologul simți cum i se face rău, probabil din pricina nădușelii, și se Îndreptă grabnic spre ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia că-l vede șezând În mijlocul salonului pe masterandul Oliver. Noimann dădu să-l ocolească: nu avea chef să se Întlnească cu nici un cunoscut. Mogâldeața Își Întredeschise ochii, aruncând spre Noimann o privire indiferentă și medicul se liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce Însemna destinația finală? Între timp, locomotiva prinsese viteză. Stâlpii de telegraf, Învăluiți În fum, se perindau prin fața lui din ce În ce mai repede. De mult ieșiseră din oraș și goneau acum În plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din pământ pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la pământ, doar copiii mai stau în picioare, pentru ei de-abia a început distracția, în curând cerul se va umple de o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tren. Și apoi figura jalnică a lui Napoleon, cu mersul lui ciudat, alergând după mașină. În toiul nopții, străzile ude de ploaie erau de un negru strălucitor. I-au depășit niște mașini. Gaston a aruncat o privire la bord. Acul fosforescent al kilometrajului indica patruzeci de kilometri pe oră. — Am încurcat-o, Endō! zise pe neașteptate șoferul. Poliția face un control de rutină. Se vedeau, înainte, patru-cinci oameni cu lanterne pe drumul care semăna cu un râu negru. — Poliția? — Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lăsat un frig subțire ce i-a învinețit pe participanți. Tot lucruri obișnuite. Deosebită a fost seara a șasea, când a apărut o mască nouă. O față de om cu dinți de fiară, nimic extraordinar, dacă nu ar fi avut ochii fosforescenți; în jurul înțepăturilor prin care purtătorul vedea pe unde pășește, cartonul părea că arde. Personajul lăsa în urmă un miros greu, sufocant. Grețos. De parfum dulce. Ori de cadavru de o zi. De două. O glumă proastă. Firile mai slabe - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oglindă spartă desfunda porii sufletului. Libertatea tropăia desculț deasupra ruinelor. Prin zgârietura ferestrei, moartea se strecura subțire ca un fir de ață, ca o omidă; printre fisurile zidului, moartea se îngroșa ca o funie. Lumina, despletită în mii de șerpi fosforescenți, invada biserica. Acoperișul era perforat ca după un bombardament cu mere coapte. Petru a pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil care crede că nu este văzut dacă nu vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]