537 matches
-
a ridicat de la măsuță, îndreptându-se spre un morman de cearșafuri. „Poate vă ajută asta.“ Fără nici un avertisment, Mihnea a tras de-un cearșaf și ne-a invitat să ne-apropiem. Sub cearșaf zumzăia un calculator extraplat, luminos, cu ecranul fosforescent de mișcare. Lângă calculator, uitat pe masă, un acvariu gol, închis cu capac de sticlă. Ecranul strălucea de curent. Informația curgea continuu, în cascade liniare, ca atunci când ai luat un virus. Doar că Mihnea nu lua niciodată viruși, doar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ulei, și ieșeai cu injectoare de Cielo. Nicăieri nu te simțeai în siguranță. Vecinii îți citeau corespondența din calculator (uneori, și plicurile poștale), administratorii îți umflau nota la întreținere. Vizitatorii de-ocazie îți trăgeau preșul de la intrare sau desfăceau pastila fosforescentă de la întrerupătorul de scară. Dacă aveai ghinion, pierdeai și ghivecele cu flori. Era mai simplu să numeri ce nu se evapora, dar nu rămâneai cu mare lucru. O clipă de neatenție, și dispăreai și tu de pe stradă; nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă ține pe-ntuneric!“ După ’89, domnul Dinu renunțase la gazul metan, în schimb achiziționase zeci de dispozitive de iluminat economice, importate din China: bulbi rotitori cu led roșu, arteziene de beculețe intermitente, capsule clipitoare, magneți fluorescenți, cerculețe și brățări fosforescente, pixuri-lanternă, farfurii-ceas fără baterii, veioze cu neon, pitici cu afișaj de cristale lichide, arici de plastic cu peri subțiri, electrificați în nuanțe roz, galben, albastru și vișiniu. Aricii pâlpâiau spectaculos, filamentele li se legănau ușor, de la sine, ca bătute de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la un tren, dar ne vine rândul să tragem noi locomotiva și să preluăm conducerea la cârma vieții. Să facem din droguri un câmp de urzici de care nimeni să nu se atingă iar cei care consumă droguri să devină fosforescenți pentru a nu mai nega că sunt consumatori înrăiți. Țineți-vă departe de droguri și păstrați-vă curați!
Păstraţi-vă curaţi!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Mocanu Andreea, Apostol Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1970]
-
glas străveziu ca un acvarium”, „câmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre îți adoarme pe buze”, „genele descriu în argintul minutului frunze”, „miresmele își lovesc în aer cheile”, „fântâni obosesc ca metalele”, „peștii fosforescenți șsuntț ca afișe luminoase”, „arcușul rechinilor urcă pe violoncele de ape / din toamna adâncurilor aurul peștilor în frunze / ce bucle meduzele cum se apleacă / și ca șervețele de ceai marginea catifelată a peștilor torpile”, „glasuri lasă dâre de argint ca
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
a unui obiect. ș...ț Dacă la început a fost cuvântul, e, firește, în puterea de magnet a acestuia, și tăria de a fi atras din nimic o formă și un contur material. Și poate, într-o legendă și mai fosforescentă, Prometeu a furat pentru uzul oamenilor nu numai flacăra, ci și cuvântul. Căci e, desigur, în denumirea abstractă care se naște în creier, fărâma de fosfor care să lumineze deodată licurici sau plantă. Trecute prin brutăria fierbinte a gurii, după ce
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în vitrina cerului sunt busole chei degetele”, „fulgerele ș...ț dăruie lumini ca reclamele marilor bijutieri”, “în dormitoare strălucesc bijuteriile somnului”... În Brățara nopților: „Jurnalele, afișele, câte curcubeie”, „Trezește-n vitrinele cărnei păpușile cu resort al mușchilor”; la fel, „peștii fosforescenți ca afișe luminoase”, în Plante și animale sau, în Petre Schlemihl: “în vitrina câmpului strălucesc laolaltă / Toate brățările aurorei și ale apusului” etc. * Apare cu totul firească, într-o atare perspectivă, marea frecvență a toposurilor spectaculare. Ipostaza de spectator a
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
trebuie să fie grasă ca să poată respinge apa în contactul cu piatra litografică; - pentru serigrafie, cernelurile sunt de mai multe tipuri: cerneala pe bază de apă, cerneală care se dizolvă în solvenți speciali, cu aspect exterior mat, lucios, satinat, metalic, fosforescent etc. Pentru fiecare tehnică în parte și pentru fiecare manieră de lucru există cerneluri speciale. Utilizarea lor în mod corect atrage după sine și rezultate foarte bine controlate în stampa imprimată. Folosirea tuturor materialelor în scopurile pentru care au fost
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
acestea se brunifică și în cele din urmă putrezesc complet. Rădăcinile prezintă o scoarță brună ce se detașează, iar la nivelul lemnului se constată prezența unor cordoane groase, formate din împletirea filamentelor miceliene (rizomorfe) care au o culoare albicioasă-gălbuie, puternic fosforescentă. Lemnul rădăcinilor infectat de miceliile ciupercii, ia un aspect buretos. Spre toamnă, în special după perioade mai umede, ciuperca formează fructificații, care apar la suprafața solului și se prezintă sub forma unor pălării cu picior, de culoare galbenă ca mierea
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
Apoi în seara asta se umblă cu uratul de An Nou. Americanul rîde, își ia rămas bun și începe urcușul pe drumeagul doar bănuit, îngropat fiind în zăpadă. Ninsoarea s-a oprit și cerul se înseninase. Întunericul era lăptos, zăpada fosforescentă. Măreața stăpînă a nopții a oprit ninsoarea și, generoasă, poleia cu aur întreaga sa împărăție. Este o plăcere, gîndi neînfricatul american. În două ore ajung acasă. Erau locuri prin care a crescut pînă a plecat la liceu, la Rădăuți. Încerca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ora trei cînd Luna apunea, cînd puteam să observ în condiții bune haloul. Pădurarul a plecat în Gheboaia la casa lui, eu am încuiat în cabană tot ce era mai scump pe afară și mă dotez cu strictul necesar, busolă fosforescentă, cuțit de vînătoare, binoclu, lanternă și un ciomag din carpen, cu o măciulie ca la buzdugan. Cărăruia era surprinzător de bine conturată, numai că era foarte sinuoasă în plan vertical. Urcai o pantă afurisit de abruptă și aproape imediat coborai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de a fi puțin nemuritor, de a avea tăria să retrăiesc ceva ce parcă a fost un vis. Soarele aruncă spoturi de lumină printre norii grei care prevestesc sfîrșitul vremurilor bune și blînde. Lumina sa este crudă, nemodificată de atmosfera fosforescentă a Nordului. Stînci uriașe au fost puse anapoda de un artist neglijent la detalii. Peste tot, complet neșlefuite și, mai ales, în calea vapoarelor, în calea celor care cred uneori că marea este un bulevard. Doamne, ce-ar păți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce prostie!) și aveam un os mărișor în gură. N-avea carne pe el, dar îl strîngeam strașnic între dinți. Era semiîntuneric parcă și mergeam prin Havana Veche. Pe strada mare nu era nimeni, dar pe străduțele laterale vedeam ochi fosforescenți, fioroși, care erau fixați pe osul meu. Mă trecea un fior rece și am început să strig cît pot: Degeaba, este osul meu... cu decret... dl. Iliescu... Atunci au apărut o mulțime de cîini, care de care mai jerpeliți, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
altul și erau îngroziți de frică. Ai văzut tu pe fața lor? La lumina de afară?! Da, îi vedeam foarte bine, unul avea un neg mare pe lobul urechii. Haida, de. Urechea neagră, negul negru și-l vedeai. Poate era fosforescent... Eu spun ce-am văzut. Nu te oblig să mă crezi. Deci, tremurau de frică. Au început să tragă sertarele de la o comodă și să pună ce găseau acolo într-un fel de sac. Pe peretele de lîngă mine era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
devenită simbolul Noii Zeelande, elefantul și cămila, reptile), traversăm spații mai Înguste cu stalactite și stalagmite, adevărate perdele de țurțuri de calcar, migălos dantelate, de picătura implacabilă a timpului, pentru a ajunge În locuri adumbrite de unde din tavan străluceau luminițe fosforescente asemenea unor făclii. La Început am crezut că ne aflam În fața unui miraj optic, până ce ghida maoră, o tânără oacheșă și foarte isteață, ce-și cunoștea bine meseria, ne-a explicat o frumoasă legendă În spatele căreia se afla un fapt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
imensa panglică a străzii. Deodată formele schimbătoare ale lucrurilor se topiră și se mistuiră În noapte ca Într-o mare Învolburată și fără de margini... Noaptea Înstelată se pregătea să se aștearnă brusc peste Întreaga fire, pe bulevarde scăldate În lumina fosforescentă a tuburilor de neon, cu vitrine Încărcate de mărfuri, scuare largi, localuri de distracție, oglinda portului, bazar și oameni de toate rasele. Ceasul de pace și de liniște sună tăcut de pretutindeni, și firea amorțită Își plecă spre odihnă capul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
muzeul de istorie indoneziană, muzeul marinei, muzeul armatei, muzeul electricității, muzeul petrolului și gazelor naturale, muzeul armatei, muzeul chinezesc, ș.a. Un viu interes stârnește Muzeul Komodo, conceput În mod original sub forma monstrului preistoric, cu solzi de lemn și ochi fosforescenți, În interiorul căruia pot fi văzute câteva exemplare vii, uriașe șopârle ce continuă să provoace temeri și de la o anumită distanță. Observându-le mai de aproape, nu poți să nu reconstitui În minte, chiar și fugitiv și inexact, epoca dinozaurilor dispăruți
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
interpretei pe copertă, care privește spre cer exact ca o Madonă îndurerată. Inventarul obiectelor religioase propuse spre vânzare, modul în care sunt prezentate și așezate, negocierea prețului etc. ar putea constitui obiectul unei prezentări separate. Doar o scurtă prezentare : ceas fosforescent plus crucifix, 20 de lei. „Merge și cu încărcător de Nokia, domnu’ ”, spune dezinvolt vânzătorul. Săculeț vată sfințită Sfânta Parascheva, plus tămâie, plus mini-icoană plastifiată, totul introdus într-un cub de plastic transparent, 3 lei. Candelă plus cărbune plus tămâie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fi interesant de realizat un studiu exact al obiectelor vândute în acest perimetru, obiecte nu neapărat legate de cultul ortodox, cât obiecte purtătoare de sens religios. Kitsch, extraordinar de mult kitsch religios, expus pe principiul acumulării, toujours d’avantage. Ceasuri fosforescente cu icoană, crucifixe cu leduri colorate, „cărbune parfumat cu tămâie” - de fapt, arome indiene de santal și mosc - icoane turnate într-un fel de magmă rășinoasă sau împodobite cu perle mici de sticlă. Nu știu dacă mai este posibilă astăzi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
numele centrelor sindicale, au fost abandonate înainte de urcarea în autobuze. Obiectele au fost imediat preluate de către cerșetorii ce abundă în zonă și de vânzătorii ambulanți, ca o veritabilă pradă de război. Efect vizual special, un amestec de veste albastre, galben fosforescent, violet versus culorile neutre din garderoba pelerinilor, un metisaj urban neprevăzut. Peste circa trei ore, o prietenă preocupată și ea de soarta pelerinajelor mă întreabă telefonic, reproduc literal, „câți sindicaliști au dezertat de la coadă la pelerinaj ?”. Unul singur, răspund eu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dar de o vârstă incertă, ar putea avea de la 16 la 26 de ani. Oroarea absolută exhibată în public. Eunuc, niciun fir de păr pe obraz, gras. Pe mâna stângă poartă ostentativ un șirag de mătănii dintr-un plastic galben-verzui, fosforescent și este îmbrăcat cu o cămașă albastră, uzată, dar mai degrabă curată în ciuda a ceea ce s-ar putea crede la prima vedere. Tactica lui de cerșit era următoarea : se repezea hotărât către un grup mare de pelerini, iar în fața lor
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
deși nu-mi mai amintesc de unde venea. Poate că norii își irizau încă luminozitatea. Se ivise și o lună, cioplită inform și pătată, mare și anemică, de parcă ea însăși ar fi fost un nor. Spuma nervoasă de la buza mării părea fosforescentă. Am început să hoinăresc în căutarea lui Lizzie, care dispăruse. Toată lumea părea să rătăcească pe stânci, ținând în mână pahare în echilibru precar. O bufniță țipa undeva înspre uscat, iar glasurile intermitente ale musafirilor mei sunau la fel de îndepărtate, la fel de fragile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
păstra ca pe un fel de împărtășanie cerească și-l servea oaspeților abia la sfârșitul ospețelor, în cupe de aur<footnote id=”9”> Gh.Ungureanu, Cronica Cotnarilor </fo otnote>. Apoi veni rândul poeților să-l imortalizeze: Manole Arcașu: „Ape ruginii fosforescente jucau cu irizări nesfârșite în masa compactă a vinului untdelemnos. Nu era C otnar ro șu. Era Cotnar alb. Și cu toate acestea, în cupa de cleștar, la flăcările lumânărilor, Cotnarul acesta alb avea răsfrân geri de purpură și sânge
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
smirnă, a tămâie. Conu Manole zâmbea: - Uită-te acum și la culoarea lui. Ridicând un pahar până în dreptul lumânărilor mă întrebă: - Cum ți se pare? Cum să mi se pară! în pahar nu mai era vin, ci chihlimbar. Ape ruginii, fosforescente, jucau cu irizări nesfârșite în masa compactă a vinului untdelemnos. Nu era Cotnar roș. Era Cotnar alb . Și cu toate astea, în cupa de cleștar, la flacăra lumânărilor, Cotnarul acesta alb avea răsfrângeri de purpură și sânge. Fără să-mi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vis trecător, spulberat de vânt. Soarele se ascunde pe undeva, căci stăpâna Toamnă îl amenință cu vânturi grele care să șteargă parcă razele lui calde și blânde. Gâzulițe și țânțari vezi mai rar, căci afară-i frig și îngheață. Licuricii fosforescenți luminează prin ierburile vestejite. Dar așa numita Doamnă își învelește teritoriile cu veșmântul său, se așază pe un scaun, ia un toc și o foiță subțire pe care îți scrie cu aur istoria. Dar unde, nu se știe.... Angelica Dragoslav
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]